Prin primavara cand am venit in Romania pentru cateva zile am venit cu trei tricouri, ca mai multe n-aveam nevoie, imi place sa calatoresc light, cu strictul necesar, fara bagaje multe.
Dupa vreo doua saptamani mi-am mai cumparat niste tricouri, ca trei erau cam putine. Dupa inca o luna pantaloni scurti si sandale, ca venea vara.
Cele trei zile s-au facut sase luni si a inceput sa se faca frig. Si cum mergeam eu asa pe strada in tricou mi-am adus aminte de masina de acasa de la tara din Irlanda care a inceput sa faca buruieni pe la roti (mi s-a comunicat telefonic). Si mi-am adus aminte de senzatia aia de bine cand esti infrigurat de afara si intri in masina si dai drumul la caldura si te simti bine. Iar mintea mea automata a inceput sa dezvolte ideea, ce-ar fi daca mi-as lua o masina second-hand, una ieftina, din aia pentru saraci, cu care sa nu mai imi fie frig prin Romania, sa pot sa ma incalzesc din cand in cand, intre doua drumuri.
Ma vedeam deja mergand pe drumurile obisnuite pe care merg si acum, dar cu masina, la caldura.
Iar apoi m-a inundat Realitatea si m-am oprit din visare.
“Babaete, oamenii normali cand le este frig nu isi cumpara masina. Isi cumpara un pulover. Sau o geaca.“
Nemaivorbind de faptul ca pentru pulover nu platesti impozite, n-ai nevoie de asigurare, nu-i sare vopseaua, iar cand se defecteaza grav il arunci, nu e nevoie sa il repari, nu e nevoie sa il casezi sau vinzi cand nu-ti mai trebuie.
Asa ca am trecut la planul B, cel mainstream si am inceput sa imi caut un pulover. Am gasit, am luat, nu mai mi-e frig. Intelepciunea multimilor. Nu trebuie sa inventez roata. Sau puloverul.
Cele trei zile care s-au transformat in sase luni mi-au adus dureros aminte de “Muntele Vrajit”. Des.
Si baiatul ala, Hans Castorp tot asa cu cateva tricouri s-a dus acolo, tot in vizita la un var si apoi a stat cativa ani, dar macar el n-a avut problema mea cu masina. Si n-a prins concert Boney M ca mine, n-a trebuit sa repare WC-uri, n-a ramas fara filtre de cafea si n-a ars-o cu George de la BCR sau cu farmacistele din Romania.
Fiecare cu sanatoriul lui. Fiecare cu Bildungsromanul lui.
Irish stew:
simpatia Irlandei pentru Palestina vine din propriul trecut colonialist. Intre timp prim minstrul Varadkar da asigurari ca nu are de gand sa o expulzeze pe ambasadoarea Israelului din Irlanda care a incalcat uzantele diplomatice, si-a pus poalele-n cap si s-a purtat de ca si cum ar fi fost ambasadoare intr-o tara bananiera ca Romania. Oy vey! 😊
Leo Varadkar a mai facut si o scurta vizita-surpriza in zona demilitarizata dintre cele doua Korei.
majoritatea irlandezilor prefera bancile clasice, brick&mortar, aplicatiilor fintech.
Eu ii inteleg perfect dupa ce Revolut mi-a blocat aplicatia doar pentru faptul ca i s-a parut ca stau prea mult timp in afara Irlandei. In final m-am folosit tot de cardul bancii irlandeze, care nu se blocheaza din motive stupide.
un adolescent este in stare critica dupa ce a fost atacat la intamplare in timpul Halloweenului cu o bata de baseball “imbunatatita” cu cuie. Unii inteleg gresit ideea de sperietura de Halloween.
Heineken a incercat in Irlanda o mica aroganta si a incercat sa lanseze un stout nou, Island’s Edge dar in final a decis sa renunte la el pe motiv de lipsa de entuziasm al publicului.
guvernul irlandez cauta o solutie pentru relocarea celor 24.000 de ucrainieni care in prezent sunt gazduiti de familii din Irlanda. Poate nu atat din cauza cheltuielilor (guvernul plateste 800 eur lunar pentru fiecare gazduire) ci din cauza scaderii interesului publicului pentru aceasta schema, ceea ce inseamna ca in viitorul apropiat va trebui sa gaseasca noi locuinte.
intre timp autoritatile locale au inceput sa roage guvernul sa nu le mai bage pe gat investitori si specialisti africani, ca pe localnici a cam inceput sa ii usture fundul de la atata cultural enrichment.
populatia dezavantajata din Irlanda este in crestere.