Universul instalatiilor

caption...

In apartamentul din Romania in care Universul a decis ca trebuie sa traiesc vara aceasta s-a stricat rezervorul de la WC. Iar doi robineti picura. Unul picura normal, celalalt cu tremuraturi si scoate si niste suieraturi ciudate, cam ca Draco, sarpele dacic care ii ingrozea pe dusmani prin sunetele pe care le scotea. Motive suficiente sa chem un instalator.

Am deschis calculatorul, search, am notat cateva telefoane, am inceput sa sun. Majoritatea n-au raspuns. Nici dimineata, nici seara. Unul mi-a spus ca el se ocupa de termopane, nu de instalatii. Altul ca el colecteaza deseuri de hartie. Le-am zis de anunturi. Mi-au spus in lehamite ca probabil sunt ceva anunturi mai vechi.

(Eu nu prea reusesc sa inteleg de ce un instalator si-ar abandona meseria si s-ar apuca sa colecteze deseuri de hartie, in fine, nu trebuie sa le inteleg eu pe toate.)

Spre sfarsitul saptamanii mele de dat telefoane dau peste o firma care imi promite ca imi va gasi un instalator compatibil cu nevoile mele. Un fel de intermediari de instalatori cum ar veni. Am completat online un formular lung cu tot ce doresc de la un instalator, descrierea problemelor, ce am mai incercat pana acum etc. Dupa alte cateva zile am primit un email prin care eram anuntat ca sunt fericitul castigator al trei numere de telefon de instalatori cu experienta, toti verificati, de incredere.

Am sunat la toti. Mi-au raspuns toti. M-au intrebat toti daca este urgent. Nu imi place sa mint asa ca le-am spus ca nu. Mi-au explicat toti ca sunt foarte ocupati, ca au lista de asteptare si ca mai vorbim.

Am luat la rand cele cateva magazine de instalatii sanitare din oras si am intrebat vanzatorii daca pot sa imi recomande un instalator fara obligatii. Raspunsurile au variat de la “nu” la “e sezon de concedii sefu” pana la “toti istalatorii buni e plecati afara”. Le-am spus ca e o contradictie logica intre existenta unui magazin numit “Universul Instalatiilor” si emigrarea in masa a instalatorilor. “Tu ce vrei, ba?“

Merg pe strada si ma intalnesc cu o amica din adolescenta. Ce mai faci, bine, eu cu nepoteii, tu? Eu cu instalatorii, mai bine zis cu lipsa lor. O intreb brutal “tu ce faci cand ti se strica WC-ul?” “Pai nu-mi bat capul cu atata lucru, ii spun sotului vezi ca s-a stricat WC-ul si se rezolva“

Mda, eu n-am sot asa ca trebuie sa caut alta solutie. In timp ce ma plang de lipsa unui instalator din viata mea amica imi zice brusc “stai ca te rezolv acum”.

Il striga pe un mosulet pe strada care trecea pe langa noi, ne face cunostinta, imi explica scurt ca mosuletul inainte de a fi in stare avansata de pensionare a fost ceva instalator de top. Zdrobea inimile clientilor cu lucrarile sale. Gata, am facut schimb de numere de telefon cu mosul. Sunt in carti. A intrat un instalator in viata mea. Chiar se intampla.

Un proverb chinezesc spune ca maestrii se recunosc dupa ce pot face cu lucruri putine. Instalatorul vine fara scule, cu mainile goale, asa ca de prima vizionare, doar ca sa evalueze situatia. Masoara, cantareste, se scarpina, scuipa si se gandeste. Imi cere un patent si niste chei. Ma compatimeste pentru problemele pe care le am. Se minuneaza si el de suieratul lui Draco Robinetul. Il ascultam impreuna o vreme.

Apoi colindam impreuna magazinele de instalatii si ne cumparam una, alta. Ne bucuram impreuna cand gasim cate o piesa. Incet-incet intru in atmosfera de craciun, aia in care cumperi fleacuri si te bucuri fara motiv.

Intrerupem prima zi de cumparaturi pentru ca trebuie sa isi ia nepotelul de la gradi. Continuam a doua zi cu lista iar vocea mea interioara imi canta “Jingle bells”.

Facem o pauza de o bere la o terasa, epuizati de drumuri. Ne povestim vietile. Imi povesteste cum el a cules portocale in Grecia, capsuni in Anglia si masline in Spania. Mai povestim de sansele lui Zelensky de a iesi din rahat, de faptul ca nevasta-sa Olena e cheltuitoare si rea si ca Himars-urile si Leopardurile n-au schimbat deloc situatia in Ucraina. Mai luam o bere.

Trei zile si 500 de lei mai tarziu ne despartim cu ochii umezi. WC-ul e okeish, are butoane care merg. E un pic stramb, mi s-a spus ca “asa e“, “n-are dom’le nimic“. Chiar nu e cazul sa fiu obsesional. Draco nu mai suiera la fel de tare, dar tot mai picura. Celalalt robinet, colegul cel tacut al lui Draco nu l-am mai schimbat pentru ca s-a oprit cumva din picurat in timpul lucrarilor si l-am lasat asa.

Am ramas cu un sac de deseuri pe care va trebui sa le arunc noaptea ca hotii, ca sa nu ma vada vreun vecin ca sa ma reclame. Instalatorul m-a consiliat cu rabdare cum sa le ambalez ca sa nu fie recunoscute ca deseuri de renovare si sa nu imi iau vreo amenda. S-a mai minunat inca odata de Draco si a plecat.