iti dai seama ca problema criminalitatii stradale din Dublin e suficient de serioasa atunci cand pleaca din oras chiar si homeless-ii, pentru ca nu se mai simt in siguranta. Multi dintre cei 12.600 de homeless-i pe care ii are Irlanda si dintre care unii isi faceau veacul in centrul Dublinului au decis ca centrul e un loc prea periculos pentru ei si si-au mutat corturile in suburbii, departe de bandele de adolescenti.
De cele mai multe ori oamenii au impresia ca persoanele publice ne datorează ceva. Asta apropos de sinead o’connor . Nu ne datoareaza nimeni nimic , luam ceea ce ei ne dau, facem ce credem cu acel ceva, ne place, nu ne place, nici nu contează . Nici măcar n-avem dreptul sa comentam deși ne place sa credem ca avem acest drept.
Mie personal mi-a plăcut de ea, nu pentru activism ci mai ales pentru faptul ca a fost un artist atipic. Da, a ajuns cunoscuta pentru coverul acelei piese, piesă care, dacă ar fi rămas a lui Prince, n-ar fi ajuns niciodată atât de cunoscută.
Si mie mi-a placut de ea in anii 90 cand se ocupa doar cu muzica. Dupa aia n-am mai auzit decat de scandalurile ei, nimic despre muzica ei. Adica prin presa ajungeau doar circurile.
Iar coverul ala, da, a fost foarte bun, e mai buna interpretarea ei decat originalul lui Prince. Dar nu e trist sa fii muzician si lumea sa te cunoasca doar pentru un cover care nu-i al tau si scandaluri?
Unul din lucrurile cu adevarat triste din viata ei a fost controlul deficitar al impulsului. Facea ce ii trecea prin cap atunci cand ii trecea prin cap fara sa se gandeasca la consecinte. Cand era adolescenta fura din magazine (desi provenea dintr-o familie cu suficiente resurse). Cand a devenit celebra spunea chestii care lezau sensibilitatea oamenilor (lozinci pro-IRA cand IRA omora oameni sau gesturi anti-catolice intr-o tara profund catolica). S-a auto-numit "preoteasa" intr-o secta anti-catolica. Isi facea la impuls tatuaje pe care le regreta a doua zi.
Vom afla daca si nu cumva si moartea ei -- foarte posibil-- a venit tot ca urmare a unei erori de judecata.
De cele mai multe ori oamenii au impresia ca persoanele publice ne datorează ceva. Asta apropos de sinead o’connor . Nu ne datoareaza nimeni nimic , luam ceea ce ei ne dau, facem ce credem cu acel ceva, ne place, nu ne place, nici nu contează . Nici măcar n-avem dreptul sa comentam deși ne place sa credem ca avem acest drept.
Mie personal mi-a plăcut de ea, nu pentru activism ci mai ales pentru faptul ca a fost un artist atipic. Da, a ajuns cunoscuta pentru coverul acelei piese, piesă care, dacă ar fi rămas a lui Prince, n-ar fi ajuns niciodată atât de cunoscută.
Si mie mi-a placut de ea in anii 90 cand se ocupa doar cu muzica. Dupa aia n-am mai auzit decat de scandalurile ei, nimic despre muzica ei. Adica prin presa ajungeau doar circurile.
Iar coverul ala, da, a fost foarte bun, e mai buna interpretarea ei decat originalul lui Prince. Dar nu e trist sa fii muzician si lumea sa te cunoasca doar pentru un cover care nu-i al tau si scandaluri?
Trist pentru cine?
pentru cantautor
Nu știm dacă asta a fost trist pentru ea. Cu siguranța, au existat și alte lucruri triste in viața ei. Mi-am amintit acuma de cartea lui André Agasi, unde zicea că înainte de Wimbledon ( sau alta mare finala , nu-mi amintesc exact) singura lui preocupare era cum ii sta parul!
Unul din lucrurile cu adevarat triste din viata ei a fost controlul deficitar al impulsului. Facea ce ii trecea prin cap atunci cand ii trecea prin cap fara sa se gandeasca la consecinte. Cand era adolescenta fura din magazine (desi provenea dintr-o familie cu suficiente resurse). Cand a devenit celebra spunea chestii care lezau sensibilitatea oamenilor (lozinci pro-IRA cand IRA omora oameni sau gesturi anti-catolice intr-o tara profund catolica). S-a auto-numit "preoteasa" intr-o secta anti-catolica. Isi facea la impuls tatuaje pe care le regreta a doua zi.
Vom afla daca si nu cumva si moartea ei -- foarte posibil-- a venit tot ca urmare a unei erori de judecata.