Viata la tara in Irlanda
Irish stew:
au aparut bocitoarele profesioniste care deplang faptul ca Sinead O’Connor e vorbita dupa moarte pentru excesele ei si ca nu e pretuita doar pentru muzica ei fenomenala.
E un pic greu sa vorbesti despre Sinead O’Connor doar ca muzician in conditiile in care cel mai cunoscut hit al ei este un cover luat de la Prince (daca intrebati oameni la intamplare pe strada o melodie de-a ei 10 din 10 or sa va spuna coverul) iar restul vietii ei a fost cunoscuta doar pentru activismul feminist, activismul anti-catolic si in ultimii ani de viata activismul islamic. Sau pentru cearta cu Miley Cirus. Sau pentru faptul ca a boicotat imnul national american. Sau pentru tatuajele problematice de pe fata pe care si le facea la betie si le scotea a doua zi.
Adica nu e nimic in neregula sa fii activist feminist sau anti-catolic dar in cazul asta dupa moarte vei fi celebrat ca activist, nu ca muzician. O voce foarte buna. Pacat nu a folosit-o mai mult, mai des, mai bine si doar pentru cantat.
guvernul irlandez a pus pe masa un pachet de 10 milioane de euro pentru 20.000 de schimburi Garda in zona centrala a Dublinului. Daca nu schimba politica de “kiss & go“ pe care o practica acum cu bandele de vandali care terorizeaza orasul va investi doar in plimbarile politistilor. Intre timp ziarele de peste ocean nu au pierdut vremea si au povestit americanilor ce ar putea pati daca viziteaza Irlanda iar ambasada US din Irlanda isi avertizeaza cetatenii sa fie vigilenti in timpul vizitelor.
Cel mai trist lucru spus in pagina de sfaturi a ambasadei pentru turistii americani din Irlanda este “Keep a low profile“. La fel cum se recomanda la vizitele din toate tarile din Lumea a Treia. Trist.
politisti irlandezi sub protectia anonimatului povestesc ca problema nu e la ei, nu e la lipsa de activitate a politiei ci in faptul ca adolescentii scapati de sub control nu patesc nimic pentru faptele lor.
Cei care au mici afaceri in zona spun ca au pierdut deja razboiul cu bandele de adolescenti.
iti dai seama ca problema criminalitatii stradale din Dublin e suficient de serioasa atunci cand pleaca din oras chiar si homeless-ii, pentru ca nu se mai simt in siguranta. Multi dintre cei 12.600 de homeless-i pe care ii are Irlanda si dintre care unii isi faceau veacul in centrul Dublinului au decis ca centrul e un loc prea periculos pentru ei si si-au mutat corturile in suburbii, departe de bandele de adolescenti. Cei mai multi dintre ei refuza locurile in hostel oferite de autoritati din cauza violentei si drogurilor care sunt omni-prezente in hosteluri. Singur in propriul tau cort esti mult mai in siguranta.
oricum, guvernul irlandez nu este atat de ingrijorat de faptul ca zone intinse din capitala tarii au devenit no-go zones din cauza criminalitatii ci este mai degraba ingrijorat de protestele localnicilor impotriva centrelor de azilanti. Care sunt etichetati drept “extremisti” dupa buna traditie a etichetelor. Cine are o alta opinie decat a guvertului este extremist. Va stiti voi care sunteti, extremistilor.
ce contin cursurile de educatie sexuala propuse pentru scolile din Irlanda? Nu prea multe, the usual suspects, existenta persoanelor trans, diferenta intre sex si gen, faptul ca genul este un construct cultural, basic marxism.
cum arata viata intr-un centru de reabilitare anti-drog in Irlanda?
guvernul irlandez a gasit o noua solutie pentru criza locuintelor si anume sa dea o noua lege care sa pedepseasca avansurile sexuale pe care le fac proprietarii de locuinte chiriasilor. Ma rog, unii proprietari, ca cei pe care i-am avut eu cata vreme am fost chirias in Irlanda nu mi-au facut niciun avans sexual. Poate ca nu m-au considerat suficient de sexy.
Ryanair este acuzat ca abuzeaza de tehnologia de recunoastere faciala.
de ce e bine sa platesti cu Revolut in vacante. Si apoi sa pui cardul pe “freeze”.
De cele mai multe ori oamenii au impresia ca persoanele publice ne datorează ceva. Asta apropos de sinead o’connor . Nu ne datoareaza nimeni nimic , luam ceea ce ei ne dau, facem ce credem cu acel ceva, ne place, nu ne place, nici nu contează . Nici măcar n-avem dreptul sa comentam deși ne place sa credem ca avem acest drept.
Mie personal mi-a plăcut de ea, nu pentru activism ci mai ales pentru faptul ca a fost un artist atipic. Da, a ajuns cunoscuta pentru coverul acelei piese, piesă care, dacă ar fi rămas a lui Prince, n-ar fi ajuns niciodată atât de cunoscută.
Nu știm dacă asta a fost trist pentru ea. Cu siguranța, au existat și alte lucruri triste in viața ei. Mi-am amintit acuma de cartea lui André Agasi, unde zicea că înainte de Wimbledon ( sau alta mare finala , nu-mi amintesc exact) singura lui preocupare era cum ii sta parul!