In fiecare saptamana Substack tine neaparat sa imi trimita un email in care ma anunta de cate saptamani public continuu pe Substack si carui procent din elita celor care publica incontinuu i-as apartine.
la mine tipu' asta de vanity meters ii oprit de la bun inceput asa ca substack nu-mi trimite emailu' saptamanal. bun pot sa vad la fiecare postare o grafica colorata care cica ma informeaza cum sta postarea respectiva comparativ cu generalu' postarilor da' mie-mi place doar pentru ca-i colorata - are un albastru frumos
Felicitari. Cred ca ar trebui sa il opresc si eu. Am oprit deja tot felul de notificari, cu cati oameni s-au abonat/dezabonat, pe asta cu cu saptamanile de cand public nu m-am indurat sa il opresc, na, vanitatile. Dar cred ca i-a sunat si lui ceasul. 😊
Eu nu primesc mail-ul asta, deci cred ca n-am bifat ce trebuie la initierea contului. Sau poate Substack a decis ca nu se merita sa mi-l trimita oricum. Weekend-ul asta am aflat ca, deoarece nu fumez, nu beau cafea si nici alcool, sunt un individ daca nu dubios, atunci irelevant.
Parca era o vorba, cum ca intelepciunea este noua parti tacere. Deci esti mai interesant cand taci, intr-o lume care cauta echilibru si chibzuinta (NOT).
Interesant, dar nu este. Deci probabil Substack are optiuni personalizate? :D Of, ramanem cu vanitatea negadilata, unii dintre noi...In rest, spor la scris mai departe, fara numere! :)
Trebuie sa recunosc faptul ca scrisul meu depinde de aprecieri si de numarul de like-uri. Spun asta pe tonul "I am John and I am an alcoholic". Am fost intotdeauna atent la reactia celorlalti si mi-am ajustat "viata" in functie de ei si de cat de "dezirabil" am simtit ca sunt pentru ei (ajungand astfel in iad). Un articol fara like-uri e ceva sterp, gol, steril, un tipat intr-un desert din care nu se intoarce nici macar ecoul. Daca nu sunt validat din exterior, eu nu pot exista. Numarul de subscriberi, like-urile, orice reactie... inseamna pentru mine confirmarea ca traiesc in mintea celorlalti... pentru ca fara o actiune din partea lor eu nu pot sti daca exist cu adevarat sau nu pentru ei. Scrisul fara feedback nu dureaza prea mult la mine. Ma simt uitat, irelevant, "in plus", "fac umbra pamantului degeaba"... "inutil"... "worthless, helpless, hopeless"... Si atunci cand vad ca fiecare articol produce o plecare in masa (peste 10 oameni in ultima vreme) in timp ce a sta si a nu scrie nimic produce acea crestere discreta de abonati despre care vorbesti, tendinta e sa nu scriu. Stiu, e aiurea, dar asa functionez eu; precum cainele lui Pavlov care deja saliveaza (dupa un like). Dincolo de cele scrise mai sus se poate vedea un simptom social care se oglindeste foarte bine in mine: destramarea legaturilor dintre oameni care ne face sa tanjim dupa o atentie superficiala din partea exteriorului, un simulacru de relationare si un imens gol existential. Nu stiu daca acest simptom social e caracteristic Vestului dar ii este cu siguranta specific. Daca pare melodramatic ceea ce am scris, asa am si vrut si asa si este. E tot un mod, mai subtil, de a atrage atentia... Voi da si "share as a note", poate "imi pica si de acolo un like"...
Buna Cezar, te citesc de ceva timp. Imi dai de gandit si teme de discutie in cuplu si nu numai. Uneori raman in urma cu viata virtuala pentru ca e prea intensa cea reala, dar cand ajung la zi cu virtualul textele tale au parte de un ceai/cafea calda, 5 minute de cugetare pe text si de cele mai multe ori discutii pe tema subiectelor abordate de tine. Asa cum spunea si antevorbitoarea mea ma ajuti mult sa vad si sa inteleg lumea din alt unghi.
Eu te citesc din momentul in care te- am descoperit, contează?
Sunt psiholog clinician și psihoterapeut, am 57 de ani, din București și nu mai cred că tot ce zboară....se citește cu plăcere.
Citesc mult pe online, de la autori cu vârste diferite. Cu unele rezonez, cu altele nu, dar imi place să inteleg, sper, mentalităti din etape diferite de vârstă. Să pot rezona cu clienții mei.
la mine tipu' asta de vanity meters ii oprit de la bun inceput asa ca substack nu-mi trimite emailu' saptamanal. bun pot sa vad la fiecare postare o grafica colorata care cica ma informeaza cum sta postarea respectiva comparativ cu generalu' postarilor da' mie-mi place doar pentru ca-i colorata - are un albastru frumos
Felicitari. Cred ca ar trebui sa il opresc si eu. Am oprit deja tot felul de notificari, cu cati oameni s-au abonat/dezabonat, pe asta cu cu saptamanile de cand public nu m-am indurat sa il opresc, na, vanitatile. Dar cred ca i-a sunat si lui ceasul. 😊
Eu nu primesc mail-ul asta, deci cred ca n-am bifat ce trebuie la initierea contului. Sau poate Substack a decis ca nu se merita sa mi-l trimita oricum. Weekend-ul asta am aflat ca, deoarece nu fumez, nu beau cafea si nici alcool, sunt un individ daca nu dubios, atunci irelevant.
Cu fumatul si alcoolul mai inteleg, tine de sanatate, dar cu lipsa cafelei chiar ca esti dubios
Parca era o vorba, cum ca intelepciunea este noua parti tacere. Deci esti mai interesant cand taci, intr-o lume care cauta echilibru si chibzuinta (NOT).
Si nu ma duce pe mine in ispita, ca imi gasesc drumul si singur...
Nici eu nu primesc mail-ul asta, dar vanitatea ma face sa caut setarea imediat :))
dashboard->settings->notifications->new writing streaks
Interesant, dar nu este. Deci probabil Substack are optiuni personalizate? :D Of, ramanem cu vanitatea negadilata, unii dintre noi...In rest, spor la scris mai departe, fara numere! :)
Nici eu n-am știut de notificarea asta, dar nici nu cred că mă duc să o caut. Asta mi-ar mai lipsi, să mă anunțe eventual când NU apuc să public :))
Mi-a scapat involuntar un hău cand am citit "adio si n-am cuvinte", apoi m-am linistit.
:)
un "hău", adica un sunet zici?
Trebuie sa recunosc faptul ca scrisul meu depinde de aprecieri si de numarul de like-uri. Spun asta pe tonul "I am John and I am an alcoholic". Am fost intotdeauna atent la reactia celorlalti si mi-am ajustat "viata" in functie de ei si de cat de "dezirabil" am simtit ca sunt pentru ei (ajungand astfel in iad). Un articol fara like-uri e ceva sterp, gol, steril, un tipat intr-un desert din care nu se intoarce nici macar ecoul. Daca nu sunt validat din exterior, eu nu pot exista. Numarul de subscriberi, like-urile, orice reactie... inseamna pentru mine confirmarea ca traiesc in mintea celorlalti... pentru ca fara o actiune din partea lor eu nu pot sti daca exist cu adevarat sau nu pentru ei. Scrisul fara feedback nu dureaza prea mult la mine. Ma simt uitat, irelevant, "in plus", "fac umbra pamantului degeaba"... "inutil"... "worthless, helpless, hopeless"... Si atunci cand vad ca fiecare articol produce o plecare in masa (peste 10 oameni in ultima vreme) in timp ce a sta si a nu scrie nimic produce acea crestere discreta de abonati despre care vorbesti, tendinta e sa nu scriu. Stiu, e aiurea, dar asa functionez eu; precum cainele lui Pavlov care deja saliveaza (dupa un like). Dincolo de cele scrise mai sus se poate vedea un simptom social care se oglindeste foarte bine in mine: destramarea legaturilor dintre oameni care ne face sa tanjim dupa o atentie superficiala din partea exteriorului, un simulacru de relationare si un imens gol existential. Nu stiu daca acest simptom social e caracteristic Vestului dar ii este cu siguranta specific. Daca pare melodramatic ceea ce am scris, asa am si vrut si asa si este. E tot un mod, mai subtil, de a atrage atentia... Voi da si "share as a note", poate "imi pica si de acolo un like"...
Buna Cezar, te citesc de ceva timp. Imi dai de gandit si teme de discutie in cuplu si nu numai. Uneori raman in urma cu viata virtuala pentru ca e prea intensa cea reala, dar cand ajung la zi cu virtualul textele tale au parte de un ceai/cafea calda, 5 minute de cugetare pe text si de cele mai multe ori discutii pe tema subiectelor abordate de tine. Asa cum spunea si antevorbitoarea mea ma ajuti mult sa vad si sa inteleg lumea din alt unghi.
Neața,
Eu te citesc din momentul in care te- am descoperit, contează?
Sunt psiholog clinician și psihoterapeut, am 57 de ani, din București și nu mai cred că tot ce zboară....se citește cu plăcere.
Citesc mult pe online, de la autori cu vârste diferite. Cu unele rezonez, cu altele nu, dar imi place să inteleg, sper, mentalităti din etape diferite de vârstă. Să pot rezona cu clienții mei.
Deci, ai un ❤️ din partea mea la fecare nou news.
O zi veselă.
Mihaela