Un alt Pearl Harbour
Si despre email, cenzura, obezitate, Mission Impossible si cum sa (nu) le povestim despre moarte copiilor
1. Un alt Pearl Harbour…
Am vazut pe net foarte multa bucurie dupa atacul masiv cu drone facut de Ucraina asupra unor instalatii militare strategice rusesti. Cu accent pe strategice, adica din cele care nu au legatura directa cu razboiul din Ucraina, bombardiere nucleare & shit.
Estimarile rezultatului atacului difera in functie de care parte a propagandei te afli. Dupa cea ruseasca nu n-a intamplat mare lucru, au facut pana de cauciuc cateva roti de la niste avioane care oricum trebuiau casate. Dupa cea ucrainiana in curand Rusia isi va livra bombele atomice cu Ryanair, ca nu mai are alte avioane proprii, ca le-au distrus ucrainienii.
Va marturisesc ca eu nu prea inteleg cum un atac impotriva unor instalatii care nu au legatura cu frontul ruso-ucrainian ar putea sa imbunatateasca situatia pe front sau discutiile despre pace dar nu despre asta as vrea sa vorbesc.
In afara de orice simpatii sau antipatii personale vizavi de razboiul celor doi fosti parteneri din URSS, mie bucuria aceasta generalizata de dupa atac mi-a adus dureros aminte de bucuria sustinatorilor Hamas (si a palestinienilor in general) imediat dupa atacul in care au murit vreo mie de israelieni. Nu mi-era clar de ce anume se bucurau, ca au murit o mie si ceva de oameni (intre care cei mai multi civili) sau se asteptau ca Bibi Netanyahu sa zica dupa atac “ba, e grav de tot, uite ce au reusit sa ne faca astia, sunt periculosi, cel mai bine ar fi sa incepem sa negociem cu ei”. Si tot negociaza Bibi cu palestinienii de o bucata de vreme, cu rezultatele pe care le stim cu totii. In fiecare zi le da cate un pic de negociere. A la guerre comme a la guerre.
La fel imi imaginez ca a fost si bucuria japonezilor (si fanilor lor) in WWII cand au atacat Pearl Harbour. Probabil la fel multi dintre cei care se bucurau atunci si-au zis “ba, ce le-am tras-o americanilor, acum or sa se chirceasca in pozitie fetala si or sa isi suga degetul tot restul razboiului”. Fix asa s-a intamplat dupa atac, intrebati orice istoric.
Habar n-am daca civilii din Ucraina se bucura acum de atacul asupra instalatiilor militare rusesti (eu pana acum am vazut doar romani bucurandu-se), dar trebuie sa fii un tip special de prost ca sa crezi ca dupa faza asta rusii intra in depresie clinica si se retrag la ei in Asia centrala ca sa isi linga ranile. Si ca aceasta operatie va ajuta discutiile despre pace. Eu cred ca tocmai a dat mai tare temperatura razboiului. Mult mai tare. Time will tell.
2. …iar din Muntii Substackului
Cea mai subestimată metodă de a-ți crește vânzările de Alexandra Adler 🥚
Emailul e mina de aur ignorata de antreprenori.
ne argumenteaza ca emailul este cel mai subestimat canal de marketing, cu potential ridicat de ROI si control asupra relatiei cu clientii. Cu beneficii concrete ale email marketingului strategic si motive pentru care majoritatea antreprenorilor il folosesc gresit.O pledoarie pentru redescoperirea emailului intr-un peisaj dominat de zgomot.
De ce a câștigat Nawrocki în Polonia și a pierdut Simion de Vladimir Ionaș 🥚6.0k
Nawrocki a castigat pentru ca a fost vizibil, clar si conservator. Simion a pierdut pentru ca a fost ambiguu, arogant si confuz. Nawrocki e polonez si a facut tot ce Simion n-a stiut sa faca bine. Nawrocki a fost destept, prezent si consecvent. Simion e roman si ca orice roman a facut cam totul pe dos. Coerenta mesajului, sustinerea externa, relatia cu Biserica si mobilizarea electoratului conservator au fost elemente-cheie pe care Simion le-a gestionat prost spre dezastruos. Dar e tanar, are timp sa invete din greseli. Ne vedem la vot data viitoare. 😊
Si pana atunci puteti citi articolul lui
.Ultimele zile de internet liber în România de Sebastian 🐤1.9k
Stalin ar fi fost gelos. Miruta si USR-istii lui vor ca postarea ta sa dispara in 15 minute daca o reclama cineva – poate chiar vecinul cel prost care crede ca ironia e ilegala, pentru ca ironia presupune inteligenta iar el n-o intelege. Propunerea de lege a deputatului Miruta e un fel de tutorial despre cum sa faci un stat politienesc cu buget de start-up.
ne propune o analiza argumentata a unei propuneri legislative care submineaza libertatea digitala in numele unei ordini iluzorii si denunta deriva autoritara camuflata in limbajul protectiei cetateanului. Deriva care, din pacate a luat un nou avant dupa 18 mai. Ultima isprava a CCR-ului si Legea lui Miruta sunt doar inceputul. Cititi articolul.De ce urmează-ți pasiunea este un sfat teribil. de Sceptic 🥚
Cel mai recent intrat pe lista mea de substackeri este un sceptic. Adica asa se numeste autorul, Sceptic, nu stiu cat de sceptic e in viata reala. Probabil ca o sa imi spuneti ca includerea pe lista la doar patru zile de la lansare e un pariu riscant, si nu va pot contrazice.
Mie insa mi s-au parut interesante cele 3 (trei!) posturi de pana acum, asa ca le urmaresc si pe celelalte, daca vor aparea in continuare. Daca nu, ii vom urmari cu atentie si ingrijorare pe restul de 250 substackeri de limba romana.
Articolul de astazi se ia la tranta cu sfatul foarte popular de “a-ti urmari pasiunea”, care suna bine pe Instagram, dar nu-ti plateste chiria. Un text pentru toti visatorii care cred ca poeziile si pictura abstracta le vor tine de cald iarna. Spoiler: nu le vor tine.
Alternativa mai realista la “urmareste-ti pasiunea” ar fi “construieste-ti pasiunea prin disciplina si competente valoroase”. Adica un apel la maturitate emotionala si la o relatie mai sanatoasa cu munca.
Un apel la virtutea uitata a excelentei obtinute prin efort. Stiu, asta cu “excelenta obtinuta prin efort” suna cam obscen, dar nu m-am putut abtine. 😁 Dar mai bine cititi articolul.
Poate un pic cam listicle-ish pentru unele gusturi, seamana cu o lista de instructiuni, dar asta nu e neaparat un lucru rau. Instructiuni usor de citit si usor de urmat.
Portretul lui Dorian Gray, Oscar Wilde de Ramona Boldizsar 🥚
Redescoperirea unei carti din adolescenta poate fi un excelent pretext pentru introspectie, pentru a vedea cum s-au schimbat convingerile si sensibilitatile in timp. Uneori, re-lectura e o forma de terapie.
Luni, 02.06.2025. Trei imagini cât 300.000 de cuvinte. România are nevoie de Unire. de Matei Bogdan 🐤1.4k
O tara, doua Romanii: una voteaza la mall, cealalta la birt. Adica amandoua la birt, ca si mallul e tot un fel de birt, dar cu scari rulante si pista de bowling.
Autopsia unei natiuni fracturate, cu harti colorate si promisiuni reciclate.
Trei imagini relevante despre Romania actuala: distributia voturilor prezidentiale, harta UAT-urilor in functie de candidat si gradul de angajare raportat la populatie. Un portret socio-politic al Romaniei de azi, surprinsa intre nevoia de schimbare si absenta unor solutii sustenabile.
📌 Educatie, viitor, AI si agilitate emotionala de Dragos Nicolaescu 🦖
Viitorul muncii suna ca un film SF regizat de Kafka: AI peste tot iar scoala romaneasca inca se chinuie cu manuale fotocopiate si cu profesori pe burnout. Jocurile de societate sunt noua scoala de viata, AI-ul sare peste faza de invatat prin greseli, iar sistemul nostru educational pare regizat de Dorel si corectat de ChatGPT.
ne indeamna la adaptare prin inteligenta relationala si investitii in educatie reala, nu doar formala. Time will tell.O scrisoare despre vulnerabilitatea bucuriei de Andreea Giuclea 🦖
Un milion si jumatate de tricouri rosii, o echipa care a spalat rusinea nationala si un autocar cu eroi. O experienta personala traita la parada lui Liverpool, explorand ideea de efervescenta colectiva si felul in care sportul poate deveni un refugiu emotional, filtrata prin pierderi personale si context politic tensionat.
O calatorie afectiva in care vulnerabilitatea, recunostinta si conexiunea umana devin mijloace de procesare a durerii si regasirii sensului.
🔒100% Uită de Praid. Nu-ți mai bate capul. de Bogdan Stoica 🐓4.2k
Ce legatura au un pod din 1908, niste carti postale si un crater intr-o salina? Va spune Bogdan. Si in general despre esecul sistemic si puterea lucrurilor mici facute bine.
🔒50% Teoria conținutului din top of funnel de Adrian Anghel (acum 9 ore) 🐓
Cand simti ca toate materialele de marketing se repeta si nu mai ofera sens, poate fi un semn ca ai nevoie sa regandesti relatia ta cu munca.
Despre continutul “top-of-funnel” si importanta acestuia in strategia de marketing digital. Cu cateva recomandari din online si resurse utile pentru cei interesati de comunicare si publicitate.
🔒75% Obezitatea cauzează direct boli autoimune de Valentin Bunea 🐣12.0k
Studiile spun ca grasimea baga sistemul imunitar in panica si provoaca boli autoimune. Daca tot traim intr-o lume in care nimeni nu citeste etichetele si toti vor analize “in interval” e clar ca avem alte prioritati. Gen tigarile de azi si like-ul de maine.
Nu e clickbait, obezitatea chiar cauzeaza boli autoimune. “Burta de bere” e mai toxica decat toate comentariile pasiv-agresive primite din cauza analizelor prea frecvente. Vrei sa fii sanatos? Incepe cu analizele. Sau cu articolul lui
.📌 Film - Mission Impossible - The Final Reckoning (2025) de Andrei C. (acum 17 ore) 🐤
Hollywood-ul n-a invatat nimic din propriile sequeluri si se ia prea in serios. The Final Reckoning? Mai degraba The Final-ish. Filmul “Mission: Impossible 8” ne propune o inchidere circulara a francizei, cu numeroase referinte la filmele anterioare si accent pe mostenirea personajului Ethan Hunt. Cu o circularitate suntem cu totii datori.
Filmul e cam ca atunci cand te reintalnesti cu unchiul favorit. Ii stii deja toate bancurile, toate povestirile de pe front, dar tot te bucuri de intalnirea cu el.
Like it or not, Ethan Hunt1 e un personaj iconic pe care eu sper sincer sa nu il sodomizeze wokaitii si sa nu il inlocuiasca pe viitor cu vreo negresa grasa. Cum au mai facut cu alte iconuri, Alba ca Zapada gen. 😅
Si pana il vedeti (daca il vedeti) cititi cronica Cronicariului. Eu inca mai astept o versiune recenta pe torentele patriei.
Un început de povestire (de 1 iunie) de Dan Panaet (acum 19 ore) 🦅
Bine ati venit in lumea in care moartea e un oras fara trenuri si bunicii se duc sa invete canadienii sa faca tuica. Nimic nu zice “copilarie fericita” mai tare decat un sistem parental bazat pe fabulatie si minciuna functionala.
Un fragment de povestire care urmareste eforturile unor parinti de a-si proteja copilul de ideea mortii. Mi-a placut.
Gata cu recomandarile pe ziua de azi, eu ies un pic din Muntii Substackului ca sa fac o plimbare prin oras, ne vedem data viitoare.
Multumesc pentru mentiune!