1. Scriu mai rar, și de regulă cu un plan. Nu prea am subiecte care să se dizolve ca semnificație, cu excepția celor legate de politică, și din alea nu prea scriu. Vorba japoneză se află și în bancul ăla cu tipul din tren care-l întreabă pe un ardelean ce stătea cu el în compartiment: "Departe-i Cluju, taică?"
"nu-i departe".
După juma de ceas - "departe-i Cluju?"
"Amu-i departe."
2. WTF 45 eur pe luna?? Cine ar plăti ak mult la la NYT sau WSJ și Independent laolaltă? Băi, românul chiar s-a născut poet.
M-am mai gandit sa fac un fel de "clasament" al substackurilor romanesti dupa marimea pretului abonamentului dar am ezitat din teama de a nu fi perceput ca "name & shame", ca nu asta ar fi intentia. Scopul "revistei presei" e unul pozitiv, chiar nu vreau sa irit pe nimeni.
Daca vreau sa irit pe toata lumea e suficient sa scriu despre politica. 😅
nu ai idee cât apreciez această idee a ta - am găsit câteva bloguri interesante, dar mai ales am înțeles mai bine cum funcționează ele pentru cei care le scriu. la fel de deprimant mi se pare cât de multe dintre ele sunt scrise 100% cu ChatGPT.
Oh, asta e alta dilema care m-a rupt in doua cand am lucrat la partea cu analiza stilometrica. Din anumite combinatii ale scorurilor (utilizarea punctuatiei, gradul de entropie/imprevizibilitate etc) reiese destul de clar care texte sunt asa, mai AI-ish.
Ma indemnau oxiurii sa adaug un scor de "AI probability" dar ala era deja o declaratie de razboi pe fata. Si duc o viata asa de linistita...
păi stai așa - citeam la o scriitoare (blog în engleză de această dată) că a observat cum există substăcari care scriu doar cu AI, și au sute/mii de likes și subscriberi. Când cineva le atrage atenția asupra acestei chestii - li se răspunde citând comentarii de la cititori - de tipul - *Nu mă interesează că e scris cu AI, mă recunosc întru totul în cele citite*. Dacă mă întrebi, pentru mine ăsta e începutul sfârșitului civilizației așa cum o știam noi, cei mai copți la ani (nu știu dacă și la minte).
Hai sa iti spun o poveste. Stii ca eu sunt cu povestile.
Cand eram copil din motive pe care nu le-am inteles pe deplin parintii mei isi doreau un covor persan. Din ala mare, greu, urat, care se imbacseste de praf si care are ciucuri care se innoada. Erau obsedati de covorul vietii. Viata lor nu mai avea sens fara covor.
Au tot verificat prin magazine, dar tot ce gaseau erau covoare facute mecanic. Nus' cum le dibuiau, le recunosteau dupa ceva. Dar ei voiau din ala facut cu transpiratie de sclav, nu de masina.
Intr-o zi au gasit. Facut manual. De vreo 5x mai scump ca unul obisnuit. Parca si mai urat. L-au carat cu camionul acasa, ca nu intra in masina, evident.
Il am si acum. Il urasc in continuare, e covorul care mi-a ucis copilaria. I-am taiat doar ciucurii, ca pe un fel de castrare simbolica.
Aia zic, cartile scrise manual, de sclavi care transpira sunt diferite de cele scrise mecanic. 😂
AI-ul va evolua, cu siguranță, în următorii ani și o va face destul de repede și profund. Această formă de mimicry va crește engagementul anumitor postări prin aprecieri și comentarii, dar în esență, rămâne doar o copie, într-o alegorie a captării atenției. Câmpul mare de bătaie e la nivelul algoritmului. Unele postări sunt kitchoase (tot vorbeam de covoare), dar asta nu le oprește valul mare de interacțiune cu publicul. Dacă nu șochează sau oripilează, sunt șanse mari ca anumite scriituri foarte bune să cadă într-un con de umbră. Sunt din fire un optimist. Seară plăcută! 😁
Cred că mai degrabă se regres-esc decât se regăsesc. Urâte vremuri mi-am găsit să scriu și eu. Voi aveți măcar aveți ceva vechime. Ați prins vremuri mai bune. 😁
Dar uite ca mi-ai dat o idee excelenta: pun paywall la Paradigma si afisez scorul de "AI probability" in spatele paywall-ului. Il fac din ala cu 45 eur/luna, like a true boss.
Se vor abona doar cei care se simt cu musca pe caciula. 😂
Eu una sunt de acord cu zicala japoneza. Nu stiam de aceasta zicala, dar mi-a placut enorm si ma voi folosi de intelepciunea ei. Daca am gresit trenul, atunci cobor la prima sau la urmatoarea acolo unde m-am trezit. Dar uneori (putini vor intelege) poate ar fi cazul sa lasam trenul sa ne duca unde vrea el. Ca pana la urma daca mergi in fiecare pe acelasi drum nu schimbi nimic din viata ta.
Total de acord cu ideea ce ne-am putea imagina situatii in care ne suim in primul tren care pleaca, nu conteaza unde. Daca fugim din oras pentru ca vine uraganul sau razboiul. Nu mai conteaza unde merge trenul. Sau daca vrem sa exploram destinatii-surpriza. Daca iesi la plimbare nu conteaza asa mult unde mergi. Etc.
Dar atunci cand ai o destinatie in minte te dai jos din trenul gresit. Alteori, da, nu exista "tren gresit", de acord.
E unul chiar in titlurile de astazi, daca te uiti peste ele il vezi imediat. 😊
1,06 lei la Hidroelectrica, cea mai buna oferta a zilei.
Un pic de educatie, un pic de poveste, un pic de cultura.
Ce bun e asta de motto pentru Irlanda.ie. 😊
Poate ar trebui sa il schimb pe ala cu "anxietati din Tara Leprechaunilor" ca si asa nu intelege lumea nimic din el.
Good point!
Feel free to use it!
Sa stii ca ma gandesc serios la asta.
1. Scriu mai rar, și de regulă cu un plan. Nu prea am subiecte care să se dizolve ca semnificație, cu excepția celor legate de politică, și din alea nu prea scriu. Vorba japoneză se află și în bancul ăla cu tipul din tren care-l întreabă pe un ardelean ce stătea cu el în compartiment: "Departe-i Cluju, taică?"
"nu-i departe".
După juma de ceas - "departe-i Cluju?"
"Amu-i departe."
2. WTF 45 eur pe luna?? Cine ar plăti ak mult la la NYT sau WSJ și Independent laolaltă? Băi, românul chiar s-a născut poet.
M-am mai gandit sa fac un fel de "clasament" al substackurilor romanesti dupa marimea pretului abonamentului dar am ezitat din teama de a nu fi perceput ca "name & shame", ca nu asta ar fi intentia. Scopul "revistei presei" e unul pozitiv, chiar nu vreau sa irit pe nimeni.
Daca vreau sa irit pe toata lumea e suficient sa scriu despre politica. 😅
nu ai idee cât apreciez această idee a ta - am găsit câteva bloguri interesante, dar mai ales am înțeles mai bine cum funcționează ele pentru cei care le scriu. la fel de deprimant mi se pare cât de multe dintre ele sunt scrise 100% cu ChatGPT.
Oh, asta e alta dilema care m-a rupt in doua cand am lucrat la partea cu analiza stilometrica. Din anumite combinatii ale scorurilor (utilizarea punctuatiei, gradul de entropie/imprevizibilitate etc) reiese destul de clar care texte sunt asa, mai AI-ish.
Ma indemnau oxiurii sa adaug un scor de "AI probability" dar ala era deja o declaratie de razboi pe fata. Si duc o viata asa de linistita...
păi stai așa - citeam la o scriitoare (blog în engleză de această dată) că a observat cum există substăcari care scriu doar cu AI, și au sute/mii de likes și subscriberi. Când cineva le atrage atenția asupra acestei chestii - li se răspunde citând comentarii de la cititori - de tipul - *Nu mă interesează că e scris cu AI, mă recunosc întru totul în cele citite*. Dacă mă întrebi, pentru mine ăsta e începutul sfârșitului civilizației așa cum o știam noi, cei mai copți la ani (nu știu dacă și la minte).
Hai sa iti spun o poveste. Stii ca eu sunt cu povestile.
Cand eram copil din motive pe care nu le-am inteles pe deplin parintii mei isi doreau un covor persan. Din ala mare, greu, urat, care se imbacseste de praf si care are ciucuri care se innoada. Erau obsedati de covorul vietii. Viata lor nu mai avea sens fara covor.
Au tot verificat prin magazine, dar tot ce gaseau erau covoare facute mecanic. Nus' cum le dibuiau, le recunosteau dupa ceva. Dar ei voiau din ala facut cu transpiratie de sclav, nu de masina.
Intr-o zi au gasit. Facut manual. De vreo 5x mai scump ca unul obisnuit. Parca si mai urat. L-au carat cu camionul acasa, ca nu intra in masina, evident.
Il am si acum. Il urasc in continuare, e covorul care mi-a ucis copilaria. I-am taiat doar ciucurii, ca pe un fel de castrare simbolica.
Aia zic, cartile scrise manual, de sclavi care transpira sunt diferite de cele scrise mecanic. 😂
AI-ul va evolua, cu siguranță, în următorii ani și o va face destul de repede și profund. Această formă de mimicry va crește engagementul anumitor postări prin aprecieri și comentarii, dar în esență, rămâne doar o copie, într-o alegorie a captării atenției. Câmpul mare de bătaie e la nivelul algoritmului. Unele postări sunt kitchoase (tot vorbeam de covoare), dar asta nu le oprește valul mare de interacțiune cu publicul. Dacă nu șochează sau oripilează, sunt șanse mari ca anumite scriituri foarte bune să cadă într-un con de umbră. Sunt din fire un optimist. Seară plăcută! 😁
Cred că mai degrabă se regres-esc decât se regăsesc. Urâte vremuri mi-am găsit să scriu și eu. Voi aveți măcar aveți ceva vechime. Ați prins vremuri mai bune. 😁
Dar uite ca mi-ai dat o idee excelenta: pun paywall la Paradigma si afisez scorul de "AI probability" in spatele paywall-ului. Il fac din ala cu 45 eur/luna, like a true boss.
Se vor abona doar cei care se simt cu musca pe caciula. 😂
glad to be of service - rămân neabonată, că la mine AI e maximum 5% ahahahaha
Eu una sunt de acord cu zicala japoneza. Nu stiam de aceasta zicala, dar mi-a placut enorm si ma voi folosi de intelepciunea ei. Daca am gresit trenul, atunci cobor la prima sau la urmatoarea acolo unde m-am trezit. Dar uneori (putini vor intelege) poate ar fi cazul sa lasam trenul sa ne duca unde vrea el. Ca pana la urma daca mergi in fiecare pe acelasi drum nu schimbi nimic din viata ta.
Total de acord cu ideea ce ne-am putea imagina situatii in care ne suim in primul tren care pleaca, nu conteaza unde. Daca fugim din oras pentru ca vine uraganul sau razboiul. Nu mai conteaza unde merge trenul. Sau daca vrem sa exploram destinatii-surpriza. Daca iesi la plimbare nu conteaza asa mult unde mergi. Etc.
Dar atunci cand ai o destinatie in minte te dai jos din trenul gresit. Alteori, da, nu exista "tren gresit", de acord.