Trenuri gresite, oferte si bani care cresc in copaci
daca te-ai suit in trenul gresit da-te jos la prima statie
1. Trenul gresit
O vorba japoneza spune ca daca te-ai suit in trenul gresit da-te jos la prima statie. Cu cat stai mai mult in trenul gresit, cu atat mai scumpa va fi calatoria de intoarcere.
Eu aplic des aceasta idee la Substack. Incep uneori sa scriu despre chestii care mi se par interesante la cafea dar cand scriu despre ele descopar pe parcurs ca sunt in trenul articolul gresit. Cu cat ezit mai mult, cu atat pare mai complicat sa ma intorc.
De ce as insista sa termin o calatorie care nu pare sa aiba destinatia corecta? De ce as termina un text pe care simt ca nu ar trebui sa il public?
Voi cum procedati cand simtiti ca v-ati suit in trenul gresit? Terminati calatoria sau va dati jos la prima statie?
2. Foarfeca si cardul
Vad ca printre newsletterele romanesti a inceput moda scumpirilor, cred ca de la Bolojan li se trage. Cum zice neamtul “exemplul rau face scoala”. Pana acum am vazut trei newslettere romanesti care au abonament de 45 eur/luna. Da, pe LUNA. Nu stiu cum sunteti voi, dar eu n-as plati 45 de euro lunar ca sa citesc un newsletter nici daca mi-ar fi viata in primejdie. Nici daca newsletterul respectiv ar fi scris de Jimmy Hoffa impreuna cu Elodia.
Asa mi-a venit ideea sa adaug la “revista presei” de la Paradigma o scurta informatie despre newsletterele care au o reducere activa. Nimic ocult, n-am pile la Substack, e o informatie publica care poate fi ciugulita din sursa paginii. Tuturor ne plac reducerile, chiar si atunci cand nu cumparam nimic. Adica eu asa sunt. Nu cumpar, imi place sa ma uit la reduceri.
Reducerea in “revista presei” e marcata cu simbolurile universale ale tuturor reducerilor, ✂️foarfeca si cardul 💳.
(La irlanda.ie de exemplu e 90% off pana cand o sa ma plictisesc de ea. Geppetto mi-a zis ca e exagerat de mare si s-ar putea ca cititorii sa o asocieze cu lipsa de valoare, dar imi asum riscul si fac un experiment social. Deci pe o perioada nedeterminata oferta dubioasa ramane. 90% off. Lipsa de valoare perceputa sa fie. 🙃)
Sigur, reducerea poate fi, in functie de toanele autorului, doar pentru abonamentele anuale, pentru toate, poate fi permanenta sau doar pentru un an, ramane sa aflati la fiecare in parte. Miorita, oaia dresata de la Paradigma nu face reclama, nu judeca si nu pizmuieste, doar va semnalizeaza existenta unei reduceri. Ce faceti cu informatia e treaba voastra.
M-am gandit ca “foarfeca si cardul“ ar putea fi o informatie utila. Sper doar sa nu incalce vreo linie obscura din ToS-ul Substack si sa ma trezesc cu contul blocat. Daca nu mai primiti nimic de la mine sa stiti ca de la operatiunea “✂️foarfeca si cardul 💳” mi s-a tras.
O reducere seamana oarecum cu un tren pe care putem sa il pierdem, ca in povestea de mai sus. Daca e trenul gresit e o idee buna sa ne dam jos la prima statie. 😊
3. Cand banii cresc in copaci
Un cuplu de pensionari din UK au cumparat acum 15 ani un pui de conifer pe care l-au plantat in gradina. Le-a placut tipul de conifer, pin Wollemi, despre care auzisera ca ar fi un copac preistoric, supranumit si “copacul-dinozaur”. Bine, pe vremea dinozaurilor nu cresteau copaci, copacii au aparut mult mai tarziu, dar boschetul respectiv chiar este foarte vechi si foarte rar.
Cat de rar au aflat si pensionarii anul acesta cand fara vreun avertisment, dupa 15 ani pomul/copacul/boschetul/ce-o fi a facut seminte. Au facut un pic de research daca intereseaza pe cineva seminte si au aflat ca sunt foarte rare si se vand cu pana la 15 lire bucata. Asa ca le-au strans cu grija si au inceput sa le vanda.
Pinul Wollemi (Wollemia nobilis) este intr-adevar o fosila vie, are dupa parerea specialistilor undeva intre 90-200 de milioane de ani vechime, deci da, a coexistat o perioada indelungata cu dinozaurii asa ca porecla se justifica.
A fost descoperit pentru prima data in 1994 in Australia iar prezenta lui in gradinile botanice sau particulare este foarte rara. In prezent se estimeaza ca exista doar 60 de exemplare in toata lumea.
Exemplarul pensionarilor englezi a produs anul acesta cinci conuri totalizand circa 100 de seminte iar pretul la care se vand a facut-o pe proprietara sa spuna ca “da, banii cresc in copaci”.
Si perfect legal, as adauga eu, ca mai exista si alte plante care se vand bine dar nu se impaca bine cu legea, trebuie cultivate mai discret.
4. Alegeri si valoare
Ce legatura ar fi intre cele trei povesti? Toate trei sunt despre alegeri si valoare.
Daca am ales gresit nu e nicio problema in a ne schimba alegerea. Abandonul poate veni si dintr-o reevaluare pragmatica, nu e intotdeauna semn de lene.
Reducerile ✂️ sunt tot alegeri. Cum se zice pe la mine pe la tara in Irlanda, “why pay more?”
Si da, uneori valoarea creste in copaci. Apare unde nu ne asteptam.
1. Scriu mai rar, și de regulă cu un plan. Nu prea am subiecte care să se dizolve ca semnificație, cu excepția celor legate de politică, și din alea nu prea scriu. Vorba japoneză se află și în bancul ăla cu tipul din tren care-l întreabă pe un ardelean ce stătea cu el în compartiment: "Departe-i Cluju, taică?"
"nu-i departe".
După juma de ceas - "departe-i Cluju?"
"Amu-i departe."
2. WTF 45 eur pe luna?? Cine ar plăti ak mult la la NYT sau WSJ și Independent laolaltă? Băi, românul chiar s-a născut poet.
Un pic de educatie, un pic de poveste, un pic de cultura.