Daca zici ca vrei pace in Ucraina, apar trepanatzii care urla ca Zelensky e Dumnezeu sau macar Profetul sau si trebuie ca el sa vrea pace. Sau preferatii mei, eroii virgini care-s cu "sa intre Ucraina in NATO si sa ii dea Rusia pamantul inapoi". Absolut baieti, scrieti lui Mos Craciun.
burnout-ul si papagalii :))) buna asta...mi-ai amintit de filmul "Cuibul de viespi" ...art. "内卷: Not Another Burnout Article!" de Nolan Yuma pe Substack e de asemenea foarte interesant :)
Sunt femeie si conduc un service auto. Papagalii cu care interactionez zilnic de peste 5 ani (nu ca aialalti de dinainte nu erau la fel de papagali....dar astia cu care lucrez acum sunt aia care nu au reusit sa plece din tara asta datorita unei lipse totale de scoala si educatie) m-au epuizat atat de tare ca nu mi-ar ajunge un an intreg de concediu ca sa depasesc starea de burnout. Noroc ca am in beci doua butoaie de palinca de mere :-p
Cum putea sa-l cheme pe nenea ala, daca nu Freudenberger?... Daca-i zice Gigi Lampă, putea sa descopere el orice, putea sa inventeze tot felul de cuvinte sofisticate - istoria trecea peste el. Dar asa, Freudenberger, stima si respect!
Nu cred că mai este nevoie de comentarii și detalii.
Și chiar e serioasă treaba.
E atât de obositor să auzi ușa de la intrare și să ți se strângă inima în piept "ce-o mai găsii acum? ce-o mai deranja acum? pe ce pune ochii prima dată, pe perna de la sofa care am mișcat-o când m-am așezat...uf, morții măsii, uitai să bag ghetele de muncă în dulap, să vezi acum..., sper să nu fi avut o zi proastă la muncă, sper că a făcut vreo afacere bună azi". În fiecare zi. De fiecare dată. De 27 de ani. Inclusiv în momentele intime caută să îmi spună ceva ce nu îi place la mine, ce am făcut rău, ce ar trebuii să fac mai bine...motiv pentru care evit inclusiv acele momente.
Nu știu dacă este ceva normal. Nu știu dacă există ceva mai bun. Nu știu dacă e doar vina mea.
Ceea ce știu cu absolută siguranță este că nu e bine. Este un mesaj perntru toți care fac acest lucru perechilor lor: dacă vă iubiți perechea, acceptați-o așa cum este...iar dacă nu, lăsați ușa deschisă la colovie.
Foarte fain articolul! Eu am deja o saptamana de când am lăsat papagalul cu alții si nu citisem acest articol, efectiv am simțit nevoia sa evadez...acum sunt in faza de odihna :)
Foarte misto articolul!
Ma bucur daca ti-a placut. Eu as scrie mai degraba despre Ucraina, dar se dezaboneaza lumea si raman singur, asa ca scriu despre burnout, ce sa fac? 😊
Daca zici ca vrei pace in Ucraina, apar trepanatzii care urla ca Zelensky e Dumnezeu sau macar Profetul sau si trebuie ca el sa vrea pace. Sau preferatii mei, eroii virgini care-s cu "sa intre Ucraina in NATO si sa ii dea Rusia pamantul inapoi". Absolut baieti, scrieti lui Mos Craciun.
burnout-ul si papagalii :))) buna asta...mi-ai amintit de filmul "Cuibul de viespi" ...art. "内卷: Not Another Burnout Article!" de Nolan Yuma pe Substack e de asemenea foarte interesant :)
Multumesc de pont cu Not Another Burnout Article, pare interesant, l-am pus pe lista de citit.
Excellent! Foarte informativ si util! 🤩
Sunt femeie si conduc un service auto. Papagalii cu care interactionez zilnic de peste 5 ani (nu ca aialalti de dinainte nu erau la fel de papagali....dar astia cu care lucrez acum sunt aia care nu au reusit sa plece din tara asta datorita unei lipse totale de scoala si educatie) m-au epuizat atat de tare ca nu mi-ar ajunge un an intreg de concediu ca sa depasesc starea de burnout. Noroc ca am in beci doua butoaie de palinca de mere :-p
Asta e atitudinea corecta de caine luptator! 🤣
Cum putea sa-l cheme pe nenea ala, daca nu Freudenberger?... Daca-i zice Gigi Lampă, putea sa descopere el orice, putea sa inventeze tot felul de cuvinte sofisticate - istoria trecea peste el. Dar asa, Freudenberger, stima si respect!
un fel de Gigi Vesel-Munteanu cum ar veni
Eu stau cu papagalul in casă...
Nu cred că mai este nevoie de comentarii și detalii.
Și chiar e serioasă treaba.
E atât de obositor să auzi ușa de la intrare și să ți se strângă inima în piept "ce-o mai găsii acum? ce-o mai deranja acum? pe ce pune ochii prima dată, pe perna de la sofa care am mișcat-o când m-am așezat...uf, morții măsii, uitai să bag ghetele de muncă în dulap, să vezi acum..., sper să nu fi avut o zi proastă la muncă, sper că a făcut vreo afacere bună azi". În fiecare zi. De fiecare dată. De 27 de ani. Inclusiv în momentele intime caută să îmi spună ceva ce nu îi place la mine, ce am făcut rău, ce ar trebuii să fac mai bine...motiv pentru care evit inclusiv acele momente.
Nu știu dacă este ceva normal. Nu știu dacă există ceva mai bun. Nu știu dacă e doar vina mea.
Ceea ce știu cu absolută siguranță este că nu e bine. Este un mesaj perntru toți care fac acest lucru perechilor lor: dacă vă iubiți perechea, acceptați-o așa cum este...iar dacă nu, lăsați ușa deschisă la colovie.
"Eu stau cu papagalul in casă..."
Asta e comentariul zilei. 😊
Cat despre partea cu usa deschisa la colivie sunt 100% de acord cu tine.
Am ras, am riduri, am rictus si la final am recitit.
Nasol ca m-am regasit un pic prea mult in perfectionist + cinic + empatic... la plictisit nu am ajuns, as vrea io.
Excelent articol.
Dupa cum ziceam si in text, nu e un drum cu sens unic. Poti sa il parcurgi si inapoi. Nu zic ca e neaparat simplu, zic ca se poate.
Foarte fain articolul! Eu am deja o saptamana de când am lăsat papagalul cu alții si nu citisem acest articol, efectiv am simțit nevoia sa evadez...acum sunt in faza de odihna :)