Eu sunt o persoana care are o relatie foarte simpla cu telefonul. Familia, prietenii, clientii stiu cu totii ca eu am o singura regula legata de telefonat: oricine ma poate suna oricand, la orice ora, inclusiv noaptea. Daca pot sa raspund o fac, daca nu pot raspunde apelul nu ma deranjeaza. Iar imediat ce o pot face sun inapoi. In pauzele de la ce mai fac, cand ma trezesc, inainte de culcare.
Frumoasa poveste! Eu nu prea sun, motiv pentru care am ramas fara familie si fara prieteni. Toti imi reprosau ca nu sun, apoi n-au mai sunat, apoi ne-am instrainat. Si asa am ramas singur cu internetul... Si totusi am fost recent in Cluj si am vizitat o prietena care nu mai raspundea la sms si whatsapp de un an, asta dupa ce am verificat ziarele in mod repetat la rubrica decese. M-am prezentat la jobul ei si, bucurie mare, mai traia dar, zice ea, nu mai avea nr. meu de telefon, pierduse agenda, in fine, n-am insistat... Blindspot-ul meu permanent e sa mentin relatiile... nu stiu cum, am si eu faza cu "sa nu deranjez" si in plus faza cu "de ce ar mentine cineva relatia cu mine daca nu am ce sa-i ofer" (pt. ca am vazut ca majoritatea oamenilor merg pe interes). Il inteleg pe prietenul cu telefonul, desi spre deosebire de el, eu sunam inapoi cand eram sunat. Si daca ma intereseaza cineva, voi veni fizic sa il caut; in mod paradoxal, imi e mai usor sa vad pe cineva fizic, sa ma deplasez in persoana, decat sa trec prin stanjeneala de a pune mana pe telefon ca sa-l sun. Nu am reusit inca sa gasesc o explicatie pentru asta.
"de ce ar mentine cineva relatia cu mine daca nu am ce sa-i ofer"
Oferta relationala nu este intotdeauna in prezent sau in viitor, uneori este cu totul in trecut. 😊
Uneori relatiile functioneaza pentru ceva ce oamenii au primit deja (relational vorbind) si nu neaparat pentru ceea ce se asteapta sa primeasca.
Eu sunt unul dintre aia care functioneaza asa. Ii caut din cand in cand pe unii pentru experiente trecute, nu pentru experiente viitoare. Nu vreau nimic de la ei, am zero asteptari. Din cand in cand le mai aduc aminte ca am avut experiente comune.
Foarte fain! 🥰
Frumoasa poveste! Eu nu prea sun, motiv pentru care am ramas fara familie si fara prieteni. Toti imi reprosau ca nu sun, apoi n-au mai sunat, apoi ne-am instrainat. Si asa am ramas singur cu internetul... Si totusi am fost recent in Cluj si am vizitat o prietena care nu mai raspundea la sms si whatsapp de un an, asta dupa ce am verificat ziarele in mod repetat la rubrica decese. M-am prezentat la jobul ei si, bucurie mare, mai traia dar, zice ea, nu mai avea nr. meu de telefon, pierduse agenda, in fine, n-am insistat... Blindspot-ul meu permanent e sa mentin relatiile... nu stiu cum, am si eu faza cu "sa nu deranjez" si in plus faza cu "de ce ar mentine cineva relatia cu mine daca nu am ce sa-i ofer" (pt. ca am vazut ca majoritatea oamenilor merg pe interes). Il inteleg pe prietenul cu telefonul, desi spre deosebire de el, eu sunam inapoi cand eram sunat. Si daca ma intereseaza cineva, voi veni fizic sa il caut; in mod paradoxal, imi e mai usor sa vad pe cineva fizic, sa ma deplasez in persoana, decat sa trec prin stanjeneala de a pune mana pe telefon ca sa-l sun. Nu am reusit inca sa gasesc o explicatie pentru asta.
"de ce ar mentine cineva relatia cu mine daca nu am ce sa-i ofer"
Oferta relationala nu este intotdeauna in prezent sau in viitor, uneori este cu totul in trecut. 😊
Uneori relatiile functioneaza pentru ceva ce oamenii au primit deja (relational vorbind) si nu neaparat pentru ceea ce se asteapta sa primeasca.
Eu sunt unul dintre aia care functioneaza asa. Ii caut din cand in cand pe unii pentru experiente trecute, nu pentru experiente viitoare. Nu vreau nimic de la ei, am zero asteptari. Din cand in cand le mai aduc aminte ca am avut experiente comune.
Milisecunda de București...aia de la semafor cand se face verde?:)
Da.
tiiit tiiit seamana cu biiip biiip
indiiiid