Se spune ca undeva intr-o tara indepartata, intr-un oras indepartat oamenii s-au hotarat ca orasul lor are nevoie de un parc. Si pentru ca nu se puteau decide cum anume trebuie sa arate parcul si mai ales aleile s-au hotarat sa apeleze la experti si sa organizeze un concurs pentru organizarea parcurilor si aleilor.
Ma duce cu gandul la psihoterapie si la acel tip de psihoterapie / consiliere care considera clientul ca fiind expert in viata lui.
Terapeutul "mai dispare" cel putin aparent in sensul ca nu pare a fi in centrul atentiei prin ceea ce face sau spune, nu se da in stamba si nu incearca sa impresioneze prin ceea ce stie.
In schimb el este capabil sa puna in lumina personalitatea si nevoile clientului pe baza carora concepe planul de interventie.
Dar chiar si asa, ma gandesc ca vor exista clienti carora le place sa "se joace pe aratura" si, pe de o parte nu se vor regasi in aleile celorlalti, iar pe de alta parte, vor batatori tot terenul anapoda. Fiindca in fond exista tendinte si nevoi firesti, acceptabile si in limitele bunului simt / legii dar si nevoi care ne fac incompatibili cu regulile vietii sociale.
Ma bucur sa aud asta, ca noi doi tare greu ne potrivim la povesti. 😊
Si da, ai intuit corect, e vorba de abordarea in care clientul e expert in problemele sale si are nevoie doar de un cadru in care sa si le lamureasca si sa ia decizii.
Cat despre nevoile care ne fac incompatibili cu viata sociala este o discutie lunga. Acum cativa ani oamenii care aveau o sexualitate devianta erau considerati incompatibili cu viata sociala. Erau izolati, castrati chimic (de ex Turing), marginalizati. Pana cand s-a lamurit toata lumea ca nu e deloc asa, ca poti sa mergi la corporatie 9-17 iar in timpul liber sa ai sexualitate devianta, societatea nu e in pericol.
Deja se vorbeste des despre neurodiversitate. Asta inseamna ca autistii, psihopatii etc care nu ies prea tare in decor sunt acceptati ca membri 'normali' ai societatii.
Si da, psihoterapia poate fi o forma buna de a ne negocia nevoile personale cu cele ale societatii. Mult mai buna decat legislatia. 😁
Cand ai inceput cu parcurile, ma gandeam ca o sa fie despre magnificele parcuri aparute in mijlocul câmpului pe la țară, prin România, dupa cum i-a taiat capul pe vajnicii primari ca sa sifoneze fonduri europene.
In mediul rural multe drumuri folosite de oameni sunt initial poteci facute de animale. Oamenii le folosesc pentru ca sunt de regula cele mai bune drumuri care duc la apa, mai usor de urcat etc.
Ma duce cu gandul la psihoterapie si la acel tip de psihoterapie / consiliere care considera clientul ca fiind expert in viata lui.
Terapeutul "mai dispare" cel putin aparent in sensul ca nu pare a fi in centrul atentiei prin ceea ce face sau spune, nu se da in stamba si nu incearca sa impresioneze prin ceea ce stie.
In schimb el este capabil sa puna in lumina personalitatea si nevoile clientului pe baza carora concepe planul de interventie.
Dar chiar si asa, ma gandesc ca vor exista clienti carora le place sa "se joace pe aratura" si, pe de o parte nu se vor regasi in aleile celorlalti, iar pe de alta parte, vor batatori tot terenul anapoda. Fiindca in fond exista tendinte si nevoi firesti, acceptabile si in limitele bunului simt / legii dar si nevoi care ne fac incompatibili cu regulile vietii sociale.
🤓🤓
Oricum, povestea mi-a placut foarte mult. 🙂
Ma bucur sa aud asta, ca noi doi tare greu ne potrivim la povesti. 😊
Si da, ai intuit corect, e vorba de abordarea in care clientul e expert in problemele sale si are nevoie doar de un cadru in care sa si le lamureasca si sa ia decizii.
Cat despre nevoile care ne fac incompatibili cu viata sociala este o discutie lunga. Acum cativa ani oamenii care aveau o sexualitate devianta erau considerati incompatibili cu viata sociala. Erau izolati, castrati chimic (de ex Turing), marginalizati. Pana cand s-a lamurit toata lumea ca nu e deloc asa, ca poti sa mergi la corporatie 9-17 iar in timpul liber sa ai sexualitate devianta, societatea nu e in pericol.
Deja se vorbeste des despre neurodiversitate. Asta inseamna ca autistii, psihopatii etc care nu ies prea tare in decor sunt acceptati ca membri 'normali' ai societatii.
Si da, psihoterapia poate fi o forma buna de a ne negocia nevoile personale cu cele ale societatii. Mult mai buna decat legislatia. 😁
Cand ai inceput cu parcurile, ma gandeam ca o sa fie despre magnificele parcuri aparute in mijlocul câmpului pe la țară, prin România, dupa cum i-a taiat capul pe vajnicii primari ca sa sifoneze fonduri europene.
.
Foarte faina povestioara ta!
...si, mai ales, moka! :))))))))
Rezolvat, pe urmatoarele 12 luni toate povestile sunt moka. Enjoy! 😊
Nu, nuuu!...
Man, nu asta era ideea!
Grrr....
Eu voiam doar sa subliniez ca povestile faine au cea mai larga audienta.
In cazul asta, de acum incolo vei avea acces si la povestile mai putin faine, cele cu audienta restransa. Welcome to the club. 😊
Lecția asta am învățat-o pe viu, în urmă cu vreo 23 - 27 ani, când un guru Iancsi Baci, bătrân, pentru mine atunci, constructor, mi-a zis:
- Să vedeți Șefu (așa credea el că e numele meu) că nici ăștia nu știu cum se aleg aleile în parc !
Gura păcătosului un guru Iancsi Baci a avut dreptate. Nici constructorii cu tot cu arhitecții lor, nu au știut. Și nici n-au făcut 🤣
Exact despre asta este vorba, aleile "se aleg" singure. Multumesc pentru comentariu.
Universitatea de stat din Ohio (de ea am auzit) a facut asta acum ceva ani pentru studentii ei.
Au asteptat sa vad ce rute prefera studentii, vazand ce poteci s au facut pe terenul campusului si dupa au facut trotuare.
In mediul rural multe drumuri folosite de oameni sunt initial poteci facute de animale. Oamenii le folosesc pentru ca sunt de regula cele mai bune drumuri care duc la apa, mai usor de urcat etc.