Nu cred că e ăsta planul. Ted Gioia a discutat subiectul în mai multe rânduri. Premisa este exact păstrarea independenței acestei platforme, în contrast cu cele deținute de miliardarii lui pește. Eu sper că rămâne așa.
Lipsa de independenta vine in multe forme si arome. Nu neaparat ca Substack iti va spune despre ce sa (nu) scrii, ci despre ce iti baga cu forta in paginile tale. De exemplu recomandari catre publicatii pe care tu NU vrei sa le recomanzi. Si pe care Substack le prezinta cititorilor tai ca fiind "related".
Nu m-as criza deloc daca as vedea reclame/recomandari in Notes. Ecosistemul Substack, problema Substack, daca nu-mi place nu mai folosesc Notes.
Dar pagina articolului e un spatiu sacru care nu apartine overlorzilor Substack, Sau nu ar trebui. Gata, ma duc sa mai imi fac un backup. 🤣
Cred că ne facem și noi singuri aceste rețele, că citim încrucișat, sărind de la o postare la alta prin comentarii de exemplu. Eu am reușit să evit până de curând Substackuri românești, acum sunt inundată de ele. N-am făcut eforturi să curatoriez inboxul, dar probabil o să încep, că deocamdată mă simt bine aici, și nu vreau să fiu terorizată de pulbilcatii excesiv activiste.
In plus, sa nu uitam ca si Hamish si Chris si tipul ala cu nume greu de retinut si pronuntat sunt si ei oameni, supusi ispitelor si vor deveni curand si miliardari. Daca vor apartine si ei pestelui vom afla. 😊
La plecare să nu uitați să mai lăsați puțin lumina aprinsă pe această pagina ca să vă putem găsi și noi ceilalți, că altfel orbecăim prin cotloanele internetului în căutarea spiridușului verde irlandez.
Noi n-avem planuri, planurile sunt diabolice defel, se apropie periculos de mult de numarul satanei si tocmai de aceea, cand/daca va veni ziua aia, noi doar vom da un click scurt si la ficat noii pagini/platforme uatever unde vom gasi iarba verde irlandeza.
Asta e una din temerile mele. Monitorizez și eu fiecare newsletter care vine de la Substack, și nu-mi place când iau câte o decizie care îi distanțează de la ideea de scris. Eu scriu mai rar pe blog, dar îmi place că e practic o rețea socială pentru scriitori. De cum a venit „invazia” de conturi de pe X și Facebook, pare că au obținut o platformă inclusiv „creatorii” de „TikToace”, care în mod normal nu ar fi avut tangență cu Substack în forma lui inițială. Am dat efectiv peste material pornografic „sponsorizat” (conturi la care nu am dat follow, au apărut ele fără motiv) în feed-ul de Notes, ceea ce nu e prea plăcut să pățești când te uiți pe el cu lume în jur. It was supposed to be a safe space.
Iar spamul din postări îl văd și eu când citesc alte bloguri, de-asta încerc să-mi fac postările proprii cât mai curate - fără linkuri, butoane și alte arătări.
Sper că-mi iese, dar nu știu... :) Mie îmi arată că sunt curate.
Ultima data, adica prin 2014, i-am dat delete forever unui blog cu peste 2000 de articole. I-am dat pur si simplu foc (dupa ce, in prealabil, tot eu il facusem praf cu advertoriale, e drept, nu pe de-a moaca), cu tot cu un atelier de creatie mult mai consistent decat cel de aici. Mi-am dat niste pumni in cap c-am pierdut atelierul si n-o sa mai regasesc ideile alea - apoi mi-am dat seama ca am contextul sa descopar alte idei.
.
Asa ca aici mi-am facut back-up doar la Povestea unei adictii si la jurnalul de lecturi. Restul poate sa arda daca altfel nu se poate. Ba poate ii dau chiar eu foc, daca Substack o sa devina o grija in plus.
Asa este, nu e chiar totul pierdut. Adica experienta pe care ai avut-o scriindu-le si organizandu-le nu ti-o ia nimeni. Iar experienta pe care ai capatat-o scriind cele 2000 de articole cu siguranta se regaseste in ceea ce scrii acum.
N-am vazut inca "related" dar posibil sa nu-l fi vazut si pentru ca am blocker built-in in browser (acum imi arata ca a blocat 22 de trackeri si ad-uri doar pe pagina asta, probabil asa e peste tot in Substack pentru ca au model de business agresiv in care monitorizeaza orice miscare). Anyway, nu ma mira, probabil ca o sa apara tot felul de "noutati". Avantajul pe care il vad la Substack e ca articolele pleaca de pe blog direct in inbox-ul subscriber-ilor, fara middle-man gen social media care sa aiba algoritmi si promovare prioritara platita. Cu alte cuvinte, cui ii place da subscribe, cui nu va da unsubscribe si asta e. Da, Facebook e plin de reclame si "nu se mai vede om cu om" din cauza algoritmului. Azi mi s-a parut ca si pe Twitter erau cam multe reclame, "semne bune" ca merge treaba. Si da, Victor, ma uit direct pe profilul tau ca sa vad ce postezi, altfel nu prea apari. In ce priveste planul B, toate articolele de aici de pe Substack le am salvate pe email, ca imi trimite si mie site-ul un email de fiecare data cand pun articol nou, "ca sa nu uit ca l-am scris". Asa ca, practic, am tot ce am scris pe email, arhivat intr-un folder. Apoi, tot ce pun aici apare prima data pe blogul cel vechi, asa ca e in dublura si acolo. Asta nu e vazut bine de Google Search si nu e in "bunele practici" de SEO, dar cine se mai uita la asta in ziua de azi?! Cand o sa apara reclame pe Substack, le voi tolera o vreme; pe WordPress, cand eram acolo, le-am tolerat ani de zile. Cum imi place ideea de blog care trimite email-uri la fiecare postare, si toti subscriberii culesi de pe WordPress sunt acum cu mine aici, nu cred ca ma mai misc de aici prea repede. Dar daca totul se duce la vale, eu sunt asumat: primul articol pe care l-am scris aici are o poza cu un tip care scrie caligrafic cu apa pe jos, si ramane ce a scris doar pana se evapora apa. Cam asa e si ce fac pe internet: azi e, maine nu mai e. Ramane doar emotia, ce au simtit oamenii care m-au citit, eventual o gluma sau o prostie. :-)
A durat cam doua zile aiureala cu "related". Dar m-a scos din sarite pentru ca continea bloguri pe care eu le ocolesc. cu multa grija.
Daca ar fi fost sa zicem doar bloguri pe care eu le recomand, ca al tau de exemplu, mi s-ar fi parut chiar o chestie logica, un fel extensie a listei de recomandari.
Daca te am la lista mea de recomandari (eu te-am pus acolo, nu algoritmul, da?) ar trebui sa fiu impacat si cu ideea sa apara pe pagina mea linkuri catre posturi de-ale tale.
Dar asa au facut-o gangstereste, cam cum l-au luat prin surprindere Trump si Vance pe baiatul ala din Ucraina. Asa m-a luat si pe mine, nici n-am stiut ce m-a lovit. 🤣
Probabil cu ceva răbdare se poate dezvolta un formalism matematic cu care se poate demonstra că orice platformă socială, indiferent de cum începe, dată fiind o perioadă de timp suficient de lungă (cazuistica arată că nu foarte lungă), se va ajunge fix în acel wasteland.
Ai dreptate și eu mă simt cu musca pe căciulă, cu poza de - mă rog, nu chiar câine - la profil, dar lucrurile s-au întâmplat altfel, întâi mi-a plăcut mult platforma, apoi mi-a venit cheful să scriu amintiri deșucheate, căci altfel cum, dacă nu așa, anonim, fără perdea, fără să mă gândesc cine citește, cine strâmbă din nas, cine își ține răsuflarea - să fie treaba lor, eu scriu.😜
Nu cred că e ăsta planul. Ted Gioia a discutat subiectul în mai multe rânduri. Premisa este exact păstrarea independenței acestei platforme, în contrast cu cele deținute de miliardarii lui pește. Eu sper că rămâne așa.
Lipsa de independenta vine in multe forme si arome. Nu neaparat ca Substack iti va spune despre ce sa (nu) scrii, ci despre ce iti baga cu forta in paginile tale. De exemplu recomandari catre publicatii pe care tu NU vrei sa le recomanzi. Si pe care Substack le prezinta cititorilor tai ca fiind "related".
Nu m-as criza deloc daca as vedea reclame/recomandari in Notes. Ecosistemul Substack, problema Substack, daca nu-mi place nu mai folosesc Notes.
Dar pagina articolului e un spatiu sacru care nu apartine overlorzilor Substack, Sau nu ar trebui. Gata, ma duc sa mai imi fac un backup. 🤣
Cred că ne facem și noi singuri aceste rețele, că citim încrucișat, sărind de la o postare la alta prin comentarii de exemplu. Eu am reușit să evit până de curând Substackuri românești, acum sunt inundată de ele. N-am făcut eforturi să curatoriez inboxul, dar probabil o să încep, că deocamdată mă simt bine aici, și nu vreau să fiu terorizată de pulbilcatii excesiv activiste.
In plus, sa nu uitam ca si Hamish si Chris si tipul ala cu nume greu de retinut si pronuntat sunt si ei oameni, supusi ispitelor si vor deveni curand si miliardari. Daca vor apartine si ei pestelui vom afla. 😊
Nu....
Dar te voi căuta...negreșit in 60 de secunde....
Multumesc. Acolo ma gasesti. :))
La plecare să nu uitați să mai lăsați puțin lumina aprinsă pe această pagina ca să vă putem găsi și noi ceilalți, că altfel orbecăim prin cotloanele internetului în căutarea spiridușului verde irlandez.
Este/va fi aceeasi adresa, irlanda.ie
Noi n-avem planuri, planurile sunt diabolice defel, se apropie periculos de mult de numarul satanei si tocmai de aceea, cand/daca va veni ziua aia, noi doar vom da un click scurt si la ficat noii pagini/platforme uatever unde vom gasi iarba verde irlandeza.
Asta e una din temerile mele. Monitorizez și eu fiecare newsletter care vine de la Substack, și nu-mi place când iau câte o decizie care îi distanțează de la ideea de scris. Eu scriu mai rar pe blog, dar îmi place că e practic o rețea socială pentru scriitori. De cum a venit „invazia” de conturi de pe X și Facebook, pare că au obținut o platformă inclusiv „creatorii” de „TikToace”, care în mod normal nu ar fi avut tangență cu Substack în forma lui inițială. Am dat efectiv peste material pornografic „sponsorizat” (conturi la care nu am dat follow, au apărut ele fără motiv) în feed-ul de Notes, ceea ce nu e prea plăcut să pățești când te uiți pe el cu lume în jur. It was supposed to be a safe space.
Iar spamul din postări îl văd și eu când citesc alte bloguri, de-asta încerc să-mi fac postările proprii cât mai curate - fără linkuri, butoane și alte arătări.
Sper că-mi iese, dar nu știu... :) Mie îmi arată că sunt curate.
Ne mutam pe alta retea…de ce nu? Daca asta e sportul viitorului media online.
Ne mutam, ce sa facem?
Ultima data, adica prin 2014, i-am dat delete forever unui blog cu peste 2000 de articole. I-am dat pur si simplu foc (dupa ce, in prealabil, tot eu il facusem praf cu advertoriale, e drept, nu pe de-a moaca), cu tot cu un atelier de creatie mult mai consistent decat cel de aici. Mi-am dat niste pumni in cap c-am pierdut atelierul si n-o sa mai regasesc ideile alea - apoi mi-am dat seama ca am contextul sa descopar alte idei.
.
Asa ca aici mi-am facut back-up doar la Povestea unei adictii si la jurnalul de lecturi. Restul poate sa arda daca altfel nu se poate. Ba poate ii dau chiar eu foc, daca Substack o sa devina o grija in plus.
Asa este, nu e chiar totul pierdut. Adica experienta pe care ai avut-o scriindu-le si organizandu-le nu ti-o ia nimeni. Iar experienta pe care ai capatat-o scriind cele 2000 de articole cu siguranta se regaseste in ceea ce scrii acum.
N-am vazut inca "related" dar posibil sa nu-l fi vazut si pentru ca am blocker built-in in browser (acum imi arata ca a blocat 22 de trackeri si ad-uri doar pe pagina asta, probabil asa e peste tot in Substack pentru ca au model de business agresiv in care monitorizeaza orice miscare). Anyway, nu ma mira, probabil ca o sa apara tot felul de "noutati". Avantajul pe care il vad la Substack e ca articolele pleaca de pe blog direct in inbox-ul subscriber-ilor, fara middle-man gen social media care sa aiba algoritmi si promovare prioritara platita. Cu alte cuvinte, cui ii place da subscribe, cui nu va da unsubscribe si asta e. Da, Facebook e plin de reclame si "nu se mai vede om cu om" din cauza algoritmului. Azi mi s-a parut ca si pe Twitter erau cam multe reclame, "semne bune" ca merge treaba. Si da, Victor, ma uit direct pe profilul tau ca sa vad ce postezi, altfel nu prea apari. In ce priveste planul B, toate articolele de aici de pe Substack le am salvate pe email, ca imi trimite si mie site-ul un email de fiecare data cand pun articol nou, "ca sa nu uit ca l-am scris". Asa ca, practic, am tot ce am scris pe email, arhivat intr-un folder. Apoi, tot ce pun aici apare prima data pe blogul cel vechi, asa ca e in dublura si acolo. Asta nu e vazut bine de Google Search si nu e in "bunele practici" de SEO, dar cine se mai uita la asta in ziua de azi?! Cand o sa apara reclame pe Substack, le voi tolera o vreme; pe WordPress, cand eram acolo, le-am tolerat ani de zile. Cum imi place ideea de blog care trimite email-uri la fiecare postare, si toti subscriberii culesi de pe WordPress sunt acum cu mine aici, nu cred ca ma mai misc de aici prea repede. Dar daca totul se duce la vale, eu sunt asumat: primul articol pe care l-am scris aici are o poza cu un tip care scrie caligrafic cu apa pe jos, si ramane ce a scris doar pana se evapora apa. Cam asa e si ce fac pe internet: azi e, maine nu mai e. Ramane doar emotia, ce au simtit oamenii care m-au citit, eventual o gluma sau o prostie. :-)
A durat cam doua zile aiureala cu "related". Dar m-a scos din sarite pentru ca continea bloguri pe care eu le ocolesc. cu multa grija.
Daca ar fi fost sa zicem doar bloguri pe care eu le recomand, ca al tau de exemplu, mi s-ar fi parut chiar o chestie logica, un fel extensie a listei de recomandari.
Daca te am la lista mea de recomandari (eu te-am pus acolo, nu algoritmul, da?) ar trebui sa fiu impacat si cu ideea sa apara pe pagina mea linkuri catre posturi de-ale tale.
Dar asa au facut-o gangstereste, cam cum l-au luat prin surprindere Trump si Vance pe baiatul ala din Ucraina. Asa m-a luat si pe mine, nici n-am stiut ce m-a lovit. 🤣
Probabil cu ceva răbdare se poate dezvolta un formalism matematic cu care se poate demonstra că orice platformă socială, indiferent de cum începe, dată fiind o perioadă de timp suficient de lungă (cazuistica arată că nu foarte lungă), se va ajunge fix în acel wasteland.
Eu pariez că Substack va ajunge acolo.
Nu-mi dau seama în cât timp.
Ai dreptate și eu mă simt cu musca pe căciulă, cu poza de - mă rog, nu chiar câine - la profil, dar lucrurile s-au întâmplat altfel, întâi mi-a plăcut mult platforma, apoi mi-a venit cheful să scriu amintiri deșucheate, căci altfel cum, dacă nu așa, anonim, fără perdea, fără să mă gândesc cine citește, cine strâmbă din nas, cine își ține răsuflarea - să fie treaba lor, eu scriu.😜
Scrie in continuare, ca scrii bine. Adica eu te citesc cu placere.
Multumesc!