Poate deveni Substack noul Facebook? (2)

Da. Dar nu-mi mai pasa.

Va povesteam alaltaieri despre cum m-au cuprins pe mine anxietatile cand am vazut ca Substack recomanda pe paginile mele tot felul de domni si doamne fara sa ma mai intrebe si pe mine. Si de senzatia de deja-vu pe care am avut-o, ca pe mai toate platformele pe care am fost pana acum.

M-am decis sa-mi pun anxietatea la treaba si sa fac o arhiva usor de citit cu ce am postat pana acum pe Substack, ca daca o incepe vreodata si pe aici zuckerbergereala macar sa am acces la ele.

Dupa cum probabil stiti Substack ofera deja functionalitatea unui backup automat si usor, e doar la un click distanta in settings.

Atata doar ca arhiva generata de Substack nu poate fi folosita la nimic. Contine tot ce a fost publicat pana in prezent, de-a valma pagini publicate impreuna cu toate drafturile nepublicate, fara sa fie separate, fara formatare, fara imagini. Nu e o arhiva “la cheie” numai buna de frunzarit.

Multe date din backupul Substack sunt complet inutile. De exemplu caror emailuri le-a fost expediat fiecare newsletter. In schimb articolele salvate nu contin titlul articolului. Joac-o pe-asta!

Backupul Substack e plin de tot felul de alte bazaconii si contradictii. Fisierele care contin articolele sunt salvate cu extensia .html dar in schimb in listele cu activitatea alocata fiecarui fisier sunt scrise fara extensia .html. Adica nu se potrivesc intre ele. Pe scurt, total inutilizabile in mod direct in forma oferita de Substack. Zici ca vor sa te descurajeze sa le folosesti in alta parte. Oh, wait!

Am trecut la treaba (anxietati, remeber?), am facut un script care curata fisierele de taguri html, referinte la fotografii etc, apoi un altul care insereaza in fiecare articol numele pe care il extrage din listele .csv cu activitatea, apoi inca unul care le face sa functioneze ca pagini web normale.

Cateva cafele si doua tricouri schimbate de transpiratie mai tarziu am transformat backupul din Substack intr-o arhiva functionala, o lista a tuturor posturilor de pana acum. I-am spus “index” in lipsa unui nume mai bun. index.irlanda.ie

In timp ce mesteream la scripturile vietii si mergea greu, pentru ca eu nu prea ma pricep la coding si merg mai mult pe ghicite, mi-am aminte de zilele de demult cand ma uitam la promptul care clipea la mine si ma intrebam “ce-o mai vrea asta de la mine acum?”. Asa ca am facut arhiva sa arate cam ca un terminal de pe vremea cand Iliescu juca petanque cu Elena Ceausescu. (Pentru cei care ati deschis mai tarziu televizorul Elena Ceausescu era un fel de Elena Lasconi, dar parca nu chiar asa de proasta. Dar iar divaghez.)

La ce ar putea folosi o copie a articolelor publicate aici? Pai in primul rand sunt ordonate alfabetic, poate foloseste cuiva la cautat chestii. Poate vreun coleg de-al meu vrea sa faca un studiu de caz pe patologia mea si se descurca greu cu arhiva Substack. 😁

Apoi sunt in format text chior, poate e cineva alergic la fotografii. N-au linkuri, n-au imagini, n-au cookieuri si nici trackere. N-au butoane de subscribe, share sau upgrade to paid. Nu exista upgrade. Nu exista paid.

Merge si vice-versa, din orice articol din index puteti reveni in versiunea lui de pe Substack cu click pe “live”.

Si — creme de la creme — pot fi folosite la ocolit paywall-ul. Adica daca ati vrut vreodata sa cititi vreun text de-aici care avea paywall probabil ca il veti gasi in index full-version.

E suficient sa inlocuiti “www” cu “index”, adica din https://www.irlanda.ie faceti https://index.irlanda.ie si mergeti direct la articolul dorit.

Hai, ca nu credeam ca o sa ajung sa va invat eu cum sa imi fentati paywall-ul. 😊