Orasul celor trei cutite

In timp ce Dublin a devenit orasul celor trei cutite confiscate zilnic de politie guvernul irlandez este profund preocupat de soarta palestinienilor.

1. Orasul celor trei cutite

Cei care sunteti interesati de Dublin (indiferent de motiv, pentru ca va place in general Irlanda sau vreti sa vizitati Dublinul) probabil ati mai auzit povesti despre degradarea calitatii vietii din Dublin din ultimii ani. Povestile horror cu turisti batuti fara motiv, nici macar pentru a-i jefui (macar jaful ar avea o logica), copii injunghiati la intamplare pe strada si bandele de adolescenti total scapate de sub control.

Si poate ati auzit si despre doamna ministra de justitie Helen McEntee, cea care a facut istorie plimbandu-se impreuna cu garda de corp si politia in amiaza mare prin Dublin, pozandu-se cu jurnalistii si declarand ca ea se simte in siguranta pe strazile orasului.

Ei bine, cumva doamna McEntee a supravietuit schimbarii guvernului si in uralele publicului care o acuza de incompetenta si ipocrizie s-a strecurat si in noul cabinet. A spus ca avea niste proiecte incepute si ar vrea sa le continue, de aceea si-ar dori sa fie in continuare ministru al justitiei. Si este in continuare. Exista un talent al supravietuirii politice. Doamna McEntee il are.

Insa in Dublin, orasul pe care carui strazi doamna McEntee se simte in perfecta siguranta politia confisca in fiecare zi in medie trei cutite. Asta spun statisticile politiei.

Adica un total de 1253 cutite au fost confiscate pe strazile din Dublin in ultimele 15 luni. Un cutit la fiecare 8 ore. Asta in conditiile in care nu prea este politie pe strazi, ca n-au personal suficient. Ca daca ar fi cu siguranta cifrele ar fi mult mai mari.

In timp ce Dublin a devenit orasul celor trei cutite confiscate zilnic guvernul irlandez este profund preocupat de soarta palestinienilor. Pe care n-o poate schimba, nimeni n-o poate schimba, dar macar e preocupat. Astazi vice-prim-ministrul Micheal Martin viziteaza o tabara de refugiati palestinieni din Iordania. Sper ca se simte si el in siguranta acolo, la fel ca doamna McEntee in Dublin. Macar atat.

Banuiala mea este ca multi dublinezi s-ar simti mai in siguranta intr-o tabara de refugiati palestinieni. Si ar simti si mai multa preocupare a guvernului pentru soarta lor.

2. King Scum

Tot despre Dublin, luni a murit Tony Felloni, unul din personajele care in ultimele zeci de ani a modelat viata orasului ca nimeni altul.

Batranelul de 81 de ani care a murit singur si bolnav de HIV dupa ce si-a petrecut o buna parte din viata prin puscarii a fost cel mai mare traficant de heroina din Dublin in anii 80-90.

Talentul lui de a aduce heroina ieftina in casele celor mai saraci si mai vulnerabili dintre dublinezi a dus si la o raspandire uriasa a HIV, in anii 80-90 cand HIV facea ravagii. Sociologii, istoricii, cei care studiaza istoria recenta a orasului Dublin considera ca din cauza activitatilor lui Tony Felloni comunitati intregi au fost compromise definitiv sau chiar distruse. Daca ar exista monumente pentru cei care contribuie la distrugerea unei tari cu siguranta Tony Felloni ar merita o statuie. Un bust macar la intrarea in parcul Phoenix.

Felloni, fiul unui imigrant sicilian si al unei irlandeze si-a inceput cariera la 16 ani ca banal spargator si apoi santajist folosind fotografii compromitatoare dar si-a descoperit adevarata vocatie in traficul cu heroina. La varful carierei era atat de bun incat controla ambele parti ale afacerii, atat importul cat si desfacerea pana la clientul final.

Alintat de parteneri, clienti, dusmani si presa ca “King Scum”, Felloni a influentat viitorul orasului Dublin asa cum probabil nu a reusit niciun Taoiseach sau primar al orasului.

Atata doar ca nu in bine, ci in directia celor trei cutite confiscate zilnic in Dublin.

Tony Felloni