Tara cu guvernul secret
Ca guvern unul din marile avantaje de a avea un ministru femeie este acela ca atunci cand ministrul este proasta (sic!) si calca in strachini si este expus(a) la criticile publicului poti oricand sa te aperi spunand ca saracul ministru e doar victima misoginismului si sa deturnezi discutia de la fond la fusta. Teoretic ai putea face asta si daca pui un ministru homosexual sau de alta rasa insa clar cu femeia iti iese mai bine. Ne place sau nu femeile sunt cca 50% dintre noi. Iar ceilalti 50% le iubesc si se simt solidari cu ele. Poate mai putin Taoiseach-ul si cativa parlamentari, dar divaghez.
Criza violentei de pe strazile din Dublin a devenit o critica la prestatia coalitiei de guvernare din Irlanda. Coalitie usor imorala, daca m-ati intreba pe mine, Sinn Fein, partidul cel mai mare din Irlanda sta pe banca rezervelor de ani de zile. Iar guvernul raspunde acestor critici foarte simplu, criticile aduse ministrului de justitie, doamna Helen McEntee sunt doar o dovada a misoginismului publicului, am incheiat discutia, misoginilor care sunteti voi misogini. La fel cum negrul prins fara bilet in autobuz se plange ca a fost controlat de bilet doar pentru ca era negru. Nici nu mai conteaza ca n-avea bilet, important este ca a fost controlat abuziv pe baza de racial profiling.
Doamna McEntee a calcat de mai multe ori in strachini dar recenta ei cascadorie de imagine, cand s-a plimbat gratios pe high-heels prin centrul Dublinului impreuna cu o gasca de politisti in uniforma si jurnalisti si a declarat ca ea se simte in siguranta in Dublin a reusit sa irite pe toata lumea. Pe bodyguardul inarmat probabil ca l-a lasat sa pazeasca masina, ca sa nu ii fure catalizatorul.
Ca sa sumarizam: publicul acuza guvernul de incompetenta iar guvernul acuza publicul de misoginism. Fair enough.
Ma intreb daca nu ar fi o idee mai buna sa tinem identitatea ministrilor secreta, asa cum face Israelul cu directorii serviciilor de intelligence. Sau cum face deja Irlanda cu identitatea criminalilor minori, care sunt numiti in presa doar “baiatul A” si “baiatul B”. In felul asta am putea critica in voie prestatia unui ministru sau altul, fara sa stim daca e femeie sau homosexual sau de origine indiana si fara sa mai fim acuzati de misoginism sau homofobie sau rasism atunci cand ii criticam.
Nu v-ar placea o tara cu un guvern secret? Ar rezolva asa de multe probleme. Iar Kafka ar fi asa de mandru de noi. 😊