1. Numai folosiț’ nume
La un moment dat circula pe internet un banc, sub forma unui fals anunt:
“Sunteti alcoolic? Va putem ajuta. Sunati la numarul xxx si puteti alege din oferta noastra generoasa de bauturi alcoolice de calitate la preturi accesibile. Livrare prompta la domiciliu.”Sigur, bancul circula cu mult timp inainte de aparitia “fact-checkerilor”. Daca ar fi redistribuit acum ar fi considerat fakenews, putinism etc.
Sau mai grav, ar putea fi luat in serios. De exemplu ca acest domn din UK, care da vina pe o reclama pentru aparitia unui episod psihotic la sora lui.
Pentru cei de la grupa de rusa, aveti mai jos traducerea facuta de Google Translate:
Intrebarea omului cu sora, mai mult sau mai putin retorica, este daca e normal sa folosesti nume proprii in reclame. Sau in expresii generale.
De exemplu “vrei, nu vrei, bea Grigore aghiazma”. Nu de alta, dar se poate ca vreun Grigore sa simta presiunea sociala a grupului si sa faca supradoza de la aghiazma.
O reclamă înfiorătoare. Intr-o lume si mai infioratoare, plina de snowflakeism (sper ca exista acest cuvant si ca nu l-am inventat eu), de autovictimizare si anunturi cretine cu “atentie, cafea fierbinte”.
Am mai pomenit de asta si aici:
2. “Sindromul Persoanei Ciudate“ sau contra-ofensiva autismului
Ca tot vorbim de fact-checking si snowflakeism, stim cu totii abuzurile la care a fost supus cuvantul “autism”. In ultimii ani a devenit o obisnuinta sa vorbim despre “autistul ala de Iohannis” sau “autismul digital” dat de excesul de consum de small-screens. Adica un fel de “stai toata ziua ca autistul cu telefonul in mana si nu mai interactionezi cu oameni reali”. Sort of.
Intre timp persoanele care chiar au o legatura cu tulburarile din spectrul autist s-au hotarat sa clarifice un pic lucrurile (bravo lor!) si sa explice ca ceea ce doreste sa spuna publicul general prin termenul de “autist”, folosit un pic prea generos, este un grup de comportamente ce s-ar putea numi altfel, de exemplu “Sindromul Persoanei Ciudate” (“weird person disease“) . O expresie greoaie, care nu va rezolva nimic, publicul larg va folosi in continuare “autist” in alternanta cu “handicapat” ori de cate ori va dori sa refere la politicieni fara empatie si carisma sau soferi de BMW fara entuziasm pentru semnalizare.
Eu cred ca “Sindromul Persoanei Ciudate” e mai mult o declaratie autist-politica. Nu isi va face loc cu coatele in DSM in niciun univers paralel. Iar DSM are deja destule coduri de diagnostic pentru comportamente bizare, pentru schizotipali, pentru obsesionali si alti ciudati.
Dar macar au incercat.
3. Legea cererii si a ofertei
Pe vremuri Yahoo avea o divizie de “editori”. Un fel de maimutici dresate in ale jurnalismului low-grade, “creatori de continut” cum le-am zice noi in zilele noastre, care aveau o misiune foarte precisa si foarte utila.
O maimutica-sefa urmarea in timp real pe un ecran datele agregate a ce cautau oamenii pe Yahoo. De exemplu “retete de slabit pentru negrese batrane”. Sau “barbatul foarte batran, cum il stimulam“. Nu va mai dau exemple, folositi-va imaginatia.
Iar cand o tema de cautare atingea masa critica a interesului public maimutica-sefa dadea tema unei maimutici-editor care scria atunci, pe loc, un mini-articol pe tema respectiva.
Nu conta calitatea, nu conta nici marimea textului, ideea era sa il livreze chiar atunci, ca cei care cautau tema respectiva sa gaseasca un material scris la Yahoo. Iar daca tema era persistenta, sigur, articolul era revazut, actualizat, rescris cu informatie de calitate.
Un fel de lege a cererii si a ofertei draga capitalismului, adaptata la motoarele de cautare. De ce sa lasi omul sa caute ceva ce nu exista? Nu mai bine ii livrezi ceva?
Mi-am adus aminte de povestea maimutelor de la Yahoo cand am citit astazi ca dupa esecul acordarii Nobelului pentru pace lui Trump (rusine Norvegia!) niste americani intreprinzatori FIFA s-a gandit sa vina in intampinarea dorintelor lui Trump si a creat Premiul FIFA Pentru Pace. Care i-a fost acordat, firesc, fara emotii beneficiarului, care l-a primit gratios si s-a prefacut surprins. Cam ca atunci cand te prefaci surprins de cadourile de Craciun perfect previzibile.
Iar acum, daca l-au dat, pot sa il si desfiinteze, ca de la anul nu mai intereseaza pe nimeni.
Cui sa il mai dea? Lui Zelenski? Ursulei? Ce alti mari iubitori de pace mai stiti?
Am vazut si eu asta cu FIFA pentru Pace.
Am trecut-o la capitolul "Nu ma mai mira nimic". Eu astept FIFA pentru Agricultura, e posibil ca Romania sa aiba o sansa.
Cred că l-ar merita Xi. Dar el și-l poate confecționa singur