Imi place ori de cate ori am ocazia sa incep o poveste cu “pe vremea mea”. Una din micile placeri ale vietii. Asa ca ingaduiti-mi sa o fac si astazi. 😊
Sunt complet de acord, azi e un fel de oglinda a lui ieri. Ca un fel de -1 atunci si +1 acum, care nu dau suma 0... ci plusul si minusul au cumva rolul sa atraga atentia ca, indiferent cum o impachetezi, povestea (acel 1) ramane aceeasi. Adica noi si ei -- mai bine decat tine nu pot sa spun.
.
O singura nelamurire: ai zis "...orice UCAZ de la Bruxelles..." N-am prins-o pe asta.
Ucazul era o lege data in Rusia tarista. Care se executa, nu era tema de dezbatere publica. La fel de democratice sunt si cele date de tsarii de la Bruxelles. 🙂
Fain articol. Si tocmai pentru ca e atat de adevarat... sunt atatea comentarii pe care le-as putea face aici si totusi imi aleg cuvintele in spatiul public si in final ma abtin complet... Pentru ca, da, e din ce in ce mai multa libertate in lume...
Nu esti singurul. Tot mai multi oameni isi descopera instinctul de a se auto-cenzura in comentariile pe care le fac pe social media. Da, exact din motivul punctat de tine, ca e din ce in mai multa libertate in lume.
Daca se ascute lupta de clasa eu am ca plan de contingenta sa postez in viitor aici pe newsletter doar rebusuri si glume despre barbati albi, heterosexuali si obositi de vremuri. "Male, stale, pale" cum le zice aici pe la mine pe la tara.
Am scris la modul ironic, "e din ce in ce mai multa libertate in lume" (adica nu e), dar merge si varianta cu "excesiv de multa libertate duce la opusul sau" (adica oricine isi poate permite orice comentariu, chiar daca poate nu e pregatit in domeniul respectiv). Acuma, exista domenii in care ne putem da cu parerea toti, pentru ca avem dreptul, gen politica, societate, razboaie, etc. (pentru ca suntem cetateni ai unor state), dar mai nou risti sa fii dat afara, sa fii neangajabil ulterior, sau sa fii izolat de ceilalti. Sau sa te contacteze autoritatea care reglementeaza bresla/asociatia profesionala de care apartii si sa isi exprime dezaprobarea (sau sa treaca direct la variate represalii). Spre exemplu, ma uit la Jordan Peterson, profesor de psihologie din Canada, care e mai nou fortat sa efectueze o "reeducare" ideologica, iar daca refuza, isi pierde licenta de psiholog (bun, omul nu traieste din asta, dar totusi, un semnal a fost dat tuturor celor care sunt prea vocali in spatiul public). Realitatea e ca daca apartii de anumite profesii nu ai free speech, trebuie sa te mentii neutru sau mai bine sa nu ai deloc social media (scrie in codul deontologic, pot sa apara probleme de confidentialitate, nu ai voie sa promovezi ideologii considerate "periculoase", etc.). Dar din perspectiva mea, imi dau seama ca multe tulburari psihice sunt mai degraba rezultatul functionarii foarte proaste a societatii si a capacitatii scazute de adaptare (corect maladaptare, adica adaptare la rau, pentru cine nu stie) a oamenilor... si atunci imi pun problema daca nu sunt lucruri pe care le pot face dincolo de profesia mea de baza, cum ar fi sa scriu. Dar si cu scrisul e o problema, pentru ca la gradul de analfabetism functional actual, la attention span mic ce nu permite lecturi mai mari de o pagina, daca scrii aluziv, metaforic, subtil, risti sa scrii la pereti. Iar daca esti elocvent si intelege toata lumea, intelege si cine nu ti-ai dori. Si uite asa intram intr-un ev mediu intunecat in care toti par (sunt) marginal-psihotici, mai tot timpul irationali, iar conscintele nu vor intarzia sa apara (sau au aparut deja). Sorry, sunt cam dark azi!
Se simte asta si in Noua Zeelanda, cam de multisor, dinainte de pandemie. Aici mai exista si problema rasiala generata de o "constitutie" (Tratatul de la Waitangi) care nu a fost, se pare, tradusa corespunzator in engleza. E o dezbater lunga si aprinsa incepand cu 1840, cand documentul a fost semnat. Eu cred ca nu vorbim doar de politica, vorbim de "noi" si "ei" in domeniul tehnologic, al politicilor sociale, al masurarii nivelului de viata, al lecturilor, etc. Societatea umana se divizeaza peste tot in lume intr-o maniera extrem de rapida si ingrijoratoare. Observ ca pana si diferentele de varsta reprezinta un motiv serios de a ne diviza in triburi...Si, da, tot ce-i prea mult strica - prea multa libertate cand nu stii ce sa faci cu ea duce la derapaje seriose de tipul deja vu...Ma tem ca multi semeni prefera o abordare mai superficiala ca sa nu supere pe nimeni. Dar asta este o utopie. Cred ca ne-am pierdut mult din capacitatea de a dialoga, de a-l asculta pe celalalt chiar daca avem pareri diferite. Pana la urma, asa ar fi democratic, cum ne place sa spunem (n-o sa-l evoc pe Churchill acum). Nu mai stim sa tacem si sa ne intoarcem spre noi insine spre a ne intelege, ceea ce ne-ar ajuta sa-i intelegem si pe altii. Sigur, cand ai de-a face cu "ei" care fac nefacute, care-ti impun ucazuri si nu reguli democratic acceptate, atunci te distantezi si cauti mai multi "noi" (care nu mai sunt chiar atat de multi, cum ne-am imagina!).
Cred ca exista aceasta diviziune dar nu cred ca agresivitatea celorlalti este una reala si cu consecinte grave. Faptul ca suntem trimisi in Siberia ar putea fi privita ca oportunitate de a descoperi ca in Siberia nu avem luxul unei pareri diferite iar pedeapsa nu este sa fim trimisi in Irlanda (de exemplu) ci sa fim trimisi, in cazul fericit, la puscarie. Poate ca partea noastra de lume nu e perfecta si poate ca sunt multe de schimbat dar cel putin nu te desfiinteaza nimeni (fizic) pentru ca ai opinii. Am apreciat articolul fiindca nu cred in unanimitate iar simtul critic este in fond o trasatura pe care o apreciem amandoi.
Foarte pertinent, mi-a placut mult!
Sunt complet de acord, azi e un fel de oglinda a lui ieri. Ca un fel de -1 atunci si +1 acum, care nu dau suma 0... ci plusul si minusul au cumva rolul sa atraga atentia ca, indiferent cum o impachetezi, povestea (acel 1) ramane aceeasi. Adica noi si ei -- mai bine decat tine nu pot sa spun.
.
O singura nelamurire: ai zis "...orice UCAZ de la Bruxelles..." N-am prins-o pe asta.
Ucazul era o lege data in Rusia tarista. Care se executa, nu era tema de dezbatere publica. La fel de democratice sunt si cele date de tsarii de la Bruxelles. 🙂
Fain articol. Si tocmai pentru ca e atat de adevarat... sunt atatea comentarii pe care le-as putea face aici si totusi imi aleg cuvintele in spatiul public si in final ma abtin complet... Pentru ca, da, e din ce in ce mai multa libertate in lume...
Nu esti singurul. Tot mai multi oameni isi descopera instinctul de a se auto-cenzura in comentariile pe care le fac pe social media. Da, exact din motivul punctat de tine, ca e din ce in mai multa libertate in lume.
Daca se ascute lupta de clasa eu am ca plan de contingenta sa postez in viitor aici pe newsletter doar rebusuri si glume despre barbati albi, heterosexuali si obositi de vremuri. "Male, stale, pale" cum le zice aici pe la mine pe la tara.
Am scris la modul ironic, "e din ce in ce mai multa libertate in lume" (adica nu e), dar merge si varianta cu "excesiv de multa libertate duce la opusul sau" (adica oricine isi poate permite orice comentariu, chiar daca poate nu e pregatit in domeniul respectiv). Acuma, exista domenii in care ne putem da cu parerea toti, pentru ca avem dreptul, gen politica, societate, razboaie, etc. (pentru ca suntem cetateni ai unor state), dar mai nou risti sa fii dat afara, sa fii neangajabil ulterior, sau sa fii izolat de ceilalti. Sau sa te contacteze autoritatea care reglementeaza bresla/asociatia profesionala de care apartii si sa isi exprime dezaprobarea (sau sa treaca direct la variate represalii). Spre exemplu, ma uit la Jordan Peterson, profesor de psihologie din Canada, care e mai nou fortat sa efectueze o "reeducare" ideologica, iar daca refuza, isi pierde licenta de psiholog (bun, omul nu traieste din asta, dar totusi, un semnal a fost dat tuturor celor care sunt prea vocali in spatiul public). Realitatea e ca daca apartii de anumite profesii nu ai free speech, trebuie sa te mentii neutru sau mai bine sa nu ai deloc social media (scrie in codul deontologic, pot sa apara probleme de confidentialitate, nu ai voie sa promovezi ideologii considerate "periculoase", etc.). Dar din perspectiva mea, imi dau seama ca multe tulburari psihice sunt mai degraba rezultatul functionarii foarte proaste a societatii si a capacitatii scazute de adaptare (corect maladaptare, adica adaptare la rau, pentru cine nu stie) a oamenilor... si atunci imi pun problema daca nu sunt lucruri pe care le pot face dincolo de profesia mea de baza, cum ar fi sa scriu. Dar si cu scrisul e o problema, pentru ca la gradul de analfabetism functional actual, la attention span mic ce nu permite lecturi mai mari de o pagina, daca scrii aluziv, metaforic, subtil, risti sa scrii la pereti. Iar daca esti elocvent si intelege toata lumea, intelege si cine nu ti-ai dori. Si uite asa intram intr-un ev mediu intunecat in care toti par (sunt) marginal-psihotici, mai tot timpul irationali, iar conscintele nu vor intarzia sa apara (sau au aparut deja). Sorry, sunt cam dark azi!
Se simte asta si in Noua Zeelanda, cam de multisor, dinainte de pandemie. Aici mai exista si problema rasiala generata de o "constitutie" (Tratatul de la Waitangi) care nu a fost, se pare, tradusa corespunzator in engleza. E o dezbater lunga si aprinsa incepand cu 1840, cand documentul a fost semnat. Eu cred ca nu vorbim doar de politica, vorbim de "noi" si "ei" in domeniul tehnologic, al politicilor sociale, al masurarii nivelului de viata, al lecturilor, etc. Societatea umana se divizeaza peste tot in lume intr-o maniera extrem de rapida si ingrijoratoare. Observ ca pana si diferentele de varsta reprezinta un motiv serios de a ne diviza in triburi...Si, da, tot ce-i prea mult strica - prea multa libertate cand nu stii ce sa faci cu ea duce la derapaje seriose de tipul deja vu...Ma tem ca multi semeni prefera o abordare mai superficiala ca sa nu supere pe nimeni. Dar asta este o utopie. Cred ca ne-am pierdut mult din capacitatea de a dialoga, de a-l asculta pe celalalt chiar daca avem pareri diferite. Pana la urma, asa ar fi democratic, cum ne place sa spunem (n-o sa-l evoc pe Churchill acum). Nu mai stim sa tacem si sa ne intoarcem spre noi insine spre a ne intelege, ceea ce ne-ar ajuta sa-i intelegem si pe altii. Sigur, cand ai de-a face cu "ei" care fac nefacute, care-ti impun ucazuri si nu reguli democratic acceptate, atunci te distantezi si cauti mai multi "noi" (care nu mai sunt chiar atat de multi, cum ne-am imagina!).
Cred ca exista aceasta diviziune dar nu cred ca agresivitatea celorlalti este una reala si cu consecinte grave. Faptul ca suntem trimisi in Siberia ar putea fi privita ca oportunitate de a descoperi ca in Siberia nu avem luxul unei pareri diferite iar pedeapsa nu este sa fim trimisi in Irlanda (de exemplu) ci sa fim trimisi, in cazul fericit, la puscarie. Poate ca partea noastra de lume nu e perfecta si poate ca sunt multe de schimbat dar cel putin nu te desfiinteaza nimeni (fizic) pentru ca ai opinii. Am apreciat articolul fiindca nu cred in unanimitate iar simtul critic este in fond o trasatura pe care o apreciem amandoi.