10 Comments

Heartbreakingly beautiful! Asa de frumos! Love it! ❤️

Expand full comment

I can painfully relate... viata de pe insula cu dinozauri mici...

Expand full comment

Daca ma gandesc bine, dinozaurii mici sunt poneii lumii dinozaurilor. Just sayin'.

Expand full comment

“Mi-ai dat la temelie” cu postarea asta (expresia am auzit-o pe insula cu dinozauri mici).

Mi-a venit în cap situația în care ai posibilitatea să pleci de pe insula pe care te afli dar alegi să nu o faci deoarece îți dai seama că oriunde ai merge o să ajungi tot pe o insulă și deci nu o să scapi de “island fever“. Poate așa și cu omul pe care l-ai întâlnit: la un moment dat ajungi să obosești atât de tare încât nu mai poți și nu mai vrei nimic.

Expand full comment

Asa mi s-a parut si mie. De asta am si spus ca unele insule sunt "interioare", nu se vad cu ochiul liber. 😶

Expand full comment

Exact, la acele insule “interioare” m-am referit și eu.

Expand full comment

Dan, ca om care a facut zig-zag-uri de mai multe ori intre Franta si RO, pot sa-ti spun ca ai dreptate: la un moment dat cele 2 insule incep sa semene. Iar de curand, FR a inceput sa fie mai haotica decat RO din multe puncte de vedere. Probabil ca asa e si in UK, in Germania sau in Irlanda; din cate citesc, peste tot pare la fel. Si totusi... cand apar situatii aparent similare in viata noastra - sau insule practic identice - se pune intrebarea daca sunt cu adevarat identice. Si nu sunt. Unele lucruri sunt mai rele pe o insula si mai bune pe alta, dar avem senzatia ca "in medie" sau "in general" cele 2 insule par egale. Raspunsul pe care l-as da omului pierdut in gara ar fi sa isi faca "temutul" exercitiu al ierarhiei valorilor sale. Long story short, e un exercitiu in care decizi ce e mai important pentru tine, si iti pui toate valorile intr-o ierarhie cat mai clara, in care esti fortat sa alegi in asa fel incat sa nu existe 2 valori egale, ci numai valori subordonate in mod ierarhic. Atunci cand iti cunosti ierarhia valorilor, desi "in mare" 2 insule pot parea similare, acele valori care sunt mai bine reprezentate pe o anumita insula iti vor indica faptul ca pe acea insula iti va fi mai bine. Atata timp cat nu vei sti ce e important pentru tine (sau ce "mai important" pentru tine), vei ramane cu ochii pe trenurile din gara. Spre exemplu, pentru mine liberatea e o valoare pozitionata sus in ierarhie, motiv pentru care pot spune cu certitudine ca imi lipseste libertatea din Vest si ca, fara ezitare as alege orice tara de acolo in detrimentul Romaniei, pentru ca aici e o societate abuziva, cu forme de libertate anarhica eventual, dar cu o presiune a grupului si a gruparilor mafiote pe care o tolerez cu greu. Faptul ca in Franta sunt bande de migranti dezlantuiti, faptul ca am fost tinta unor remarci rasiste pentru prima data anul acesta, nu stirbeste din libertatea resimtita in Franta. E drept, in Romania exista siguranta, ceea ce in Vest nu este aproape deloc (nu muncesti, nu platesti chiria, esti dat afara; sau te imbolnavesti, nu muncesti, ajungi pe drumuri; sau esti ucis de o bomba sau cutitat de un descreierat in mod aleator), dar valoarea sigurantei e mai putin importanta pentru mine decat libertatea (majoritatea murim in patul nostru, deci siguranta e o iluzie). De aici rezulta ca m-as intoarce in Vest chiar daca ar fi plin de atentate acolo. Pentru tine si pentru oricare altul, ierarhia valorilor e mai probabil diferita, motiv pentru care facem alegeri diferite. Si da, mi-au trebuit ani ca sa-mi dau seama care imi sunt valorile, mai ales intrand in situatii neplacute si intelegand ca "asta nu-mi place". Scuze de comentariul kilometric, simteam nevoia sa-i raspund omului din gara, in care m-am regasit si eu o mare parte din viata si care vad ca imi da mai nou tarcoale din nou.

Expand full comment

Total de acord cu tine, Cezar, poti sa compari destul de usor mere cu pere daca reusesti sa gasesti un criteriu clar pentru comparatie. Iar daca l-ai gasit atunci alegerea devine binara.

Insa stim cu totii ca criteriile dupa care comparam mere cu pere sau insule diferite se mai schimba in functie de varsta sau etape de viata.

Pentru mine acum treizeci de ani criteriul alegerii a fost culoarea pasaportului. Binar. Simplu. Nenegociabil. Acum ca nu mai am grija pasapoartelor, ca am mai multe alte criterii au devenit mai atractive, poate relaxarea cu care ma pot plimba pe strada la miezul noptii sau calitatea streetfood-ului.

Si daca o sa mai avem discutia asta peste 20 de ani poate ca criteriul va fi doar calitatea sistemului medical, cine stie? 😊

Expand full comment

Cezar, în ierarhia valorilor (mele) LIBERTATEA se va afla întotdeauna pe primul loc.

Dar ai dreptate, omul cât trăiește trebuie să prioritizeze iar vârsta are un rol determinant pentru ceea ce este important la momentul respectiv. Am observat un lucru și anume că înaintând în vârstă e mai ușor să fac o listă corectă de priorități. Nu sunt sigur, dar bănuiesc că pe lângă experiența de viață acumulată, timpul puțin care a mai rămas de trăit te “obligă” să faci ierarhii corecte ne mai având suficient de mult timp pentru rectificări. Dar să nu uit, când fac lista de priorități îmi pun (și șterg bine lentilele) ochelarii albaștri despre care vorbea Victor aici https://open.substack.com/pub/irlanda/p/patru-perechi-de-ochelari?r=2ooiin&utm_medium=ios&utm_campaign=post

Expand full comment

Bun!

Superb! si dureros de adevarat!

Expand full comment