Daca politia irlandeza ne spune sa ne pregatim inseamna ca ei deja sunt pregatiti si ingrijorati. E groasa. Eu nu stiu cum as putea sa ma pregatesc. Sa pun gratii pe parbrizul masinii, Madmax-style, sa umblu cu toporisca la mine, sa imi cumpar doi dulai care recunosc omul rau si fentanylul?
dilema etica: pui varianta cu pasarea phoenix dupa care adaugi - daca vreti aceeasi poveste intr-o varianta cu putin umor negru va ofer pauza de opt ani. toata lumea impacata, ai oferit optiuni plus dilema rezolvata.
la dilema cu ak47 ma mai gandesc otzara, n-am rezolvare pe loc
e ok varianta 2; nu s-au dezabonat niciodata, deci se vor bucura sa primeasca din nou ceva ce le-a placut; ca si cum regasesti prin biblioteca "Invitatia la vals" pe care ai citit-o in clasa a IX-a si te bucuri din nou de ea...
Pentru prima intrebare, as merge pe un mesaj in care sa explic ce s-a intamplat si de ce am disparut (motive tehnice, lipsa timp), apoi as informa ca am hotarat sa continui pentru ca acum am timp/disponibilitate, si as da varianta de unsubscribe (un link) pentru cei care nu mai sunt interesati. Adica as face o continuitate a povestii cu varianta de a o parasi daca abonatii doresc. Dupa atatia ani sa nu te surprinda ca din 5000 mai misca maxim 50 de oameni, pentru ca multa lume se aboneaza si apoi uita. Si atata timp cat lasi o poarta de iesire, nimeni nu te poate acuza de nimic. Personal am primit de cateva ori in viata emailuri dupa ani de zile, prin care diverse firme isi refaceau baza de date cu posibilii clienti. Nu m-a deranjat situatia. Pentru a 2a intrebare legata de droguri, o tehnica este sa fii cat mai sters cu putinta (sa nu atragi atentia), haine simple, masina simpla, si pe de alta parte sa ai vecini buni cu care sa faci o supraveghere reciproca a casei/proprietatii. Un gard bun, niste camere de supraveghere fie ele si fictive (de alea din plastic), niste lacate bune, sunt idei de aplicat pentru zombie apocalypse. Asta pentru a acoperi acele lucruri care tin de tine, pentru ca pentru cele necontrolabile nu ai ce sa faci.
"sa nu te surprinda ca din 5000 mai misca maxim 50 de oameni" daca as sti ca este asa nici nu mi-as mai bate capul.
Eu ma gandeam la un cel putin 20%-30% de "supravietuitori" din vechea lista, care n-au murit, inca mai folosesc acea adresa de email, inca mai sunt interesati de tema newsletterului si sunt suficient de curiosi sa vada ce se intampla astfel ca nu se dezaboneaza la primul email primit.
Pai singura modalitate de a afla este sa vezi ce feedback primesti. Am zis si eu o cifra la intamplare, gandindu-ma la genul de audienta pe care am avut-o in trecut pe forumuri/bloguri (in jur de 10% activi), dar depinde si de subiectele pe care le abordai si daca mai sunt de actualitate. Uite, spre exemplu, aici pe Substack au venit cam 3 oameni din cei 680 cati aveam/am pe WordPress dupa 10 ani. E foarte subiectiv, singura modalitate de a afla este sa le dai de veste si vezi ce se intampla.
dilema etica: pui varianta cu pasarea phoenix dupa care adaugi - daca vreti aceeasi poveste intr-o varianta cu putin umor negru va ofer pauza de opt ani. toata lumea impacata, ai oferit optiuni plus dilema rezolvata.
la dilema cu ak47 ma mai gandesc otzara, n-am rezolvare pe loc
Foarte fain postul, energic si plin de viata. Me like! 🤩
e ok varianta 2; nu s-au dezabonat niciodata, deci se vor bucura sa primeasca din nou ceva ce le-a placut; ca si cum regasesti prin biblioteca "Invitatia la vals" pe care ai citit-o in clasa a IX-a si te bucuri din nou de ea...
Daca imi adun curajul sa merg pe varianta asta o sa scriu un post cu reactiile 😊
Inca sunt in dubii.
Pentru prima intrebare, as merge pe un mesaj in care sa explic ce s-a intamplat si de ce am disparut (motive tehnice, lipsa timp), apoi as informa ca am hotarat sa continui pentru ca acum am timp/disponibilitate, si as da varianta de unsubscribe (un link) pentru cei care nu mai sunt interesati. Adica as face o continuitate a povestii cu varianta de a o parasi daca abonatii doresc. Dupa atatia ani sa nu te surprinda ca din 5000 mai misca maxim 50 de oameni, pentru ca multa lume se aboneaza si apoi uita. Si atata timp cat lasi o poarta de iesire, nimeni nu te poate acuza de nimic. Personal am primit de cateva ori in viata emailuri dupa ani de zile, prin care diverse firme isi refaceau baza de date cu posibilii clienti. Nu m-a deranjat situatia. Pentru a 2a intrebare legata de droguri, o tehnica este sa fii cat mai sters cu putinta (sa nu atragi atentia), haine simple, masina simpla, si pe de alta parte sa ai vecini buni cu care sa faci o supraveghere reciproca a casei/proprietatii. Un gard bun, niste camere de supraveghere fie ele si fictive (de alea din plastic), niste lacate bune, sunt idei de aplicat pentru zombie apocalypse. Asta pentru a acoperi acele lucruri care tin de tine, pentru ca pentru cele necontrolabile nu ai ce sa faci.
"sa nu te surprinda ca din 5000 mai misca maxim 50 de oameni" daca as sti ca este asa nici nu mi-as mai bate capul.
Eu ma gandeam la un cel putin 20%-30% de "supravietuitori" din vechea lista, care n-au murit, inca mai folosesc acea adresa de email, inca mai sunt interesati de tema newsletterului si sunt suficient de curiosi sa vada ce se intampla astfel ca nu se dezaboneaza la primul email primit.
Si un 1%-2% ostili si artagosi
Pai singura modalitate de a afla este sa vezi ce feedback primesti. Am zis si eu o cifra la intamplare, gandindu-ma la genul de audienta pe care am avut-o in trecut pe forumuri/bloguri (in jur de 10% activi), dar depinde si de subiectele pe care le abordai si daca mai sunt de actualitate. Uite, spre exemplu, aici pe Substack au venit cam 3 oameni din cei 680 cati aveam/am pe WordPress dupa 10 ani. E foarte subiectiv, singura modalitate de a afla este sa le dai de veste si vezi ce se intampla.
Cum sa nu le dai newsletterul inapoi...ce se vor bucura de o lectura frumoasa.
Vezi tu cati se dezaboneaza dar my bet is no one no one