Dileme etice, ruși curioși și fentanyl apocalypse

1. Am o dilema etica

Si poate si un pic tehnica, dar aia etica e mai problematica. Pe aia tehnica o rezolv simplu prin trial & error. Cele etice nu prea se rezolva prin trial & error.

Acum mai multi ani ma ocupam de un site care avea si un newsletter care ii anunta pe abonati ce s-a mai intamplat pe acolo. Un newsletter care mi-a scos peri albi, multe bounce-uri, adresa site-ului pusa pe tot felul de liste de spammeri (nu, nu faceam spam, oamenii se abonau la site si la newsletter singuri, de bunavoie, cu manuta lor).

Din anumite motive site-ul si-a incheiat activitatea peste noapte. La propriu. Asa s-au aliniat astrele, o baza de date corupta, niste backup-uri care nu erau la zi, un server virusat, eram intr-o perioada personala mai complicata, am inchis site-ul si newsletterul pentru o vreme ca nu mai aveam timp de ele si inchise au ramas pana azi. Situatiile temporare au tendinta sa devina permanente. Stim cu totii asta.

De curand m-am decis ca am din nou timp si chef si vreau sa reiau newsletterul respectiv. Am lista cu abonatii vechiului newsletter. 5611 de abonati. Si acum vine dilema mea etica. Ce fac, ii consider in continuare abonati si le trimit newsletterul ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic?

“Dragi abonati, dupa o mica pauza de opt ani o noua editie acestui newsletter. Enjoy“.

Sau sa le spun “ati mai fost abonati in trecut la newsletterul asta, nu v-ar interesa si varianta noua, aparuta din cenusa bazelor de date ca Pasarea Phoenix?”

Pe de o parte urasc din tot sufletul meu mic si negru ideea de a fi banuit de spam, n-am facut-o niciodata si n-o s-o fac nici acum. Pe de alta parte ma uit cu jale la lista cu cei 5611 care sunt tehnic vorbind inca abonati la newsletter-ul meu. Ca doar n-aveam o clauza ca abonamentul expira prin inactivitate. Poate ca unii dintre ei sunt inca interesati de subiect. Cine stie?

Dupa cum ziceam, dileme, dileme. Voi cum ati reactiona daca ati primi un newsletter la care ati fost abonati acum opt ani? De care foarte probabil ati si uitat ca exista?

2. Nokia ne protejeaza de curiosi

Nokia vrea sa vina in Irlanda sa discute cu reprezentanti ai armatei, ai guvernului si ai Garda despre protectia cablurilor subacvatice. Irlanda are multe cabluri subacvatice de tot felul, multe nici nu ii apartin, doar trec pe sub apele irlandeze intre Europa si US si recent au fost observate vase rusesti care studiau zona cu cablurile. Na, rusii sunt un popor de curiosi, o mare cultura vine si cu o mare curiozitate despre lume, despre viata si despre cablurile de sub apele irlandeze.

Ingrijorarea s-a amplificat de cand cu sabotajul conductelor subacvatice Nordstream. Sigur, e mica fractura logica aici, Nordstream erau rusesti si intre timp s-a dovedit ca nu si-au sabotat singuri conductele, dar protectia cablurilor irlandeze chiar e necesara. Nu de alta dar sabotorii de la Nordstream cu slava in suflet ar putea incerca un false flag si in Irlanda.

Nokia sustine ca are un sistem revolutionar (expresia lor) de a proteja aceste cabluri, prin monitorizarea fluctuatiilor optice din cabluri.

Deci daca rusii sau alti actori curiosi ar “explora” aceste cabluri autoritatile irlandeze ar afla despre asta in timp real. Dupa care nu mi-e clar ce se va intampla, s-ar plange pe social media sau i-ar da un telefon Unchiului Sam.

3. Location, location, location & fentanyl apocalypse

Expertii sunt de parere ca grupurile irlandeze de traficanti de droguri sunt jucatori majori pe piata internationala, in pofida marimii mici a tarii. De unde ne aducem aminte de matra fiecarui agent imobiliar de pe lumea asta, “location, location, location“.

Irlanda este mica dar asezata exact unde trebuie, o insula in Atlantic intre US si Europa, mult litoral nemonitorizat, politie putina si nu prea motivata. Si multa traditie istorica in a trata cu jet si bolta legile.

Captura recenta a autoritatilor irlandeze a 2,2 tone de cocaina pura e un argument in plus ca Irlanda joaca un rol tot mai mare pe piata de profil. Sper doar asa cum mai povesteam pe aici despre “Orasul Zapezii“ sa nu ajungem sa vorbim despre “Insula Zapezii“. Mie “Insula de Smarald” imi place mai mult.

In timp ce rolul Irlandei in lume este recunoscut de expertii in droguri (macar atat) Garda avertizeaza sa ne pregatim de un val de consum de fentanyl care va veni curand peste Irlanda.

Daca politia irlandeza ne spune sa ne pregatim inseamna ca ei deja sunt pregatiti si ingrijorati. E groasa. Eu nu stiu cum as putea sa ma pregatesc. Sa pun gratii pe parbrizul masinii, Madmax-style, sa umblu cu toporisca la mine, sa imi cumpar doi dulai care recunosc omul rau si fentanylul?

Sa vad mai multe filme cu Zombie Apocalypse si sa imi notez tehnici de lupta care par interesante si aplicabile? Sa imi cumpar de pe piata neagra un AK47, ca doar pe ala stiu sa il montez, demontez si curat pe intuneric?

Dupa cum ziceam si la inceputul acestui newsletter, dileme, dileme.

Winter is coming.