Dezamagiri cretacice

De cand ma stiu am fost fascinat de T-rex. Nu ma intrebati de ce, ca n-am un motiv clar. Adica atunci cand eram eram copil imi placeau si mie dinozaurii din poze, ca tuturor copiilor, dar T-rex avea un loc aparte in inima mea. Ma uitam cu intelegere, mila si superioritate la parlitii aialalti din poze care stiam ca sunt ierbivori si ca erau mancati de T-rex.

Fascinatia pentru T-rex din fericire nu m-a impins spre vreo profesie de cautator de fosile, desi zona in care am crescut era destul de ofertanta. Acum vreo 70 de milioane de ani acolo era o insula mare in Marea Tethys, Hațeg Island, si locul e plin de oase de dinozauri. Am mai scris despre asta.

Dinozauri care pentru ca au fost gasiti in ograda romanilor au fost inevitabil victimele abuzurilor romanesti. Cum se va impaca viitorul cu faptul ca unul din cei mai celebri dinozauri pitici are denumirea stiintifica de "balaur bondoc"???

Romanii au distrus Cretacicul intr-o singura denumire, l-au redus la "Lumea lui Bula". Balauri bondoci.

Nu m-am facut paleontolog, Universul a vrut sa se distreze in alte feluri pe seama mea (laminator, bucatar, agent imobiliar, fotograf, programator si mai pe final de sezon psiholog si psihoterapeut), dar legatura mea emotionala cu T-rex a ramas. Asa ca am suferit crunt cand acum cativa ani am auzit o teorie ca de fapt T-Rex nu ar fi fost vanatorul feroce din filmele lui Spielberg, ca nici nu putea sa alerge bine, si ca era doar un amarat de necrofag. Spargea oasele gasite pe jos cu falcile lui colosale si traia in urma unei turme de dinozauri ierbivori, asteptand costeliv sa mai moara cate unul.

Pentru mine a fost ca atunci cand am aflat ca nu exista Mos Craciun cand mi-am dat seama ca teoria cu necrofagul are argumente solide. Pentru ca are. 😥

Probabil ca acelasi tip de dezamagire il traiesc si multi votanti ai unui politician sau altul. De exemplu imi imaginez ca multi votanti de-ai domnului Iohannis l-au vazut la vot asa, ca pe un fel de T-Rex care va fugari toti dinozaurii PSD-ului. Iar apoi l-au vazut timp de zece ani ca pe un umil necrofag politic, mergand cuminte in urma turmei de dinozauri PSD in asteptarea unui cadavru sau os disponibil. Iar cand are deja osul isi ia dinozaurița flasca si se relaxeaza amandoi pe undeva prin boschetii lumii, pe banii celor care l-au votat.

Din pacate roller-coaster-ul meu emotional cu T-Rex nu se terminase. Viata avea sa mai imi dea o lovitura dura: am citit de curand ca niste chinezi nenorociti care tot studiaza T-rexul (ce l-oti mai studia atat, lasati-l ma asa cum e, ocupati-va mai bine de americani, de world domination, vedeti ca Taiwanul ala nu se anexeaza singur, lasati-l in pace pe T-Rex) au ajuns la concluzia ca T-Rex suferea de artrita, vertebre tasate si dureri ale oaselor. Cam toata viata lui de adult suferea.

Deci nu doar ca T-Rex nu alerga pe campiile Cretacicului dupa vanat cum mi-au spus mie in copilarie, nu doar ca se hranea cu cadavre, dar suferea si de tot felul de boli.

Viata de adult este, intre altele, un lung sir de dezamagiri. Ne dezamagesc parintii, ne dezamagesc copiii, ne dezamagesc prietenii, ne dezamagesc newsletterele, ne dezamageste patria, ne dezamageste propriul corp. Si in final ne dezamageste si T-Rex. Din nou.

Artrita, ma? Really?