De ce port barba?

Acum cateva zile iubita mea mi-a spus ca nu m-a vazut niciodata fara barba. De aici si o mica discutie continand si o intrebare implicita, de ce port barba?

N-am un raspuns simplu la intrebarea aceasta. In orice caz raspunsul a variat de-a lungul timpului. Mi-am adus aminte ca port barba cu foarte mici intreruperi cam de vreo patruzeci de ani, adica de cand a inceput sa imi creasca.

La inceput am purtat barba pentru ca nu ii placea tatalui meu. Din motive pe care nu le-am stiut niciodata tatal meu nu suferea barbosii. Poate i-o fi fugit vreo iubita din tinerete cu vreun barbos, poate i-o fi facut avansuri vreun barbos, nu stiu, nu mi-a spus si acum nici nu pot sa il mai intreb.

Apoi, de la barba oedipiana impotriva tatalui am trecut la o barba mult mai practica. Din anumite motive nici comunistilor nu le placeau barbosii. Ceausescu ii ura de-a binelea. Suna contraintuitiv, in conditiile in care parintii marxism-leninismului purtau barbi (bine, mai mult Marx, ca ce purta pe fata homosexualu' ala de Lenin numai barba nu era...) dar asta e. Pe scurt, pe vremea aceea cine purta barba era sarit de la fazele cu defilatul de 1 mai, 23 august etc. Asa ca am purtat barba iar de defilari eram lasat in pace. Barba protectiva cum ar veni.

Mai tarziu, cand am ajuns in armata barbile erau excluse. Insa prin simpatia unui medic obtinuta contracost s-a decis pe hartie ca am ceva eczema pe fata asa ca...o perioada am avut voie sa nu ma barbieresc asa ca...am purtat barba in armata. Cu toate avantajele de rigoare, ca nu mai trebuia sa ies pe strada, in misiune etc. Brava armata romana n-avea nevoie de barbosi. Singurul meu regret este ca nu am nicio poza in uniforma de militian si cu barba...

Mai tarziu, in perioada in care apa curenta era cvasi-absenta la bloc m-am saturat sa ma tot barbieresc cu apa minerala asa ca mi-am lasat din nou barba. Deja incepusem sa ma obisnuiesc. Si am tinut-o asa mai multa vreme.

Dupa schimbarile de dupa decembrie '89 mi-am propus sa vizitez si eu o tara occidentala. M-am dus sa imi fac pasaport iar securistul de la pasapoarte mi-a spus ca el vrea poza fara barba, ca asa trebuie. Nu l-am mai contrazis, ca imi doream tare mult pasaportul, asa ca m-am barbierit frumos si mi-am facut pasaport. Pana sa ajung sa imi iau ceva vize (Olanda si Germania erau favoritele vremii) mi-a crescut barba la loc. La propriu. Invitatii, extrase de cont, alte delicii ale cozilor la vize. Intr-un final am ajuns in fata unui functionar roman al ambasadei Olandei (dupa lookul penal si atitudine cred ca ceva securist reconvertit) care mi-a spus ca nu imi da viza pentru ca nu seman cu poza din pasaport. Ala din poza din pasaport nu era barbos. Puteam sa ii explic ca poza aia era asa dintr-un exces de zel al colegului lui, securistul de la pasapoarte, care nu m-a lasat sa fac poza cu barba dar era prea complicat. M-am dus la coltul strazii, mi-am cumparat un aparat de ras de unica folosinta, m-am dus din nou la ghiseu si am inceput sa dau cu aparatul pe barba in fata ghiseului, intreband din cand in cand 'acum seamana cu poza? dar acum? dar acum?' Am primit viza si m-am terminat de barbierit acasa, ca acolo la ghiseu nu m-au mai lasat.

Pana am ajuns in Germania mi-a crescut din nou barba. Functionara de la biroul de straini nu mi-a zis ca nu seman cu pasaportul, s-a multumit doar sa imi zica Sie sehen wie ein Terrorist aus. Am luat-o ca pe un compliment, eram in perioada in care simpatizam teroristii (bine, si acum ii mai simpatizez, dar acum nu chiar pe toti, doar pe unii si acum nici nu mai da asa de bine sa zici cu voce tare ce simpatii ai) asa ca mi-am pastrat barba. Aparent functionarii germani au o toleranta mai mare la ambiguitatile date de absenta/prezenta barbii, fie pe poza, fie pe fata personajului. Mi-am plimbat barba prin mai multe landuri mai multi ani si intr-un final am adus-o cu bine din nou in Romania.

Apoi n-am mai avut motive speciale sa port barba. Am purtat-o pur si simplu. Cred ca am purtat-o in continuare din obisnuinta si din lene. Iarna o purtam mai lunga, tine de cald (pe bune, chiar tine), vara o tundeam mai scurt, celebra barba de 3 zile. Cam ca Brenciu cand e in faza hipomaniacala.

Intre timp a devenit mai complicat. Tot din cauza presiunii sociale a grupului. Din cand in cand iubita mea ma someaza persuasiv sa mai imi tund barba, pe motive ca ma imbatraneste.

Eu cred ca mai degraba ma imbatranesc sedentarismul, alimentatia excesiva si guvernarile triste de stanga deghizate in guvernari de dreapta, da' ma rog, ii fac pe plac iubitei mele si mai tund din barba. Trec la barba de vara, aia 'de trei zile' cum ar veni. Port barba de atat de multa vreme incat cred ca as putea sa o tund si pe pipaite, legat la ochi.

N-am un raspuns simplu la intrebarea "de ce port barba?" Asa cum probabil nici alti barbati, daca ar fi intrebati de ce se barbieresc nu cred ca au raspunsuri simple. Eu, de exemplu n-am inteles niciodata de ce cineva isi doreste sa piarda in fiecare zi treij' de minute doar ca sa ii arate fata ca fundul de bebelus. Nu mai vorbim de costurile asociate, creme, lame, pansamente. Treizeci de minute pe zi, zi dupa zi, in cativa ani poti invata o limba straina sau un limbaj de programare. Iar cu banii dati pe lame&creme ai putea sa iti iei 2-3 carti pe luna. In cativa ani o mica biblioteca. Daca le mai si citesti Patapievici scrie pe tine. Nu Patapievici, ca ala nu poarta barba, Plesu scrie pe tine.

Cred ca prezenta/absenta barbii este mai degraba o chestie culturala, din categoria "oare ce-or sa zica ceilalti?"

Stramosii nostri, romanii se mandreau prin faptul ca spre deosebire de barbari, ei nu purtau barba. Barba-rii da, purtau. Ceilalti stramosi ai nostri, dacii, slavii, vizigotii purtau barbi impozante si si-au varsat si ei ADN-ul in viitorime bine-mersi, la fel ca si romanii. Deci absenta barbii nu e nicio smecherie.

Asa ca eu port barba. Fuck the Romans! Fuck the system!