Un proverb chinezesc spune ca exista doua momente potrivite pentru a planta un copac.
Primul este acum douazeci de ani. Al doilea este acum.
Eu sunt total de acord cu multe lucruri pe care le fac si spun chinezii, inclusiv cu acest proverb. Ma bucur de copacii din gradina mea, habar n-am cine i-a plantat acum douazeci de ani, probabil primul proprietar. Si presupun ca altii se bucura acum de copacii pe care i-am plantat eu in gradina pe care o aveam in Romania. Nu stiu cine sunt acei altii, nici nu ma intereseaza. Probabil copiii vecinilor.
Revenind la proverbul chinezesc. Eu cred ca exista doua momente potrivite pentru rezolutiile de anul nou.
Primul este inainte de sarbatori. Stii ca va veni momentul cu “mortii ma-sii, nici anul asta care trece n-am facut X, Y, Z“. Si astepti magia trecerii dintre ani ca sa te lasi din nou de fumat si sa mergi din nou la sala. Atata doar ca sala e inchisa in noaptea dintre ani, iar in urmatoarele zile din ianuarie inca ai sarmale, friptura si prajituri pe care nu ai vrea sa le arunci.
Incepi sarbatorile deja intrat in proiect, stii ca nu te mai pot deraia, ai furat startul. Te uiti cu empatie si intelegere la amaratii care tocmai isi fac planuri. Tu esti deja acolo, planurile tale au inceput deja.
Iar al doilea moment bun pentru rezolutiile de Anul Nou este ACUM, la mijlocul lunii ianuarie. S-au terminat sarmalele (adica nu stiu despre voi, vorbesc de ale mele), prajiturile, ati aruncat sticlele goale si da, salile sunt deschise. Si probabil ca nici macar asa de aglomerate, ca deja oamenii au inceput sa se plictiseasca, au deja doua saptamani de rezolutii, cat sa tina o rezolutie? 😊
Asa ca daca va simtiti un pic tristi, un pic vinovati ca tocmai ati ramas in urma cu rezolutiile de Anul Nou…don’t!
Rezolutiile abia acum incep pe bune, la jumatatea lui ianuarie. Trust me, I’m a psychologist.
Cum stați cu rezoluțiile de Anul Nou?
Am o scuză – am fost bolnav în perioada sărbătorilor și nu mi-am propus nici o rezoluție pentru noul an. De altfel, și sănătos fiind sunt varză la rezoluții de Anul Nou. De fumat n-am cum să mă las că am făcut-o deja așa ca neoamenii undeva în mijlocul anului și fără vreo rezoluție în urmă cu vreo 34 de ani.
Totuși, m-am gândit că ar trebui să fiu și eu în rândul lumii și să am și eu măcar una. Și, cunoscându-mi tăria de caracter m-am gândit să aleg o rezoluție pe care să o și îndeplinesc și în felul ăsta poate îmi mai crește și stima de sine. Așa că mi-am propus să mănânc niște sarmale măcar acum în ianuarie că de sărbători, ciuciu! Și ce credeți? Am reușit, deoarece săptămâna viitoare sunt invitat la sarmale. Eeeiii? 😉
Nu mi-am făcut niciodată planuri de genul asta , rezoluțiile mele îmi încolțesc in minte tot timpul anului și când ma aștept mai putin. Încerc sa le prioritizez dar mai am încă mult de lucru la asta.