Cu Iliescu nu mi-a fost rusine

L-am urat pe Ion Iliescu tot timpul. Din primele zile ale confuzei revolutii romane (da, revolutie fara ghilimele, eu asa cred) atunci cand s-a strecurat la butoanele tarii printre romanii care isi pusesera pielea-n bat iesind pe strazi si pana acum cand isi traieste ca nonagenar revoltator de senin si lucid zilele din urma. L-am urat pe Iliescu si de aproape, la mineriade, l-am urat si de departe, cand imi plateam taxele si impozitele peste mari si tari.

In timp ce ascultam mierlele la cafeaua de dimineata aici la noi la tara in Irlanda incercam sa imi dau seama ce a mai ramas din ura mea impotriva lui Iliescu. Si am avut un insight din ala ca la carte, pentru care clientii psihanalistilor dau bani de cinci ori pe saptamana cinci ani la rand ca sa il aiba. Eu l-am avut gratis. Mi-am dat seama ca Iliescu este singurul presedinte cu care NU mi-a fost rusine. L-am urat tot timpul, dar nu mi-a fost niciodata rusine cu el.

Inainte sa ma faceti criptocomunist sau putinist si sa imi recomandati sa ma mut in Coreea de Nord dati-mi doua minute sa va explic.

Prima data cand mi-a fost rusine cu un presedinte roman a fost cand am realizat ca spoiala de intelectual de Constantinescu a fost tot ce a putut Romania sa dea si sa aleaga intr-un anumit moment istoric. Cand il auzeam pe fostul geolog fara opera ingrosandu-si vocea pitigaiata in conferintele de presa in care se plangea cum il haituiesc pe el serviciile care erau in subordinea lui il simteam reprezentantul unei Romanii emasculate, fara vlaga, pe care zecile de ani de comunism au golit-o de orice substanta si virilitate. O Romanie care atunci cand a putut sa isi aleaga liber pe orice doreste sa o reprezinte l-a ales pe ala. Un fel de Biden ceva mai tanar care cade din picioare fara sa il imbranceasca nimeni.

Nu cred ca se putea gasi cineva mai potrivit decat Emil Constantinescu care sa simbolizeze mai bine pusificarea Romaniei, slabiciunea si confuzia din primii ani de dupa comunism.

Apoi a venit Basescu, cu aroma lui de motorina si vapoare ruginite. Reprezentantul unei Romanii care traia cu gloria autarhiei trecute. Acea Romanie care fusese candva cel mai mare producator de otel pe cap de locuitor din Europa, care umpluse America de Sud de automobile ieftine si proaste si care participase la jocurile olimpice atunci cand tot lagarul socialist le boicota.

Basescu era reprezentantul acelei Romanii in care barbatii de 40+ le spuneau fetelor de 13 ani de pe strada “ce ti-as trage-o”. Acea tara in care presedintele striga in direct la televizor “muie” iar electoratul simtea ca a ales presedintele potrivit. Iar atunci cand presedintele invita o jurnalista sa se “intinda pe masa” romanii aveau confirmarea definitiva ca si-au ales presedintele potrivit. Ala care are tot timpul glumele porcoase la el.

Mie mi-a fost rusine de glumele lui Basescu. Nu ca as fi vreun pudibond, ca nu sunt, ci pentru ca mi-as fi dorit ca reprezentantul tarii mele sa inspire respect, nu jena. Mi-as fi dorit sa ma reprezinte in strainatate altcineva decat un birjar amuzant si spontan.

Mi-a fost rusine cu Basescu cand l-am vazut live la televizor fumand cu tigara palmata, ca puscariasii, la ceremonia de aderare a Romaniei la UE. Fuma pe ascuns pentru ca in institutiile UE fumatul era interzis. Un nenorocit de cameraman a pus lentila pe palma presedintelui Romaniei care ascundea tigara aprinsa. Imaginea mi-a ramas arsa pe retina, ca atunci cand te uiti la eclipsa fara protectie. Sa mai zic odata: presedintele Romaniei fuma pe ascuns pentru ca in locul respectiv fumatul era interzis.

Ca Basescu a fost tot ceea ce si-au dorit romanii, os din osul lor nostru e mai presus de orice indoiala. Nu ni l-a bagat nimeni, absolut nimeni pe gat. Doua mandate si doua suspendari trecute fluierand, un-fleac-i-am-ciuruit, zeci de dosare penale care nu i-au deranjat penajul. Chiar si atunci cand justitia romana asa inepta cum era ea a reusit sa ii bage lui Basescu o parte din familie la puscarie romanii tot il priveau cu dragoste. Basescu era pentru ei vecinul ala care desi te ucide cu bormasina de dimineata si maneaua de noapte e in continuare simpatic pentru ca atunci cand te intalnesti cu el iti spune un banc porcos. Si te face sa razi. Si care, in mitocania lui are un fel de nationalism de opereta.

Insa mai mult decat de pusificatul Constantinescu si mitocanul Basescu cel mai mult si mai mult mi-a fost rusine cu slugoiul sasesc. Nu cred ca ar fi putut sa existe o varianta mai jenanta pentru Romania decat Iohannis. Incepand cu insasi alegerea unui ne-roman ca presedinte. Era ca si cum romanii acum zece ani s-au resemnat cu faptul ca nu sunt suficient de buni pentru a avea unul de-al lor, un roman care sa ii reprezinte. Pusificatul si mitocanul au fost ce am putut da, asa ca am cautat unul dintr-o crescatorie straina, unul cu pedigree. Am mers pe mana mitului neamtului providential, ala care vorbeste putin si face mult. Lent si mult. Pas-cu-pas. Am ales un neamt, pentru ca romanii — nu-i asa? — sunt slabi, corupti, mitocani si nu au stofa de presedinte. Nemtii au. Iata-L:

Cam ca atunci cand romanii discuta intre ei la bere “nu stii un instalator neamt sau ungur, unul care sa faca treaba buna, ca de instalatori romani obraznici, care cer mult si fac treaba proasta m-am saturat?”

Iohannis a venit la putere promitandu-le romanilor ca va ingropa PSD-ul. Pe care l-a pus apoi la butoane iar slugoiul sasesc si-a vazut linistit de vacante. A secretizat facturile pe care romanii le platesc pentru avioanele particulare pe care el le inchiriaza, ca sa nu il mai deranjeze jurnalistii cu intrebari. Privit din exterior actualul presedinte sas al Romaniei pare un ambasador diform cu doua capete, unul al UE si altul al Ucrainei. Capete care reprezinta interesele celor doua entitati in Romania. E ca si cum sediul ambasadei Ucrainei s-ar fi mutat la Cotroceni. Iar ambasadorul bicefal e oricum mai mult la ski si golf. Chiar si pe ucrainienii lui ii neglijeaza.

Nu cred ca mi-a fost vreodata mai rusine cu un presedinte roman in functie ca atunci cand presa internationala a inceput sa faca glumite pe seama dorintei lui Iohannis de a deveni secretar general NATO. Sigur, ei nu au in limbile lor expresia “s-a suit scroafa-n copac“, ca daca o aveau ar fi folosit-o. Dar stiu si ei ca nu exista stapan mai rau decat sluga care devine stapan asa ca sunt zero sanse ca salamul sasesc sa fie in carti la NATO. O sa ii platim tot noi pana la moarte acestei erori a sistemului electoral care e Iohannis SPP-istii, soferii, viloiul si viitoarele vacante.

Daca Constantinescu a reprezentat pusificarea romanilor iar Basescu a reprezentat mitocania lor, Iohannis reprezinta abandonarea oricarei demnitati nationale pe mana strainilor. Un strain pentru interesele strainilor si-au ales romanii. Mi-a fost rusine cu fiecare presedinte in parte, din motive diferite, dar Iohannis conduce detasat.

Pe Iliescu l-am urat in fiecare zi, dar nu mi-a fost rusine cu el. Sigur, stim cu totii ca “za Duckz come from the Truckz“ dar eu l-am auzit pe Iliescu vorbind liber, fara hartii in engleza, franceza si rusa.

Slabiciune? A scapat de proaspatul lui prim-ministru Petre Roman care nu mai raspundea la comenzi si l-a trimis in Negevul stramosilor lui Roman. Oy vey! Vi-l imaginati pe Iliescu plangandu-se ca e victima Securitatii? Poate eventual Securitatea sa se fi plans ca Iliescu o pune prea tare la munca. Mitocanie? Vi-l imaginati pe Iliescu avand glumite cu ziaristele tinere? Vi-l imaginati in derapaje cu “tiganca imputita” sau “muie ti-am spus!”? Slabiciune fata de straini? Vi-l amintiti pe Iliescu prea prietenos cu strainii? Facut pres de sters pe picioare pentru agricultura altora?

---

Habar n-am cum va arata viitorul presedinte al Romaniei. Daca va fi de forma lui “Mihaela-dragostea-mea“, mai intelept si care nu mai este asa de trigger-happy cand vine vorba de scos dopul de la sampanie. Sau daca va fi vreun Georgica-fara-frica, scuzati imaginea care va poate tulbura emotional.

Tot ce mi-as dori este ca viitorul presedinte al romanilor sa fie un presedinte cu care sa nu imi mai fie rusine. Pot sa il urasc, cu ura am invatat sa ma descurc, m-a ajutat Iliescu, ura poate fi chiar energizanta. Ani de zile cand ma durea maseaua strigam “Jos Iliescu!” Dar rusinea e debilizanta, te stoarce de seva. As vrea un presedinte de care sa nu imi mai fie rusine.