A murit Iliescu?
NU ÎNCĂ
Pe vremuri exista un site care venea in ajutorul romanilor aflati departe de patrie care n-aveau acces la Antena3 si TVR si care isi puneau din cand in cand intrebarea "a murit Iliescu?" Site-ul avea o singura pagina, ca n-avea nevoie de mai multe, o pagina pe care scria cu majuscule starea curenta. "NU INCA". Imi imaginez ca avea pregatita si o pagina cu "DA". Eu il consultam des.
Dupa mai multi ani de asteptare proprietarul site-ului si-a sters lacrimile si mucii si a inchis site-ul, ca sa nu mai plateasca de aiurea numele de domeniu si gazduirea. Nomina odiosa era alive & kicking. Este si acum.
Alaltaieri a fost ziua lui Iliescu. 94 de primaveri traite intens. Cei care ati prins minerii veniti sa faca curat printre corturile din fata Teatrului National (va povestesc poate alta data cum m-au intrebat de buletin minerii in Gara de Nord si de ce bine e sa ai tot timpul buletinul la tine) banuiesc ca ati avut un gand bun pentru Ion Iliescu la fiecare aniversare.
Ion Iliescu a fost un presedinte plin de paradoxuri. Singurul presedinte cu trei mandate, desi constitutia zicea doua, singurul presedinte care si-a dat jos un guvern nedorit printr-un autocoup. Si probabil cel mai sarac presedinte in cea mai corupta perioada postdecembrista. Nu l-au interesat niciodata banii sau elenele, drogul lui a fost puterea.
La 35 de ani de la lovitura de stat din decembrie 1989 Ion Iliescu este ireal de lucid, da interviuri si spune ca ii plac bancurile cu Ion Iliescu, cu conditia sa aiba umor. Ne spune si un banc cu Ion Iliescu, cica ar fi fost vazut la o banca unde se interesa de un credit pe treizeci de ani.
In timp ce il ascult pe Ion Iliescu spunand bancuri cu Ion Iliescu imi dau seama ca baiatul asta care nu a facut o zi de puscarie pentru cele doua lovituri de stat, pentru sodomizarea constitutiei, pentru ciomagirea unei parti din populatia Bucurestiului si in general pentru ingroparea sperantelor unei intregi generatii, la cei 94 de ani ai lui ne troleaza fin. Ne spune — la propriu — ca speranta moare penultima. Dupa Ion Iliescu.
Sta intr-o casa platita de noi, pazit de ofiteri platiti de noi si face misto de noi.
Cel mai bun entry al tau de cand te citesc!
Acum am aflat despre site-ul ala... Deh, cand eram eu cu internetul (lasand la parte povestea din Atelier), numai daca gandeam ceva impotriva lui Iliescu, bunica-mea imi citea in ochi si ma trântea de nu ma vedeam.
de parca s-a realizat ceva pozitiv vreodata prin moartea unui om, dar, na, vorba din text: "speranta moare penultima"