Concursuri, drepturi si normalitate

1. Concursuri, drepturi si normalitate

Rasfoiam de dimineata titlurile din presa (obicei pacatos si inutil, dinainte de ‘89, de pe vremea cand nu aveam acces usor la stiri si aveam impresia ca planeta merge inainte fara mine si ca o sa raman pe dinafara) si o buna parte din titluri se invarteau in jurul vestii ca un barbat a castigat titlul de Miss Olanda. Concursul de frumusete pentru femei cum ar veni. Let that sink in.

Un barbat a castigat concursul de frumusete pentru femei dintr-o tara oarecare.

Pot sa citesc stirea asta in foarte multe chei. Una ar fi una pozitiva, ca traiesc intr-o lume atat de liberala si open minded incat barbatilor li se da voie sa participe (si sa castige) concursuri de frumusete pentru femei. Femeile de astazi sunt atat de tolerante incat permit barbatilor sa intre in spatii care pana acum le erau rezervate doar lor: WC-uri, vestiare, puscarii pentru femei sau concursuri de frumusete pentru femei.

Ma astept ca in curand la un concurs pentru caini sa participe intr-o zi o capra si sa castige concursul. O capra poate fi un caine destul de bun. E inteligenta, e loiala, isi apara gospodaria. E drept ca nu latra si nu musca, dar astea sunt mici detalii, dog privileges.

Povestea cu barbatul care a castigat un concurs de frumusete pentru femei mi-a adus aminte de o istorie mai veche. Acum mai multi ani am cunoscut o mama singura care isi crestea cu greu un copil cu probleme comportamentale. Copilul avea o tulburare de dezvoltare, un pic de retard si totul insotit de probleme comportamentale serioase. Agresivitate, totala lipsa de interes pentru reguli etc.

Copilul urma cursurile unei scoli ajutatoare dar mama era nemultumita de rezultate. Era convinsa ca baiatul ei este “normal” si ca locul lui nu este intr-o scoala ajutatoare. Si ca daca ar fi inconjurat de alti copii “normali'“ i-ar fi mai bine si s-ar comporta si el “normal”. Asa ca facut eforturi serioase, a convins pe cine trebuia sa convinga si si-a inscris copilul la o scoala obisnuita. Unde activitatea scolara a incetat pur si simplu.

Pentru inceput copilul cel nou i-a batut pe rand pe toti ceilalti copii. Pe unii mai rar, pe altii mai des. Apoi a inceput sa fie agresiv fizic si cu profesorii. Beneficiind si de ajutorul mamei care protesta zilnic cum ca scoala il discrimineaza pe fiul ei, ca nu se ocupa suficient de el ca sa il integreze in colectiv. Apoi ceilalti parinti au inceput pe rand sa nu isi mai lase copiii sa mearga la scoala din cauza “salbaticului”. Cei cu resurse si relatii i-au mutat pe la alte scoli. Un parinte vrea sa isi protejeze propriul copil, nu sa fie “incluziv” cu ai altora.

Conducerea scolii temandu-se de publicitate negativa a alocat un profesor tinerel care oricum o ardea cam degeaba prin scoala, ca n-avea cursuri, sa stea permanent in banca cu copilul cu probleme la toate orele, ca sa il ajute cu cursurile. Dupa o luna tinerelul s-a transferat la alta scoala, ca obosise se fie scuipat si muscat de copilul cu probleme. Si hartuit in timpul liber de mama nemultumita.

Nu stiu ce s-a mai intamplat cu copilul cu probleme, care astazi ar trebui sa fie adult. Poate ca s-a facut politician si promoveaza politici de stranga. Sau activist pentru drepturile copiilor pe care societatea nu vrea sa ii integreze.

---

Care ar fi morala povestilor de mai sus? Morala este drepturile nu cresc in copaci. Atunci cand dam cuiva un drept de fapt ingradim, erodam drepturile altcuiva. Nu exista alta varianta. Ca sa discriminam pozitiv pe cineva trebuie sa discriminam negativ pe altcineva. E un joc cu suma zero.

Cand dam unui barbat dreptul de a participa la un concurs de frumusete pentru femei furam din dreptul femeilor de a avea propriile concursuri de frumusete. Cand dam unui copil cu probleme dezvoltare dreptul de a participa la cursuri pentru copii normotipici furam din dreptul acestora de a invata normal, fara sa importe din problemele altor copii.

2. Astazi in Irlanda:

• ambasadorul Frantei in Irlanda ii asigura pe irlandezi ca ceea ce se intampla in Franta e foarte normal si ca “protestul se afla in genele francezilor“. Atata doar ca incendierea a mii de masini nu e protest iar aia care o fac nu sunt francezi. In rest…de acord cu domnul ambasador.

• Irlanda a redus anul trecut poluarea responsabila pentru efectul de sera cu 1,9%

• copiii care participau la o lectura publica pe teme LGBT la o biblioteca publica din Kerry au ramas socati dupa ce mai multi adulti au intervenit si au perturbat evenimentul. Nu i-am inteles niciodata pe parintii care nu sunt de acord cu indoctrinarea copiiilor lor in temele sexuale deviante. Povestea pe care o ascultau copiii era despre un print si un cavaler care au devenit prieteni de nedespartit. Si, evident, era citita de un barbat imbracat in femeie.

• vice-prim ministrul irlandez neaga ca bombele cu dispersie furnizate de US cu generozitate Ucrainei vor tranzita Irlanda. Poate doar daca ar ajuta semnificativ la castigarea razboiului de catre Ucraina ar putea recunoaste asta.

• ce se mai fura in Irlanda? Garda a recuperat un autobuz furat luni in Letterkenny si gasit in Dublin. Poate ca cineva a inteles gresit indemnul “iubi, luam si noi un autobuz?”

• dupa un sondaj recent 27% dintre irlandezi planuiesc sa isi manance pensia undeva in strainatate.