Ciorba împotriva haosului

A găti este una dintre cele mai liniștitoare invenții psihologice create vreodată.

1. Păienjenii

Se spune că la un moment dat, undeva într-o tara indepartata un om a fost condamnat la închisoare pe douazeci de ani si băgat singur într-o celula.

Ca sa nu moara de plictiseala s-a apucat sa studieze viata păienjenilor care trăiau prin colturile celulei lui. Cum se reproduc, care sunt ciclurile în care îsi fac pânzele, cum vânează. Incet-încet observatiile lui incepusera sa capete forma unui studiu coerent si cu certa valoare stiintifica. Adica era suficient de inteligent incat sa isi dea seama ca observatiile lui sunt valoroase.

Era convins ca ceea ce a scris este deja aproape publicabil si va folosi celor interesati de păienjeni.

Viata lui tihnita, de observatii zilnice si notite, planurile lui de viitor au fost insā date peste cap de o amnistie venita din senin. Era liber si trebuia sa parareasca celula. Asa ca a început sa se roage de conducatorii inchisorii sa ii permita sa mai stea macar câteva luni acolo ca sa reuseasca sa isi termine studiul despre viata păienjenilor.

Nu stiu daca i s-a permis sau nu, daca a reusit sa îl publice sau nu, dar eu am încălecat pe o șa si v-am spus povestea studiului păienjenilor așa.

2. Lucrurile mari vs. lucrurile mici

În vremuri liniștite oamenii observă lucruri mari. Economia, alegerile, bursele. Și isi fac planuri pe termen lung.

În vremuri nesigure, în schimb, oamenii încep să își îndrepte atenția către lucrurile mici, cum ar fi cafeaua de dimineață, plantele de pe geam sau plimbarea de seară.

Există ceva paradoxal în felul în care noi reacționăm la instabilitate. Cu cât lumea pare mai greu de controlat, cu atât începem să investim mai multă atenție în lucruri mărunte și repetitive.

Nu pentru că lucrurile mărunte ar rezolva problemele lumii, ci pentru că pentru o perioada scurtă lumea pare din nou previzibilă și în siguranță.

Fierbem apa, cafeaua curge, lingurița lovește marginea cănii cum a făcut și ieri. Afară poate exista haos, scandal, nesiguranță, tensiune și zgomot. Dar pentru patru minute universul încă respectă niște reguli simple. Hai, cinci.

Poate de aceea, în perioadele agitate, noi, oamenii, începem instinctiv să avem grijă de micile ritualuri, pe care altfel nici măcar nu le conștientizăm. Nu ideologie, nu planuri istorice, ci doar mici insule de ordine psihologică.

3. Ritualurile

O femeie udă plantele de pe balcon cu o seriozitate ceremonială. Plantele nu știu nimic despre crize, inflație, coaliții, piețe financiare sau discursuri alarmiste. Ele au nevoie doar de apă marțea și soare dimineața.

Un bărbat își spală mașina într-o liniște religioasă. Altul repară obsesiv câte ceva prin casă. Altcineva își pune ordine în bibliotecă. Da, încă există ciudați care mai au cărți.

La prima vedere toate aceste lucruri par banale, dar ele nu sunt deloc banale, ci doar forme de rezistență psihologică.

Există un motiv pentru care incertitudinea ne obosește mai mult decât problemele propriu-zise. Sistemul nervos suportă surprinzător de bine efortul, sacrificiul și chiar suferința, cu condiția să înțeleagă regulile jocului. Ce erodează echilibrul psihologic este senzația că nimic nu mai e stabil, că regulile se schimbă continuu, că viitorul nu mai poate fi intuit nici măcar aproximativ.

De aceea sunt mai ușor de suportat perioadele grele decât perioadele confuze. Confuzia consumă energie în permanență. Creierul rămâne într-o stare de alertă difuză, în care verifică, anticipează, face scenarii, evaluează zvonurile și caută semne.

Și uite așa apar ritualurile.

4. Micile insule de ordine

Ritualurile nu sunt excepția, ci regula. Ritualurile sunt ceva ce putem controla indiferent ce se întâmpla în jurul nostru. Civilizația însăși funcționează tot prin ritualuri invizibile. Autobuzul vine, magazinul se deschide, salariul intră în cont.

În mod normal nici nu observăm toate aceste lucruri pentru că le considerăm naturale.

Dar în momentele în care încrederea colectivă începe să scadă, oamenii devin brusc conștienți cât de fragil este totul. Și atunci, instinctiv, își mută atenția spre ceea ce încă pot controla direct. În perioadele tulburi, oamenii încep să gătească mai mult, să planteze flori și să reorganizeze dulapuri. Nu pentru că au devenit brusc gospodari, ci pentru că lumea mare devine prea haotică, iar omul încearcă instinctiv să reducă viața la dimensiuni suportabile.

A găti este una dintre cele mai liniștitoare invenții psihologice create vreodată. Ingrediente simple, transformare vizibilă, miros familiar, dovada că ceva încă funcționează. Știu asta pentru că gătesc în fiecare zi. Iar atunci când gătesc toate grijile sunt suspendate, toate lucrurile sunt în ordine. Civilizația se poate cutremura, anxietățile pot să mai aștepte.

Nu avem nevoie de explicații sofisticate pentru toate astea. Psihologia știe demult că repetiția calmează sistemul nervos. Ritualurile ne reduc anxietatea. Acțiunile previzibile reduc încărcarea mentală. De aceea sportivii au superstiții, chirurgii au rutine iar soldații își organizează obsesional echipamentul.

Noi toți ritualizăm instinctiv incertitudinea. E unul din puținele feluri în care putem să o controlăm. Dacă nu cumva singurul.

5. Lumea fără ritm

Realitatea are un mod ironic de a da cu copita, iar lumea modernă a devenit foarte bună la opusul ritualului. Telefonul nu mai are limite, știrile nu se termină niciodată, totul pare urgent, iar un om fără ritm devine foarte ușor de destabilizat.

Generațiile mai vechi păreau adeseori mai solide psihologic, chiar dacă au trăit vremuri infinit mai grele, pentru că aveau ritualuri, aveau ore fixe, gesturi repetitive, haine împăturite atent și ceaiul băut la aceeași oră.

Rutina nu era plictiseală, ci o reală centură de sigurantă psihologică. Astăzi trăim însă într-o lume în care am putea afla despre o catastrofă globală în timp ce stăm în pijamale pe balcon. Nu mai există delimitări clare între pericol și odihnă, între criză și liniște. Suntem în priză tot timpul și poate tocmai de aceea ritualurile mici au devenit atât de importante.

Istoria vorbește mereu despre lideri, războaie, prăbușiri, revoluții și discursuri. Sau de moțiuni de cenzură. 🙃

Însă viața reală supraviețuiește prin lucruri mult mai mici. Prin oameni care fac ciorbă, care hrănesc pisici și care își beau cafeaua în liniște înainte să deschidă știrile. Sau nu mai deschid deloc știrile.

Societățile nu rezistă doar prin instituții, economii, armate, ci și prin milioane de oameni care își păstrează, încăpățânat, micile ritualuri zilnice. Mici acte de ordine personală într-o lume care pare uneori că și-a pierdut ritmul.

Acestea fiind spuse eu vă las, că trebuie să îmi termin ciorba.

Aveți grijă de voi și de ritualurile voastre.