Fiecare respiratie doare. Simt aerul inspirat cum ma zgarie pe interiorul gatului. Ma gandesc in treacat ca putea fi si mai rau, as fi putut fi girafa si sa am un gat foarte lung si aerul sa ma zgarie pe o portiune foarte lunga. Il invidiez pe dl. Petre Roman. Nu pentru iubita tanara, ca si a mea e tanara, ci pentru faptul ca are gatul scurt.
Am facut timp de 6 ani (cat a fost facultatea) de nenumarate ori trenul groazei Galati - Cluj, 14 ore. Plecam la 5 dimineata pe noapte si ajungeam tot noaptea la Cluj. Traiam efectiv o zi in acel tren. Traversam mai multe zone etnografice ale tarii, ascultam muzica, citeam o carte, mancam de 2 ori, si tot mai era de mers. Uneori ajungeam la destinatie cu falcile inclestate pt ca nu aveam cu cine vorbi o zi intreaga. Alteori prindeam mancatori de salam in nordul Moldovei de incepea aerul sa aiba gust. Stiam pe de rost poezia cersetorilor din tren. De pe atunci am dezvoltat abilitatea de a avea rabdare ore in sir. Ultima data am "scurtat" prin Bucuresti, am facut Cluj - Bucuresti - Galati in 18 ore si in plus s-a inzapezit trenul in Baragan. Ultima data cand am mers cu trenul a fost Londra - Galati, via avion in Bucuresti, 45 de ore. Uneori se merge incet pt ca e canicula si se dilata sinele, alteori troieneste zapada. In final am parasit "regatul" si am devenit ardelean din cauza acestor nenorocite de trenuri. E trist ca nimic nu s-a schimbat nici macar acum in zilele noastre, dar am o vorba pentru toti romanii care accepta situatia asta: As deserved! Iti urez recuperare usoara! Si evita naibii trenul in RO, mergi la autogara si sigur sunt curse cu microbuze sau autocare! Mi-ai trezit niste amintiri groaznice cu trenuri... speram ca le-am uitat... Nope, am mii de ore de tren la activ...
Am facut timp de 6 ani (cat a fost facultatea) de nenumarate ori trenul groazei Galati - Cluj, 14 ore. Plecam la 5 dimineata pe noapte si ajungeam tot noaptea la Cluj. Traiam efectiv o zi in acel tren. Traversam mai multe zone etnografice ale tarii, ascultam muzica, citeam o carte, mancam de 2 ori, si tot mai era de mers. Uneori ajungeam la destinatie cu falcile inclestate pt ca nu aveam cu cine vorbi o zi intreaga. Alteori prindeam mancatori de salam in nordul Moldovei de incepea aerul sa aiba gust. Stiam pe de rost poezia cersetorilor din tren. De pe atunci am dezvoltat abilitatea de a avea rabdare ore in sir. Ultima data am "scurtat" prin Bucuresti, am facut Cluj - Bucuresti - Galati in 18 ore si in plus s-a inzapezit trenul in Baragan. Ultima data cand am mers cu trenul a fost Londra - Galati, via avion in Bucuresti, 45 de ore. Uneori se merge incet pt ca e canicula si se dilata sinele, alteori troieneste zapada. In final am parasit "regatul" si am devenit ardelean din cauza acestor nenorocite de trenuri. E trist ca nimic nu s-a schimbat nici macar acum in zilele noastre, dar am o vorba pentru toti romanii care accepta situatia asta: As deserved! Iti urez recuperare usoara! Si evita naibii trenul in RO, mergi la autogara si sigur sunt curse cu microbuze sau autocare! Mi-ai trezit niste amintiri groaznice cu trenuri... speram ca le-am uitat... Nope, am mii de ore de tren la activ...
Ar trebui sa scrii despre asta, sa exorcizezi salamul si diversitatea etnografica.
Daca crezi ca un asemenea post nu se potriveste pe substackul tau sa stii ca Irlanda.ie te primeste cu bratele deschise. 😁
Buna idee, mai ales ca vreau sa o las mai moale cu substackul meu... :-)
Chiar ca te lasa cu traume o experienta de asta!
Condoleantele mele!
Multumesc pentru gandul bun.
Sunt deja la a doua sticla de vodca si a doua folie de antibiotice. Si cred ca mai imi fac si un booster de covid. 🤣