Am apreciat totusi faptul ca omu’ cu insulta inteligenta mi-a zis-o pe email, probabil n-a vrut sa imi lase un comentariu public. Asa ca in spiritul transparentei mi-am permis sa public eu comentariul lui. Emailul nu il mai scriu, ca nu facem aici doxxing si shaming, ca nu suntem la USR.
depinde de cat timp am si unde ma aflu cafeaua o fac in 4 feluri:
- cu ajutoru' capsulelor (se face cel mai repede, este buna si nu tre' s-o asisti, sa face singura)
- cam pe acelasi sistem (apa fierbinte sub presiune trece prin cafea) la o masina ce imita pe cele ce le vezi in cafenele; asta-i pentru termos de luat la servici
- aeropresa cand is in deplasare
- mai rar cand ma apuca, ibricu' de aluminiu tip italian de pus pe aragaz in care apa-i jos si cafeaua sus
🤣 Super funny, pare ca a aparut in urma a doua cafele, sau una mai mare, ori un espresso dublu, oricum the good kind! Mi-a placut mult! Eu beau cafeaua la percolator, I am a simple person of simple tastes. Si tot imi cumpar eu un peste de sticla la un moment dat! Stii ca e inspirat de Dali pestele ala? 🤓
Am schimbat-o. Ca in ultimele saptamani am mai avut ceva ramasite de la Florian ala din Bucuresti, s-a terminat si azi am trecut pe un Jakobs ieftin si bun. Si cu filtrul de la aeropresa spalat, ca nu prea mai am filtre si nici n-am gasit sa cumpar in zona. Dar merge si spalat, so far so good.
Eu nu am standarde, sunt complet nesofisticat. Pun cafea solubila direct in laptele rece scos de la frigider, amestec si iese ceva incalificabil care e consumat pe fuga cu zahar de stevie ca sa-mi pastrez fantasmele ca nu ma ingras mai mult. Doar cafeaua solubila se poate dizolva in ceva rece, altceva ar necesita incalzire si sunt foarte lenes. Cand uit sa cumpar lapte, foarte rar, fac cafea cu cola, dupa acelasi procedeu, doar ca iese o spuma enorma, trebuie pazit sa nu se reverse. Beau in mod tipic o cafea excesiv de tare, 3 lingurite cu varf, doar dimineata. Deseori, cand depasesc doza, fac palpitatii sau reactii paradoxale in care imi vine sa ma intind pe jos si sa dorm dus. Periodic ma hotarasc sa renunt la cafea si fac sevraje ingrozitoare cu migrene, dar ma reapuc dupa 2-3 zile. Relatia mea cu cafeaua este pur masochista.
Pentru ca beau cafea de relativ putina vreme, de cativa ani. La facutate si apoi in rezidentiat nu consumam deloc, pentru ca nu aveam nevoie si in plus o minte fara cafea e mult mai ascutita si mai creativa decat una cu. Cafeaua ma agita dar a ajuns sa imi placa gustul, probabil chestie de varsta pentru ca la inceput o simteam amara si nu imi place gustul amar. Chiar si acum beau o cafea foarte dulce, aproape ca o ciocolata (de fapt ce beau eu e cafea cu lapte). Intr-un timp aveam un Krups si imi faceam la doza, era convenabil pentru lenea mea, trebuia doar sa pun apa la spate din cand in cand. Apoi am plecat prin strainatati si n-am putut lua Krups-ul cu mine si apoi m-am "degradat". Si asa am si ramas. In Franta nu au aragaze pe gaz, totul e pe curent electric si cuptoare cu inductie, deci trebuia sa-mi iau un ibric cu fundul special pentru inductie. Din lene, zgarcenie si indolenta, n-am mai luat nimic, am trecut pe lapte si praf/pulbere de cappuccino, apoi m-am prins ca merge si cafeaua solubila. Acuma ca m-ai intrebat, nici nu stiu de ce mai beau cafeaua. Dar nici nu stiu de ce n-as mai bea-o. E o obisnuinta lipsita de placere, un automatism. Si acum am un lucru in plus la care sa meditez...
Am un bun prieten care tot asa ca tine are o relatie love-hate cu cafeaua. Uneori se lasa de cafea din diferite motive (toate false cred eu). Apoi revine la sentimente mai bune si bea din nou. Apoi iar o lasa.
Cafeaua e dovedita cu certe virtuti terapeutice (sigur, nu chiar ca ceaiul si depinde mult de metoda de preparare, preferabil o cafea fara multe uleiuri, deci o forma de filtru). Daca iti si place gustul, de ce ai lasa-o? Ceva care iti place si care iti face bine.
Sigur, una-doua pe zi, nu douazeci, ca o dam in diverse. 😊
Două-trei lingurițe de cafea într-o cană mare, apă clocotită bine (din kettle) peste. (torni încet că se umflă). O lași să stea 4-5 minute, după care amesteci cu o linguriță. E foarte simplu și cea mai bună înafară de espresso. (am lucrat vreo 5 ani cumulat în companii mari de cafea) Loturile de cafea din care se face blendul final sunt degustate exact prin metoda asta, a opăririi.
Amăreala excesivă nu are legătură atât cu extracția de substanțe din cafeaua măcinată cât cu gradul de prăjire. (mai e un gust dat de cafeau oxidată - veche adică - care e asociat cu amarul dar nu e, mai degrabă potențează amăreala plăcută a cafelei în ceva neplăcut) Dacă ar fi altfel, cafeaua la filtru (care are cea mai mare extracție) ar fi super amară și espresso (care are cea mai mică extracție) n-ar fi amar niciodată. O lași câteva minute (am zis patru pentru că nu-s nici 3 nici 5, psihologic) încât granulele mai mari să se hidrateze și să nu mai plutească; altfel rămâi cu zațul între dinți. După ce amesteci, toate se duc la fund și rămâne un caimac frumos (caimacul e dat de uleiurile din cafea). O măcinare mai fină ajută. Dacă apa nu e foarte fierbinte, zațul nu se lasă la fund.
Da, stiu ce zici, eu nu vorbeam de prajire (oricum eu merg pe un light-medium roast, nu imi place dark), vorbeam doar de faptul ca daca nu e amestecata la inceputul infuziei se va extrage inegal. Asta nu inseamna ca nu iese o cafea buna, ci probabil ca va iesi usor diferita de fiecare data.
Moka pot pentru când vreau ceva tare (ori ceva amestec cu lapte) sau simpla presă franceză pentru savurat in cană (proces identic cu ce recomandă Florin mai sus). Eu după patru minute mai amestec ușor și las câteva minute sa se depună din nou pentru o textura mai fina (plus că se răcește până e numai buna de băut)
depinde de cat timp am si unde ma aflu cafeaua o fac in 4 feluri:
- cu ajutoru' capsulelor (se face cel mai repede, este buna si nu tre' s-o asisti, sa face singura)
- cam pe acelasi sistem (apa fierbinte sub presiune trece prin cafea) la o masina ce imita pe cele ce le vezi in cafenele; asta-i pentru termos de luat la servici
- aeropresa cand is in deplasare
- mai rar cand ma apuca, ibricu' de aluminiu tip italian de pus pe aragaz in care apa-i jos si cafeaua sus
Oh, da, de percolator am si uitat, am folosit si din ala cativa ani.
🤣 Super funny, pare ca a aparut in urma a doua cafele, sau una mai mare, ori un espresso dublu, oricum the good kind! Mi-a placut mult! Eu beau cafeaua la percolator, I am a simple person of simple tastes. Si tot imi cumpar eu un peste de sticla la un moment dat! Stii ca e inspirat de Dali pestele ala? 🤓
Am schimbat-o. Ca in ultimele saptamani am mai avut ceva ramasite de la Florian ala din Bucuresti, s-a terminat si azi am trecut pe un Jakobs ieftin si bun. Si cu filtrul de la aeropresa spalat, ca nu prea mai am filtre si nici n-am gasit sa cumpar in zona. Dar merge si spalat, so far so good.
pestele fara mileu ...
Eu nu am standarde, sunt complet nesofisticat. Pun cafea solubila direct in laptele rece scos de la frigider, amestec si iese ceva incalificabil care e consumat pe fuga cu zahar de stevie ca sa-mi pastrez fantasmele ca nu ma ingras mai mult. Doar cafeaua solubila se poate dizolva in ceva rece, altceva ar necesita incalzire si sunt foarte lenes. Cand uit sa cumpar lapte, foarte rar, fac cafea cu cola, dupa acelasi procedeu, doar ca iese o spuma enorma, trebuie pazit sa nu se reverse. Beau in mod tipic o cafea excesiv de tare, 3 lingurite cu varf, doar dimineata. Deseori, cand depasesc doza, fac palpitatii sau reactii paradoxale in care imi vine sa ma intind pe jos si sa dorm dus. Periodic ma hotarasc sa renunt la cafea si fac sevraje ingrozitoare cu migrene, dar ma reapuc dupa 2-3 zile. Relatia mea cu cafeaua este pur masochista.
De ce ai renunta la ceva bun din viata ta? Intrebare serioasa. 😊
Pentru ca beau cafea de relativ putina vreme, de cativa ani. La facutate si apoi in rezidentiat nu consumam deloc, pentru ca nu aveam nevoie si in plus o minte fara cafea e mult mai ascutita si mai creativa decat una cu. Cafeaua ma agita dar a ajuns sa imi placa gustul, probabil chestie de varsta pentru ca la inceput o simteam amara si nu imi place gustul amar. Chiar si acum beau o cafea foarte dulce, aproape ca o ciocolata (de fapt ce beau eu e cafea cu lapte). Intr-un timp aveam un Krups si imi faceam la doza, era convenabil pentru lenea mea, trebuia doar sa pun apa la spate din cand in cand. Apoi am plecat prin strainatati si n-am putut lua Krups-ul cu mine si apoi m-am "degradat". Si asa am si ramas. In Franta nu au aragaze pe gaz, totul e pe curent electric si cuptoare cu inductie, deci trebuia sa-mi iau un ibric cu fundul special pentru inductie. Din lene, zgarcenie si indolenta, n-am mai luat nimic, am trecut pe lapte si praf/pulbere de cappuccino, apoi m-am prins ca merge si cafeaua solubila. Acuma ca m-ai intrebat, nici nu stiu de ce mai beau cafeaua. Dar nici nu stiu de ce n-as mai bea-o. E o obisnuinta lipsita de placere, un automatism. Si acum am un lucru in plus la care sa meditez...
Am un bun prieten care tot asa ca tine are o relatie love-hate cu cafeaua. Uneori se lasa de cafea din diferite motive (toate false cred eu). Apoi revine la sentimente mai bune si bea din nou. Apoi iar o lasa.
Cafeaua e dovedita cu certe virtuti terapeutice (sigur, nu chiar ca ceaiul si depinde mult de metoda de preparare, preferabil o cafea fara multe uleiuri, deci o forma de filtru). Daca iti si place gustul, de ce ai lasa-o? Ceva care iti place si care iti face bine.
Sigur, una-doua pe zi, nu douazeci, ca o dam in diverse. 😊
Două-trei lingurițe de cafea într-o cană mare, apă clocotită bine (din kettle) peste. (torni încet că se umflă). O lași să stea 4-5 minute, după care amesteci cu o linguriță. E foarte simplu și cea mai bună înafară de espresso. (am lucrat vreo 5 ani cumulat în companii mari de cafea) Loturile de cafea din care se face blendul final sunt degustate exact prin metoda asta, a opăririi.
Daca nu o amesteci imediat nu se extrage inegal? Adica cu zone in care se supra-extrage (si apare amareala in exces) si zone in care nu se extrage.
Cu ideea de 'simpla' infuzie nu am nicio problema, are tot sensul, nu inteleg insa partea cu neamestecatul timp de 4 minute.
Amăreala excesivă nu are legătură atât cu extracția de substanțe din cafeaua măcinată cât cu gradul de prăjire. (mai e un gust dat de cafeau oxidată - veche adică - care e asociat cu amarul dar nu e, mai degrabă potențează amăreala plăcută a cafelei în ceva neplăcut) Dacă ar fi altfel, cafeaua la filtru (care are cea mai mare extracție) ar fi super amară și espresso (care are cea mai mică extracție) n-ar fi amar niciodată. O lași câteva minute (am zis patru pentru că nu-s nici 3 nici 5, psihologic) încât granulele mai mari să se hidrateze și să nu mai plutească; altfel rămâi cu zațul între dinți. După ce amesteci, toate se duc la fund și rămâne un caimac frumos (caimacul e dat de uleiurile din cafea). O măcinare mai fină ajută. Dacă apa nu e foarte fierbinte, zațul nu se lasă la fund.
Da, stiu ce zici, eu nu vorbeam de prajire (oricum eu merg pe un light-medium roast, nu imi place dark), vorbeam doar de faptul ca daca nu e amestecata la inceputul infuziei se va extrage inegal. Asta nu inseamna ca nu iese o cafea buna, ci probabil ca va iesi usor diferita de fiecare data.
Eu zic să încerci :)
Maine dimineata, e pe lista.
Moka pot pentru când vreau ceva tare (ori ceva amestec cu lapte) sau simpla presă franceză pentru savurat in cană (proces identic cu ce recomandă Florin mai sus). Eu după patru minute mai amestec ușor și las câteva minute sa se depună din nou pentru o textura mai fina (plus că se răcește până e numai buna de băut)