O doamna blonda s-a mutat acasa la un domn care avea un caine. Asa s-au si cunoscut de fapt, prin intermediul lui cutu-cutu. Domnul in parc pe o banca, doamna blonda tot in parc, pe o alta banca, cainele facea naveta intre cele doua banci, doamna avea o slabiciune pentru cainii si domnii grizonati care locuiesc in centru, long story short s-a mutat curand acasa la caine si stapanul lui.
O vreme a fost minunat, stapanului cainelui ii placea blonda si aparent si cainelui ii placea ca era scos mai des la plimbare, avand acum doi stapani care aveau grija de el in loc de unul.
Insa incetul cu incetul luna de miere dintre blonda si caine s-a terminat iar blonda incepea sa se planga de parul pe care cainele il lasa peste tot, de faptul ca in casa miroase a caine si de alte cateva lucruri, avea o lista intreaga de plangeri.
Domnul asculta plangerile blondei cu atentie si ingrijorare, ca presedintele lui pe final de mandat, insa isi dadea seama ca acolo se construieste un conflict in care in final el si doar el va trebui sa ia o decizie bărbătească. Sau eventual câinoasă. Si se simtea destul de trist pentru ca se simtea blocat intr-o situatie in care prea nu stia ce sa faca, el tinea la amandoi, si la blonda si la caine.
Asa ca intr-o seara, cand doamna blonda pregatise ca de obicei o frumoasa cina romantica, cu lumanari aprinse si un decolteu ravasitor iar cainele motaia multumit pe fotoliul lui favorit plin de par domnul nu mai asteptat obisnuitele plangeri la adresa cainelui si a inceput sa spuna o poveste.
Povestea era despre faptul ca intr-o frumoasa seara de vara cainele si porcul dintr-o gospodarie oarecare din Romania profunda stateau de povesti. Cand nu le vede nimeni animalele mai fac din astea, mai discuta intre ele. Cainele statea undeva la umbra, atat cat ii permitea lungimea lantului prins de cusca, aproape lesinat de caldura.
Si porcul asezat confortabil pe burta pe paiele curate il compatimea pe caine:
“Caine, imi pare rau sa ti-o spun, dar cred ca stapanii nostri nu te iubesc prea tare. Uita tot timpul de tine, iti arunca cate un os din cand in cand, esti legat toata ziua, doar noaptea iti mai dau drumul, daca faci galagie mai iei si cate un picior. La mine insa e clar ca tin foarte mult, am in permanenta apa proaspata, mancare din belsug, paie curate pe care sa dorm, nici pomeneala sa ma bata cineva. Eu cred ca traiesti in negare si a venit timpul sa iti re-evaluezi optiunile. E clar ca aici nu esti dorit.”
Iar cainele dupa ce se gandeste putin ii raspunde porcului:
“Multumesc pentru grija si pentru sfaturi, sunt total de acord cu tine. Dar tu, porcule, tu parca nu esti acelasi porc de anul trecut?“
Povestea spusa de domn s-a terminat abrupt, adica la fel cum a inceput. Nu stim daca doamnei blonde i-a placut sau nu, pentru ca a plecat direct la culcare, fara sa se mai spele pe dinti. Iar dis de dimineata, dupa ce si-a baut cafeaua a plecat cu cainele la plimbare, fara sa mai spuna nimic.
Si au trait fericiti pana la adanci batraneti. Probabil ca de la un punct incolo fara caine, ca era deja batran, probabil ca el a murit primul dintre ei trei.
Si am incalecat pe o sa si v-am spus povestea magica a povestilor asa.
Blonda si câinele