Ola, e o chestie pe care o observ frecvent la munca, interactionand cu oameni de-a lungul si de-a latul planetei - dar niciodata nu m-am gandit la analogia cu biscuitii.
.
Specificitatea termenilor englezesti versus generalitatea celor romanesti e una dintre marile provocari ale traducerilor.
Nu vreau sa par hater (bine, uneori chiar sunt 😅) dar am senzatia ca limbii engleze ii lipseste capacitatea de sinteza, serios. De ce sa ai o duzina de cuvinte specifice si sa nu poti sa sintetizezi, sa "distilezi" si unul mai general?
chiar după ce am citit articolul, am mers la oglindă să-mi aplic machiajul de rutină, și mi-am amintit cât de mult s-a infiltrat expresia a (se) blendui în limbajul domnițelor pasionate de înfățișare (adică mai toate cele f tinere). Când aud că fondul de ten sau corectorul cutare se blenduiește minunat, mă ia cu mâncărime la palmă. În general, romgleza mă enervează când e aruncată volens-nolens (see what I did here?), și nu pentru că antagonizez cu evoluția limbajului, ci cu lenea și indolența. Hai, zi faină, și blenduire ușoară în lume.
1. O limbă este cu atât mai „primitivă” (sau neevoluată, sau... ceva de genul) cu cât are cuvintele mai specializate. De ex. în nuștiu ce limbă a aborigenilor australieni există cuvinte diferite pentru diferitele stadii de dezvoltare a unei plante(încolțire, răsărire, înflorire, etc) asta denotând un limbaj primitiv, neevoluat.
2. Limba engleză are cele mai multe cuvinte(cică peste un milion) .
Intr-un fel specializarea englezei a muscat-o de propriul dos semantic, iar cuvintele au inceput singure sa-si reclame sensuri suplimentare. De altfel, o miscare naturala in orice limba.
Parexamplu, processing poate insemna si procesare text, si procese judiciare etc.
In romana, insa, procesul (sic!) are loc din cauza generalitatii unor termeni, adica hai sa-l folosim pe ala ca deja inseamna cumva ceva tot pe acolo.
Desi... In anumit domenii e fix pe dos: engleza e hiperspecializata si romana e mai generica.
Exemplu:
- ai fore plane si jack plane (in prezent pana si in engleza sensurile sunt oarecum interschimbabile, dar tot au suficienta diferenta cat sa incinga spiritele pe interneti), in romana ai doar fatuitoare.
- ai backsaw, tenon saw, dovetail saw, gent's saw etc, pe cand in romana: fierastrau cu coama.
In sfarsit, daca exploram si fondul lexical vechi ori de-a dreptul arhaic al limbii romane gasim ca totusi o specializare ar exista, insa exista o oarecare confuzie vis-a-vis de ce poate insemna de la o regiune la alta.
Si asta doar la capitolul biscuiti; nici macar nu am atins problema triscuitilor sau, mai rau, a pentascuitilor.
Intre noi fie vorba, ar fi totusi mai de efect cuvantul care incepe cu "ga" si se termina cu "oaza", dar na, suntem totusi in sufragerie.
Trebuie sa recunosti un lucru, ca tot veni vorba: romana e nimic daca nu sonora, mai ales cand navighezi cu toate panzele sus prin cartierele ei mai rau famate.
A-propos de acestea, sugerez o lectura numai buna de week-end: Argoticele lui Nichita Stanescu, unde, printre altele, putem descoperi istoricul zbuciumat al cuvantului papaciocar:
Cate limbii stii, atatia oameni diferiti esti- zice o vorba la noi. Nu poti absorbi o limba fara sa preiei un pic si din modul de gandire al vorbitorilor. Cu cat o stapanesti mai bine, cu atat mai strain devii. Numai ca nu pierzi ce erai inainte, si asta iese cateodata la suprafata. Aici incerci sa vorbesti engleza cu mintea romana si da eroare :). Cei care am crescut cu 2 sau mai multe limbi ne-am obisnuit sa nu gandim intr-o limba si sa vorbim in alta, dar se mai intampla :)). De asta multi vorbesc amestecat, si eu zic ca e radacina tuturor neologismelor: o nevoie pe care una din limbi nu o poate satisface si cealalta da.
Si acuma si parerea nepopulara: o limba cu termeni foarte specifici reflecta interesul si seriozitatea fata de acel lucru sau aspect al unui grup dintr-o zona geografica. O suta de termeni pentru zapada la eschimosi de exemplu. Pentru ei zapada e ceva important, ce merita analizat mai in detaliu. La fel munca la englezi/irlandezi. Nu e totuna cum se manifesta harnicia aceea. Nu e totuna ce fel de fierastrau folosesti.
Stim cu totii ca la un moment dat stramosii irlandezilor erau vecini de cartier cu stramosii nostri, poate de acolo avem si cuvintele comune. Mai sunt si altele.
Ola, e o chestie pe care o observ frecvent la munca, interactionand cu oameni de-a lungul si de-a latul planetei - dar niciodata nu m-am gandit la analogia cu biscuitii.
.
Specificitatea termenilor englezesti versus generalitatea celor romanesti e una dintre marile provocari ale traducerilor.
Nu vreau sa par hater (bine, uneori chiar sunt 😅) dar am senzatia ca limbii engleze ii lipseste capacitatea de sinteza, serios. De ce sa ai o duzina de cuvinte specifice si sa nu poti sa sintetizezi, sa "distilezi" si unul mai general?
"Harnic" de exemplu.
chiar după ce am citit articolul, am mers la oglindă să-mi aplic machiajul de rutină, și mi-am amintit cât de mult s-a infiltrat expresia a (se) blendui în limbajul domnițelor pasionate de înfățișare (adică mai toate cele f tinere). Când aud că fondul de ten sau corectorul cutare se blenduiește minunat, mă ia cu mâncărime la palmă. În general, romgleza mă enervează când e aruncată volens-nolens (see what I did here?), și nu pentru că antagonizez cu evoluția limbajului, ci cu lenea și indolența. Hai, zi faină, și blenduire ușoară în lume.
Face sens! 🙃
Citeam undeva două chestii:
1. O limbă este cu atât mai „primitivă” (sau neevoluată, sau... ceva de genul) cu cât are cuvintele mai specializate. De ex. în nuștiu ce limbă a aborigenilor australieni există cuvinte diferite pentru diferitele stadii de dezvoltare a unei plante(încolțire, răsărire, înflorire, etc) asta denotând un limbaj primitiv, neevoluat.
2. Limba engleză are cele mai multe cuvinte(cică peste un milion) .
Concluzia ...
Nu stiu daca "primitiva", dar, da, este o limba foarte atomizata, foarte analitica. Habar n-am daca e un lucru bun sau rau.
Romana, germana sunt (mult) mai sintetice.
Intr-un fel specializarea englezei a muscat-o de propriul dos semantic, iar cuvintele au inceput singure sa-si reclame sensuri suplimentare. De altfel, o miscare naturala in orice limba.
Parexamplu, processing poate insemna si procesare text, si procese judiciare etc.
In romana, insa, procesul (sic!) are loc din cauza generalitatii unor termeni, adica hai sa-l folosim pe ala ca deja inseamna cumva ceva tot pe acolo.
Desi... In anumit domenii e fix pe dos: engleza e hiperspecializata si romana e mai generica.
Exemplu:
- ai fore plane si jack plane (in prezent pana si in engleza sensurile sunt oarecum interschimbabile, dar tot au suficienta diferenta cat sa incinga spiritele pe interneti), in romana ai doar fatuitoare.
- ai backsaw, tenon saw, dovetail saw, gent's saw etc, pe cand in romana: fierastrau cu coama.
In sfarsit, daca exploram si fondul lexical vechi ori de-a dreptul arhaic al limbii romane gasim ca totusi o specializare ar exista, insa exista o oarecare confuzie vis-a-vis de ce poate insemna de la o regiune la alta.
Si asta doar la capitolul biscuiti; nici macar nu am atins problema triscuitilor sau, mai rau, a pentascuitilor.
Vai, ce-mi place asta cu "curul semantic", asta e buna de titlu clickbait-ish. 😁
Intre noi fie vorba, ar fi totusi mai de efect cuvantul care incepe cu "ga" si se termina cu "oaza", dar na, suntem totusi in sufragerie.
Trebuie sa recunosti un lucru, ca tot veni vorba: romana e nimic daca nu sonora, mai ales cand navighezi cu toate panzele sus prin cartierele ei mai rau famate.
A-propos de acestea, sugerez o lectura numai buna de week-end: Argoticele lui Nichita Stanescu, unde, printre altele, putem descoperi istoricul zbuciumat al cuvantului papaciocar:
Papaciocari si geanabeti,
Se-ntoarna in ciomege beti.
Nici "oaza semantica" nu suna rau.
Cate limbii stii, atatia oameni diferiti esti- zice o vorba la noi. Nu poti absorbi o limba fara sa preiei un pic si din modul de gandire al vorbitorilor. Cu cat o stapanesti mai bine, cu atat mai strain devii. Numai ca nu pierzi ce erai inainte, si asta iese cateodata la suprafata. Aici incerci sa vorbesti engleza cu mintea romana si da eroare :). Cei care am crescut cu 2 sau mai multe limbi ne-am obisnuit sa nu gandim intr-o limba si sa vorbim in alta, dar se mai intampla :)). De asta multi vorbesc amestecat, si eu zic ca e radacina tuturor neologismelor: o nevoie pe care una din limbi nu o poate satisface si cealalta da.
Si acuma si parerea nepopulara: o limba cu termeni foarte specifici reflecta interesul si seriozitatea fata de acel lucru sau aspect al unui grup dintr-o zona geografica. O suta de termeni pentru zapada la eschimosi de exemplu. Pentru ei zapada e ceva important, ce merita analizat mai in detaliu. La fel munca la englezi/irlandezi. Nu e totuna cum se manifesta harnicia aceea. Nu e totuna ce fel de fierastrau folosesti.
Româna îți dă o bâtă mare cu care să lovești în orice problemă. Engleza îți dă un set chirurgical de 15 burghie, dar uită să-ți dea instrucțiunile.
O să-ți lipsească bâtă.
Bingo, cam asa este.
Apropos de bata, o chestie interesanta. In gaeilge (irlandeza), la "bâtă" i se zice..."bata". Se pronunta usor diferit, dar e tot pe acolo.
https://www.teanglann.ie/ga/fuaim/bata
Stim cu totii ca la un moment dat stramosii irlandezilor erau vecini de cartier cu stramosii nostri, poate de acolo avem si cuvintele comune. Mai sunt si altele.