Biscuiții limbii române

Cand te muti intr-o tara straina din primele zile incepi sa iti dai seama ca iti lipsesc chestii.

Nimic grav, nimic de neinlocuit… dar lipsesc. De exemplu biscuitii favoriti. Gasesti si in tara noua unii asemanatori, dar nu-s acelasi lucru.

Biscuitii nu sunt mission critical, ca ai altele urgente, iti cauti chirie, incerci sa afli care sunt chichitele din codul rutier din noua tara, n-ai timp de biscuiti. Si parca incepe sa iti placa si “short bread”-ul pe care nu il gasesti in Romania. Sau berea favorita sau libraria favorita. Le inlocuiesti natural din mers cu altele dar nu sunt la fel. Undeva in sufletul tau mic si negru stii ca nu sunt la fel.

La fel se intampla si cu cuvintele, e fix la fel ca si cu biscuitii sau cu berea favorita. Cand te muti in strainatate te “muti” automat si intr-o limba straina. Pe care o vorbesti cu vecinii, colegii de munca si eventual prietenii daca esti sociabil si iti faci prieteni.

Cu noua limba este la fel ca si cu produsele alimentare. Gasesti in ea tot ce iti trebuie, dar din cand in cand iti dai seama ca iti lipsesc biscuitii simpli.

Acum multi ani cand m-am mutat in limba germana m-am dus la prima mezelarie cu inima cat un purice ca sa vad daca au sângerete, mezelul meu favorit. Am intrebat “sângerete aveti?” Vanzatoarea m-a intrebat “de care vreti?” si mi-a aratat vreo 10-15 sortimente diferite.

Limba si mezelariile germane sunt generoase. Nu am avut niciodata vreo problema sa gasesc cuvantul de care aveam nevoie in limba germana, poate doar sa sufar de dificultatea alegerii, ca erau prea multe cuvinte la indemana.

In schimb, de cand m-am mutat cu arme si bagaje in limba engleza constat pe zi ce trece ca imi lipsesc biscuitii favoriti.

Intr-o zi aveam nevoie sa-i spun cuiva despre a prelucra ceva. Daca in germana as fi zis “bearbeiten” si viata si discutia mergeau mai departe, in engleza m-am intepenit in boschetii semantici. Mi-au dat de m-au julit.

In engleza a prelucra ar putea fi

• edit (daca vorbeam de un text),

• process (daca vorbeam de date sau chimicale),

• work on (generic si vag),

• refine,

• handle (daca vorbim de dosarul cu sina)

• sau eventual modify.

Dar fiecare se refera la situatii concrete, niciunul la “prelucrarea” generica din limba romana.

In alta zi mi-am dat seama ca imi lipseste banalul “harnic”. Am vrut sa ii spun unui vecin ca e harnic, atat. Opusul lui “lenes”. Harnic adica ne-lenes. Fara sa descriu contextul.

In limba engleza pur si simplu nu exista un asemenea cuvant, compact, banal, la indemana.

In limba engleza biscuitii harnici sunt impartiti in doua categorii. Prima se refera la etica muncii, ii zicem la ne-lenes “hard-working”, “diligent”. A doua se refera la atitudine, entuziasm, adica ii spunem “eager”, “keen”. Dar niciunul nu este “harnicul” din limba romana.

Limba engleza compenseaza lipsa unui adjectiv dedicat prin tot felul de exprimari perifrastice:

• “He works hard.”

• “She’s always helping.”

• “Such a good helper.”

• “He’s really motivated.”

Sunt ok-ish, dar niciuna nu are aceeasi aroma ca simplul “harnic”. Sunt toate “hard-working”.

Magazinele de biscuiti semantici din limba romana sau germana sunt multumite sa iti ofere un cuvant cu o aroma generala, acceptata de toata lumea. Limba engleza este atomizata, insistand sa iti ofere biscuiti specializati, specifici contextului, cu etichete si manual de utilizare.

E ca si cum te-ai duce la alimentara si ai cere niste biscuiti. Iar vanzatoarea te-ar intreba: “Pentru ce varsta sa fie biscuitii? Ce culoare are persoana care ii mananca? Cu ce gen se identifica?“

Tocmai ma pregatesc sa parasesc din nou pentru vreo sase luni limba romana. O sa imi lipseasca biscuitii ei.