Am gasit al 8-ulea job din viata mea (40 de ani de munca) pentru ca am dat click pe "barista", de curiozitate... nu stiam nimic, zero, zilch, nada... am 5 luni acolo si am invatat cam 30% din ce e necesar... binenteles tineretul e mai tupeist si se "infige" in fata... dar si rabdarea are calitatile ei
Ai toata invidia mea pentru barista. Pe asta n-am facut-o niciodata. Oare au vreo limita de varsta? M-am plictisit de psihoterapie, uneori ma gandesc la o reconversie profesionala. 😊
Cam au limite de varsta p-aci pentru orice job... companiile care mai angajau pre-pensionari ca mine s-au subţiat la număr ca ruşinea Pustulei de la Bruxelles... am avut un noroc chior... cred ca erau pe prafuri, căci la incheierea perioadei de probă mi-au cerut să plec ("clienţii au cerut să plece ăl bătrân" şi "n-ai vibe")... n-am pus botul şi am rămas... cât de mult timp peste anul la care sunt obligaţi de legea 72 (m-am angajat fiind in şomaj şi au primit ceva reduceri la taxe) nu ştiu... Allah is Great, vom vedea :D
Exact problema pe care am avut-o eu in Romania. Aveam 44, dar mi se spunea "ne"clar ca sunt prea batran, la toti anii mei de experienta. Evident sub forma, "supracalificat" sau de "nu am gasit in CV...". In acelasi timp in Malta am gasit companii care nu angajeaza decat oameni peste 35 de ani, pentru ca experienta si maturitate cauta ei, nu oameni ieftini care sa lucreze in week-end (fara obligatii).
Am experienta de avocat, asa ca stiu ce este anexietatea, tracul, mai degraba. Sa vorbesc in public, in instanta, inclusiv ca speaker la conferinte, nu are importanta. Am avut si am emotii de fiecare data. Si nu este ceva negativ, ma ajuta sa ma concentrez, sa nu dau gres. Era un citat de Samuel Johnson "Depend upon it, sir, when a man knows he is to be hanged in a fortnight, it concentrates his mind wonderfully"...
Acum nu mai sunt avocat oficial, dar interviuri am avut destule. Si in Romania, dar si in alte tari Malta, UK, Irlanda, etc). Peste tot aceleasi temeri, dar de fiecare data asteptari diferite. In Romania potentialii angajatori sunt foarte limitati in gandire in special atunci cand dau peste cineva care nu se sperie la un interviu. In alte tari, si eu am facut destule interviuri de antrenament.
Chiar si sotiei mele cand s-a mutat in Malta, i-am sugerat sa dea cateva interviuri online, in special cu recrutori, de antrenament. Ea a lucrat pe cont propriu ca arhitect din 2016 in Romania si nu avea experienta interviului. I-am spus de la bun inceput, sa nu se astepte sa gaseasca un job prin recrutor, il folosesti ca antrenament. Este si o chestiune de strategie aici, un potential angajator va avea in fata o lista de candidati care au aplicat direct la anuntul dat de el pe Linkedin si o lista de candidati veniti printr-un recrutor care a observat si el anuntul si l-a trimis unora pe care ii are in lista. Evident, ca daca ar angaja pe unul trimis de recrutor, ar trebui sa ii achite comisionul, deci ar fi mai economic sa ia un aplicant direct. Interviurile de screening date cu un recrutor sunt de antrenament. Interviurile aranjate de un recrutor sunt de antrenament mai serios. Dar posibilitatea reala de a se obtine un job este mica.
Ce se obtine totusi este calmul si experienta in sustinerea si vanzarea propriei persoane.
1. de la john maxwell am citit demult intr-o carte : cand ai o problema, inchizi ochii si te arunci pe ea, no matter what, te lupti cu ea, nu o sa mori ci o sa iesi mai puternic; pt mine functioneaza
2. ref interviuri, practica mea personala a fost sa merg intotdeauna la interviuri relaxat, ca si cum nu ar fi nici o miza; mi-a iesit bine intotdeauna cu asta; o data m-am si distrat, pe la Samsung, cu un coreean care cauta sclaveti, si a fost o placere sa ii vad fata cand ii spuneam cat de liber si autonom imi place mie sa lucrez ca sa livrez rezultate :)
Nu-mi aminti de dulaul pe care l-am legat in fundul curtii si tot a latrat pana am renuntat sa mai chemam prieteni la noi, haha. Si nu e o metafora. Viata bate filmul 🫣
Am gasit al 8-ulea job din viata mea (40 de ani de munca) pentru ca am dat click pe "barista", de curiozitate... nu stiam nimic, zero, zilch, nada... am 5 luni acolo si am invatat cam 30% din ce e necesar... binenteles tineretul e mai tupeist si se "infige" in fata... dar si rabdarea are calitatile ei
Ai toata invidia mea pentru barista. Pe asta n-am facut-o niciodata. Oare au vreo limita de varsta? M-am plictisit de psihoterapie, uneori ma gandesc la o reconversie profesionala. 😊
Cam au limite de varsta p-aci pentru orice job... companiile care mai angajau pre-pensionari ca mine s-au subţiat la număr ca ruşinea Pustulei de la Bruxelles... am avut un noroc chior... cred ca erau pe prafuri, căci la incheierea perioadei de probă mi-au cerut să plec ("clienţii au cerut să plece ăl bătrân" şi "n-ai vibe")... n-am pus botul şi am rămas... cât de mult timp peste anul la care sunt obligaţi de legea 72 (m-am angajat fiind in şomaj şi au primit ceva reduceri la taxe) nu ştiu... Allah is Great, vom vedea :D
Exact problema pe care am avut-o eu in Romania. Aveam 44, dar mi se spunea "ne"clar ca sunt prea batran, la toti anii mei de experienta. Evident sub forma, "supracalificat" sau de "nu am gasit in CV...". In acelasi timp in Malta am gasit companii care nu angajeaza decat oameni peste 35 de ani, pentru ca experienta si maturitate cauta ei, nu oameni ieftini care sa lucreze in week-end (fara obligatii).
Am experienta de avocat, asa ca stiu ce este anexietatea, tracul, mai degraba. Sa vorbesc in public, in instanta, inclusiv ca speaker la conferinte, nu are importanta. Am avut si am emotii de fiecare data. Si nu este ceva negativ, ma ajuta sa ma concentrez, sa nu dau gres. Era un citat de Samuel Johnson "Depend upon it, sir, when a man knows he is to be hanged in a fortnight, it concentrates his mind wonderfully"...
Acum nu mai sunt avocat oficial, dar interviuri am avut destule. Si in Romania, dar si in alte tari Malta, UK, Irlanda, etc). Peste tot aceleasi temeri, dar de fiecare data asteptari diferite. In Romania potentialii angajatori sunt foarte limitati in gandire in special atunci cand dau peste cineva care nu se sperie la un interviu. In alte tari, si eu am facut destule interviuri de antrenament.
Chiar si sotiei mele cand s-a mutat in Malta, i-am sugerat sa dea cateva interviuri online, in special cu recrutori, de antrenament. Ea a lucrat pe cont propriu ca arhitect din 2016 in Romania si nu avea experienta interviului. I-am spus de la bun inceput, sa nu se astepte sa gaseasca un job prin recrutor, il folosesti ca antrenament. Este si o chestiune de strategie aici, un potential angajator va avea in fata o lista de candidati care au aplicat direct la anuntul dat de el pe Linkedin si o lista de candidati veniti printr-un recrutor care a observat si el anuntul si l-a trimis unora pe care ii are in lista. Evident, ca daca ar angaja pe unul trimis de recrutor, ar trebui sa ii achite comisionul, deci ar fi mai economic sa ia un aplicant direct. Interviurile de screening date cu un recrutor sunt de antrenament. Interviurile aranjate de un recrutor sunt de antrenament mai serios. Dar posibilitatea reala de a se obtine un job este mica.
Ce se obtine totusi este calmul si experienta in sustinerea si vanzarea propriei persoane.
eu am doua solutii:
1. de la john maxwell am citit demult intr-o carte : cand ai o problema, inchizi ochii si te arunci pe ea, no matter what, te lupti cu ea, nu o sa mori ci o sa iesi mai puternic; pt mine functioneaza
2. ref interviuri, practica mea personala a fost sa merg intotdeauna la interviuri relaxat, ca si cum nu ar fi nici o miza; mi-a iesit bine intotdeauna cu asta; o data m-am si distrat, pe la Samsung, cu un coreean care cauta sclaveti, si a fost o placere sa ii vad fata cand ii spuneam cat de liber si autonom imi place mie sa lucrez ca sa livrez rezultate :)
Eu am trecut peste momentul. Am avut și eu această problemă dar am trecut peste. În timp și cu antrenament!
Nu-mi aminti de dulaul pe care l-am legat in fundul curtii si tot a latrat pana am renuntat sa mai chemam prieteni la noi, haha. Si nu e o metafora. Viata bate filmul 🫣
Cainii sunt niste simpatici. Si au o agenda foarte clara, vor sa te apere de oricine, inclusiv de prieteni. 😊
Nu-i aşa? 🤣