"Web Summit", o poveste irlandeza

Povestea “Web Summit” este una din cele mai irlandeze povesti pe care o veti auzi vreodata. Si in rau si in bine. Tocmai asta o face foarte “irlandeza”. 😊

1.

Primul act al acestei povesti incepe in 2009 cand trei irlandezi, Paddy Cosgrave, David Kelly, and Daire Hickey puneau in Dublin bazele unei conferinte internationale pe teme de internet si antreprenoriat. Cu talent, cu multa munca si cu un pic de “the luck of the Irish“ au reusit in scurta vreme sa atraga nume grele din “Fortune 500“ si multe celebritati media. “Web Summit“ a fost un succes total de la inceput, chiar de la primele editii. In perioada festivalului Dublinul devenea un hot spot pentru toti ciudatii acestei lumi pasionati de internetului. Si punea Irlanda pe harta. Pe harta tehnologiilor internetului.

Insa in buna traditie irlandeza a miserupismului politicienii irlandezi nu au facut mai nimic pentru a sprijini acest proiect care aducea un capital fabulos de imagine pentru Irlanda. In afara de faptul ca Taoiseach-ul venea sa isi faca niste selfie-uri cu organizatorii sau vreo vedeta sprijinul logistic oferit de autoritati era practic zero. Cu rezultate care s-au vazut repede: hotelierii dublau preturile in timpul evenimentului (pentru ca de ce nu?), internetul mergea prost in timpul evenimentului (multi oameni care il foloseau in acelasi timp 😊), inclusiv cu momente in care a picat de tot. E greu de inteles cum poti sa lasi un festival de tehnologii ale internetului fara acces la internet mai multe editii la rand. Pentru oameni care vin de peste ocean sa participe. Ca sa gaseasca doar locuri in hotel cu preturi duble sau triple decat in mod normal. Nu ca hotelurile din Dublin ar fi in general ieftine.

Cei trei irlandezi fondatori ai festivalului au inteles repede ca patriotismul nu tine de foame si ca daca vor sa supravietuiasca trebuie sa emigreze. Ca multi dintre stramosii lor, care au emigrat si construit America, Australia, Canada sau Argentina. Ca majoritatea irlandezilor de succes. De aia o tara de cinci milioane de locuitori se mandreste cu faptul ca in lume 70 de milioane de oameni considera ca au radacini irlandeze.

Asa ca au acceptat oferta Portugaliei de a gazdui festivalul “Web Summit“. Autoritatile portugheze spre deosebire de cele irlandeze isi cunosc interesul si si-au facut partea lor de job, punand la dispozitie spatii potrivite pentru eveniment, hoteluri la preturi decente pentru cazarea participantilor si asigurandu-se ca internetul merge asa cum ar trebui sa mearga.

Paddy Cosgrave, fondatorul “Web Summit” impreuna cu Taoiseach-ul Enda Kenny

2.

Actul doi al povestii “Web Summit” incepe cand in 2016 festivalul se muta in Portugalia. Ocazie cu care cei trei fondatori ai festivalului au fost balacariti in fel si chip de presa wokist-guvernamentala, acuzati ca nu isi iubesc tara pentru ca se muta in alta si vaduvesc Irlanda de oportunitati de turism, imagine, antreprenoriat, tehnologie.

Stiti bancul cu viermele-copil care il intreaba pe viermele-mama “mama, daca afara e soare, verdeata, aer curat noi de ce trebuie sa traim aici, in balegar?” Iar viermele-mama ii raspunde cu dragoste: “pentru ca aici e patria, fiule“. Nu-l stiati? Nu sunteti singuri, nici fondatorii “Web Summit” nu il stiau si ca atare s-au mutat cu festival, arme si bagaje in Portugalia.

Clima exceptionala, mancarea buna, vinurile excelente, toleranta pentru consumul de substante recreative si preturile rezonabile din Portugalia erau un bonus pentru mutarea festivalului. Sigur, nu pentru fumat buruiana vin oamenii de peste ocean la festival, dar nici nu ii deranjeaza faptul ca nu se ia de ei vreun prost in uniforma daca fumeaza seara o tigara pe malul marii.

Daca la prima editie din 2009 festivalul a strans cam 400 de blogeri si jurnalisti irlandezi, in 2012 4.200, in 2015 erau deja 42.000 de participanti.

In Portugalia festivalul creste frumos, ajungand in 2018 la 70.000 de participanti. The luck of the Irish. Pentru fondatori, nu si pentru Irlanda, care nu stie sa isi administreze bine norocul si des ii da cate un sut in fund.

3.

Actul al treilea al acestei povesti irlandeze vine in toamna lui 2023 cand Paddy Cosgrave, fondatorul “Web Summit“ simte nevoia de un pic de virtue signalling si le ia apararea victimelor Israelului. Se intampla si celor mai buni dintre noi.

Atata doar ca atunci cand te bucuri de clima blanda si mancarea excelenta a Portugaliei si dupa un pranz si un vin bun simti nevoia de putina miscare e bine sa nu te iei in coarne cu vaca gresita.

Ceea ce a fost cazul lui Cosgrave. La doar cateva ore dupa tweetul cu genocidarii ambasadorul Israelului in Lisabona a iesit la rampa si a anuntat ca Israelul va boicota pe viitor “Web Summit“. Apoi piese grele ca Google, Meta si Amazon au anuntat ca isi retrag sponsorizarile. Joac-o p-asta, Paddy!

Toata istoria Irlandei este presarata de gafe solide, monumentale, ridicole, perfect evitabile. Mesajul de “rusinica” adresat de Cosgrave statului Israel e una dintre aceste gafe.

Cosgrave a incercat sa mai dreaga busuiocul, a mai dat niste tweeturi ca el recunoaste dreptul la existenta al Israelului (de parca ar fi nevoie sa il recunoasca cineva), si-a cerut scuze in public, nimic n-a functionat. Oculta era supi pe el asa ca pe 21 octombrie 2023 Paddy Cosgrave si-a dat demisia din pozitia de CEO al “Web Summit”. Cu speranta ca zeii genocidari iritati de impertinenta lui vor fi satisfacuti de sacrificiul de sange (pun intended!) si festivalul va fi salvat.

4.

Eram tentat sa numesc acest ultim act ca “epilog”. Atata doar ca nu e niciun epilog, o sa vedem povestea irlandeza a “Web Summit“-ului derulandu-se in continuare. Asa ca i-as zice “actul patru”.

din anuntul lui Cosgrave de azi de revenire in pozitia de CEO

Astazi, 8 aprilie 2024, Paddy Cosgrave a anuntat ca revine in functia de CEO al “Web Summit“. Ca actionar majoritar nu a trebuit sa isi negocieze revenirea cu nimeni, a fost o simpla decizie. Irlandezii sunt rezilienti si ambitiosi.

Daca genocidarii mai sunt suparati pe el sau nu va afla curand. Sau poate coreligionarii genocidarilor, adica proprietarii de la Meta, Google etc au decis ca proiectul “Web Summit” le poate aduce beneficii directe si nu merita sa il ingroape doar pentru un tweet prostesc aruncat in vant.

Mai ales ca Paddy a demonstrat ca este educabil. Oy, vey! 😊