Cei care va mai rataciti aici, pe modestul meu newsletter stiti deja selectia saptamana de stiri “Irish Stew”, adica “tocanita irlandeza”. Tocanita de stiri, desigur. Desi poate ca nu pare mare lucru mie imi ia cateva ore bune pe saptamana ca sa o (pre)gatesc. Pana gasesc stirile, pana le citesc (ca doar nu le-oi recomanda necitite cum face Digi24), pana ma decid care merita si care nu, pana scriu titlurile. Deci vreo 3, uneori chiar 4 ore, parol. Nu ma vaicaresc, ca nu ma pune nimeni sa le fac, e placerea mea, doar ziceam. Fac asta de vreo doi ani si pana acum eram multumit cu viata mea.
De ceva vreme a aparut in chatGPT-ul meu de toate zilele un icon nou, buton de search. L-am ignorat o vreme, ca eram ocupat cu stirile, cum va povesteam. Azi m-am gandit sa il testez. Si imi zic eu, hai sa incep in mod natural cu stirile irlandeze. Ii zic “coix, ia fa-mi tu o lista cu cele mai importante stiri irlandeze de astazi, impreuna cu un pic de context pentru fiecare stire si baga-le si linkuri. Asa, si pune-le pe categorii”. A durat cateva secunde bune pana l-a generat. Cu titluri, pe categorii, explicatii coerente. Deja incepuse sa ma enerveze. Ii mai zic “ia scrie-l ca articol de ziar in limba romana”. A facut-o si pe asta. Tot cateva secunde. N-arata rau deloc. Sigur ca as putea sa mai polizez promptul dar nu mai aveam chef de asta.
Babaiatule, direct la vaccin mi-a dat (la ultimul rapel). Am simtit un pumnal in inima. Nenorocitul asta de chatGPT chiar imi ia painea de la gura.
Asa trebuie sa se simta casierele de la Auchan de cand compania antreneaza toate babele surde sa isi scaneze singure produsele. Asa cred ca s-a simtit amaratul ala de Hitler cand a auzit ca rusii au inceput sa urineze in curtea cancelariei Reich-ului. Asa s-a simtit comandantul Zelenski cand a auzit ca in curand aprozarele din Kursk vor fi deservite de personal nord-corean.
Inainte sa va descheiati la Schadenfreude, mai ganditi-va. Incet-incet bratul paros al chatbotului va va ajunge si pe voi, oriunde va aflati. Make no mistake.
Mi-am adus aminte de vorbele profetice ale pastorului Niemöller, alea (re)citate si de Elena Udrea inainte sa fuga in Costa Rica:
Întâi au venit pentru comuniști, și nu am spus nimic—
Pentru că nu eram comunist.Apoi au venit pentru socialiști, și nu am spus nimic—
Pentru că nu eram socialist.Apoi au venit pentru sindicaliști, și nu am spus nimic—
Pentru că nu eram sindicalist.Apoi au venit pentru evrei, și nu am spus nimic—
Pentru că nu eram evreu.Apoi au venit pentru mine—și nu mai rămăsese nimeni care să vorbească pentru mine.
Nu stiu despre voi dar eu ma voi concentra mai mult pe povesti in viitorul apropiat, ca la povesti inca mai am un pic de avantaj competitiv fata de chatbot, ca povestile chatbotului nu au suflet. Si ale lui sunt si foarte wokiste, ale mele nu sunt.
Asa ca maine avem o poveste noua despre fetele mosului si fetele babei, ca sa ii aratam chatbotului degetul mijlociu-narativ.
Insa la oala cu “Irish stew“ viitorul pare sumbru. Si este acum.
E clar ca poti trece tocanita irlandeza la nivelul urmator cu chatGPat: daily stew.
Dar el iti va face o tocanita corecta: ingredientele care trebuie, taiate OK, fierte cat trebuie etc.
Dar sarea si piperul sunt o chestiune de gust. Iar, pentru mine cel putin, sarea si piperul sunt metacomentariile tale, pe care (nu cred ca) chatGPT le poate replica.
Da, dar Irish Stew nu e o insiruire de stiri impersonale, ci o insiruire de stiri comentate, trecute prin filtrul mintii tale. Daca ar fi doar stiri simple, m-as dezabona, pentru ca nu ma intereseaza Irlanda in mod special (culmea e ca substackul tau m-a decis sa nu emigrez in Irlanda, a avut o importanta foarte mare dar nu voi intra in detalii in public). Citind de atata vreme cum e viata de acolo, am ajuns sa apreciez mai mult Europa Centrala, mai saraca si totusi mai bogata din alte motive. Cu sau fara sinteza de stiri saptamanala, sper sa continui cu povestile de acolo. Si fara tampeniile woke care sunt la moda pe ChatGPT.