1. “Comandantul”
In satul de munte unde am avut o casuta de vacanta era un personaj pitoresc poreclit “Comandantul”. N-am stiut niciodata cum il chema cu adevarat, toata lumea asa ii spunea, “Comandantul”, asa i-am spus si eu.
Porecla nu i se tragea ca fusese militar, dimpotriva, desi pe vremea lui se facea armata primise inapt pentru ceva probleme de sanatate, asa ca nu facuse armata. Porecla de “Comandantul” i se tragea de la faptul ca era paznic la un depozit din zona (unde de altfel de 2-3 ori pe an manca bataie de la hotii nervosi ca ii incura) si de la vocea grava si autoritara care contrasta dramatic cu sasiul lui mic, firav si neconvingator. Deci “Comandantul”.
Pentru ca era un tip amarat, cu un salariu ilegal de mic din care traiau el, nevasta-sa si cei cinci copii il mai ajutau si vecinii, familia si uneori popa din sat. Mai primea cadou cate un sac de faina toamna, ca sa aiba peste iarna, cate un satean generos mai le daruia copiilor ceva haine pe care nu le mai foloseau ai lui. Farame de umanitate.
Desi ducea o viata nu tocmai indestulatoare Comandantul nu era atat suparat pentru lipsurile de fiecare zi, ci pentru faptul ca nu il respecta lumea si de asta nu avea viata sociala. Oamenii nu ii calcau pragul ca sa socializeze, asa cum faceau in alte parti, ca nu prea avea cu ce sa ii omeneasca. Nici nu prea il respectau pentru vreo performanta anume, ca nu performa in nimic. De fapt, in afara de faptul ca era un om relativ linistit si nu crea nimanui probleme nu avea nicio calitate.
Intr-un an se apropia campionatul mondial de fotbal. Oamenii vorbeau pe la carciuma, patronul mai facuse vreo trei mese in plus, sa fie, incepusera barfele, prognozele si pariurile. Comandantul simtea ca bucuria colectiva il ocoleste si trece viata pe langa el.
Asa ca intr-o zi, fara sa spuna la nimeni s-a trezit, s-a barbierit, s-a dus in oras si a cumparat pe credit (cum altfel?) cel mai mare si mai tare televizor pe care l-a gasit. Care facea cam cat leafa lui de umil paznic pe vreo doi ani. Monstrul i-a fost livrat prompt acasa, l-a plantat in curte, ca in casa nu intra in nicio camera si i-a facut in aceeasi zi si un acoperis ca sa il protejeze de ploaie.
Taranii s-au adunat ca la balci ca sa vada minunea iar Comandantul a devenit peste noapte o celebritate locala. Curtea s-a umplut de prieteni care nu veneau cu mana goala, cate o tuica, cate o aluna, iar cand a inceput campionatul de fotbal toata lumea voia sa il vada la Comandantul. Proprietarul carciumii din sat il ura sincer, pentru ca din sperantele lui de a avea carciuma plina in timpul meciurilor se alesese praful.
Chiar si dupa ce s-a terminat campionatul popularitatea Comandantului a continuat. Se legasera prietenii solide iar la Comandant in curte statul era si gratis, spre deosebire de carciuma unde era pe bani.
Insa vara s-a terminat, a venit toamna cu ploile, nu mai era vreme de stat in curte, monstrul de televizor a fost impachetat cu grija si a ajuns intr-un adapost improvizat, pe care tinea permanent un ochi cu frica sa nu il fure cineva. Comandantul avea planuri mari pentru primavara, sa construiasca o camera doar pentru televizor, unde sa fie mai selectiv si sa ii primeasca doar pe cei care merita.
Insa camera n-a mai construit-o, televizorul n-a mai mers, probabil ca umezeala de peste iarna nu i-a priit iar incet-incet prietenii de peste vara l-au parasit. Toti.
Nu l-au parasit insa si ratele care atunci cand au inceput sa se adune neplatite magazinul a dat mai departe datoria la o firma de recuperatori de credite care ii faceau viata amara Comandantului. Presiuni la job, name & shame prin sat, din astea. A ajuns la o intelegere cu recuperatorii si le platea cam jumatate din cat castiga ca sa scape de ei.
A urmat pentru el si familia lui o perioada cu lipsuri si mai mari decat inainte, ca leafa de unde era mica acum se injumatatise. Cand l-am cunoscut eu Comandantul cam pe acolo era, ala care suferea de pe urma fostului televizor ca de o boala cronica, crunta si incurabila. Ca sa facem conversatie l-am intrebat si eu care mai e treaba cu televizorul. “E greu, taica, e greu, mai am mult si bine de platit”. Tot de dragul conversatiei l-am intrebat daca ar putea sa dea timpul inapoi ce ar face. S-a uitat rapid in jur, ca si cum ar fi vrut sa se asigure ca nu aude nimeni altcineva si mi-a spus mai soptit “taica, as face la fel. Aia a fost cea mai buna vara din viata mea, o vara de poveste.” Si a zambit tot pe furis.
I-am mai dat o tuica pentru onestitate si ne-am vazut fiecare de drumurile si de datoriile noastre separate. Pana la urma cine sunt eu sa decid daca pretul pe care il plateste cineva pentru cea mai buna vara din viata lui a meritat sau nu? Desi in cazul paznicului era usor incorect, pentru ca nu doar el a platit pretul ci toata familia.
2. Un alt comandant
Mi-am adus aminte de vara “Comandantului” astazi in timp ce citeam despre o alta vara de poveste, a unui alt Comandant, care din motive similare cu ale modestului paznic de mai sus, popularitate in scadere, una, alta, a decis sa faca aventura vietii sale si in august anul trecut a invadat o regiune de la granita cu Rusia.
O regiune nu prea populata, cu zero valoare militara, zero influenta asupra frontului. Manevra a luat prin surprindere pe toata lumea, mai ales pe rusi care nu pazeau zona, ca n-aveau de ce si care a avut mega-succesul televizorului din povestea de mai sus. Comandantul si-a facut noi prieteni de pahar, celebritatea i-a explodat.
Apoi vara s-a terminat si a venit toamna si au inceput sa fie platite ratele. Rusii si-au recuperat integral regiunea si acum vor si o zona-tampon la granita, ca sa nu mai pateasca vreo patanie. Vreo 50000 de militari ucrainieni au platit cu viata aventura asta, oameni care acum puteau sa traiasca. Si sa isi apere patria in zona frontului, acolo unde sunt invadatorii. Daca ai deja invadatori la tine in tara lupti impotriva alora pe care ii ai deja, nu te duci tu dupa altii noi la ei in tara. De tehnica militara pierduta cu prilejul ocaziei nu e nimic de zis, nu e mare pierdere, ca a primit-o cadou de la vecini si aliati, nu a cumparat-o.
Daca peste ani vreun reporter tupeist il va intreba pe fostul Comandant daca Kursk a meritat poate ca va avea onestitatea sa spuna ca a fost cea mai buna vara din viata lui. Cine stie, pare un tip onest, poate ca o va spune.
3. Ce-am mai citit azi pe Substack
Gale, brice și carice de Diva & Divanul. Bis. (acum 5 ore) 🐣
Multe poze cu haine si femeile care le poarta. Si evenimentele unde le poarta.
Ulise, James Joyce (program de lectură) de Ramona Boldizsar (acum 7 ore) 🥚
Daca ati vrut sa cititi Ulise dar pana acum v-a lipsit curajul Ramona Boldizsar va propune o foaie de parcurs concreta pentru asta. 😊
Ștefan Zeletin - Burghezia română de Ovidiu Eftimie (acum 8 ore) 🐣
Tot despre o carte.
iuhuu Brașov #77 de Bianca Simion (acum 8 ore) 🐣
Ce se mai intampla in Brasov?
Joi, 29.05.2025. Nu ești tu când nu te vede nimeni. Forma ca scop și nu ca mijloc. de M.B. (acum 8 ore) 🐤
Capitala fără bicicletă. Bucureștiul se află la coada clasamentului din UE privind kilometri de piste de Octav Vasilescu (acum 9 ore) 🥚
Despre viata grea a biciclistilor din Bucuresti, care au prea putine piste de biciclete.
Mi-ar fi placut daca se vorbea putin si de viata grea a pietonilor din Bucuresti care au de-a face cu biciclisti agresivi pe trotuare. Si trotinetisti. Mai ales trotinetisti. Unul din lucrurile pe care le-am urat cand locuiam in Bucuresti erau trotuarele infestate de biciclisti&trotinetisti in viteza.
Prânzuri pentru 1 săptămână, în 2 ore 🍲 de Mihai (acum 9 ore) 🦅12.0k
Mihai vine cu cateva idei la intrebarea existentiala “ce mai mancam?” Adica nu stiu despre voi, pentru mine e existentiala, eu mi-o pun zilnic.
Bucate Aromate #4 - 🔻 Cum m-am „dezbrăcat” de 13 pungi cu zahăr de Iuliana_Bucate Aromate (acum 9 ore) 🥚
In schimb dupa poze Iuliana_Bucate Aromate pare sa incerce sa ne raspunda la intrebarea “ce nu ar trebui sa mancam?” Si nu ma duce pe mine in ispita, ca imi gasesc drumul si singur…
Suntem mereu în mișcare de Valentin Bunea (acum 10 ore) 🐣12.0k
“Ai văzut tu centenari obezi? Sigur nu, pentru că nu există. Cei care se apropie de sută sunt uscați.
Pe la 70 de ani se face trierea, obezii se duc primii, apoi supraponderalii. Rămân în viață cei mai slabi.”
Daca nici asta nu e motivational sa dai burta jos, nu stiu care mai este. Valentin Bunea vine cu mama tuturor motivationalelor. 😅
Soluția pentru redresarea financiară și bugetară a României de Bogdan Ivanov (acum 10 ore) 🐣
Bogdan Ivanov ne spune ca solutia Romaniei pentru a face rost de mai multi bani — spoiler alert — este de a opri jaful initiat de PSD. He ain’t wrong, atata doar ca nu stiu cum s-ar putea face asta avand PSD-ul la putere. Pentru ca stim cu totii ca PSD-ul va fi in continuare la putere, nu exista guvern stabil fara PSD.
📌 Civilization #422 de Victor Kapra (acum 10 ore) 🦅14.0k
Multe stiri interesante de la unul din substackurile mele favorite. Despre roboti, manual de prompturi, detoxifiere digitala. Daca azi aveti timp doar pentru un singur newsletter cititi-l pe cel al lui Victor Kapra. Ca daca ati ajuns cu lectura aici pe al meu l-ati citit deja. 🙃
🧱 Cum s-a împăcat micuțul Nick cu unchiul Donald de bogdan stoica (acum 11 ore) 🐓
bogdan stoica ne spune povestea cititoarei Camelia care vrea sa isi faca un newsletter folosind content premium din alte newslettere. Cam ca bulangiii aia din evul mediu care isi faceau vile folosind Colosseumul ca pe o cariera de marmura. Sau taranii polonezi din satele din jurul Auschwitz-ului care dupa WWII isi faceau case cu caramida extrasa din cladirile din lagar, pana cand cineva s-a hotarat sa le conserve.
Nu vreau sa pun sare pe rana Cameliei dar se poate si mai rau, mai sunt si aia care pretind ca sunt googlebotul si astfel citesc substackuri care au paywall dar care lasa acces liber motoarelor de cautare sa le indexeze. Niste nenorociti. Desi in ultima vreme Substackul le-a facut viata grea, tot mai greu sa faci spoofing la googlebot, vorbesc pentru un prieten.
Intelligence newsletter 29/05 de Frumentarius (acum 11 ore) 🐤
Astazi articolul de la Frumentarius este fara paywall asa ca ar merita sa profitati si sa il cititi.
Social media =/= prezența în propria viață de Sorina Țuru (acum 17 ore) 🥚
Din nou despre digital detox. Sort of.
📌 Carte – Prizonierii geografiei (Tim Marshall, 2015) de Andrei C. (acum 20 ore) 🐤
O recomandare de carte buna de la Andrei C. Chiar buna. Am citit si “Divided”, care desi nu este parte din trilogie o completeaza de minune. Cam cum erau cei trei muschetari care stim cu totii ca in termeni practici erau patru.
Ce a fost tare la cartea mea ca e viermii cei neadormiti ai Rezistentei mi-au strecurat in carte si un fluturas cu un avertisment impotriva pericolelor globalismului. Un fel de editie critica à l'irlandaise. Cam cum fac pocaitii care merg sub acoperire in librariile Carturesti si strecoara in cartile cu Vietile Sfintilor LGBT softporn cate un fluturas cu avertismente ca Vremea Judecatii e aproape. Si pare sa fie, daca cititi newsletterul Biancai, de mai jos.
Totul pe surse de Bianca Oanea (acum 22 ore) 🐤6.8k
Daca simtiti nevoia de anxietati suplimentare puteti citi si stirile propuse de Bianca Oanea, majoritatea din categoria “opriti lumea, vreau sa cobor”. Stiu, sunt masochist, eu le citesc regulat, ceea ce va urez si voua.
Taina Soarelui și a Lunii de Alexandru Covrig (acum 24 ore) 🥚
Daca va plac povestile (mie imi plac) merita sa o ascultati si pe cea de mai sus.
Nevoia tipic masculină de caterincă de Tibi Codorean (acum 27 ore) 🐓4.9k
Pentru ca azi Tibi Codorean a scris o chestie misto si a uitat sa bage paywallul in priza, eu zic sa aruncati un ochi. O chestie care l-ar face si pe Maslow invidios, cum nu s-a gandit el direct la o piramida a nevoilor masculine. Ei bine, Tibi s-a gandit. Pam-pam.
vechimea newsletterului: 🥚 < un an, 🐣 1+ an, 🐤 2+ ani, 🐓 3+ ani, 🦅 4+ ani, 🦖 5+ ani
Gata pe astazi, ne vedem data viitoare.
O vara fabuloasa ca a comandatilor din povestile de mai sus si plina de digital detox va doresc.
Softporn la Carturesti? Really?... Unde-unde? :)))
.
Sustras recomandarea de lectura, sar'na!
Multumesc pentru mențiune!