Inainte sa ma mut in Irlanda am locuit in Bucuresti undeva intr-un bloc la parter, cu fereastra spre spatiul verde din spatele blocului. Vegetatie multa, fara trotuar, ciripeau pasarelele cirip-cirip, o magnolie uriasa chiar in fata geamului.
Am cumparat apartamentul respectiv primavara, cand magnolia era inflorita. M-am decis sa il cumpar pe loc, adica atunci cand l-am vazut am batut palma cu vanzatorul si am mers direct la notar, atunci se putea, viata era mai spontana. Magnolia aia m-a facut sa imi zic ca vreau sa imbatranesc acolo.
Cand m-am mutat in apartament am descoperit ca in afara de mine si de magnolie in gradina respectiva isi facea veacul familia unui RATB-ist pitic (intotdeauna m-am intrebat oare astia la RATB n-ar trebui sa aiba si ei o limita de inaltime la angajare?). Cand spun ca isi faceau veacul nu este o exagerare. Adica ieseau de dimineata din casa cu ibricul de cafea in mana, se asezau fix in fata geamului meu (aveau acolo o masa si niste banci) si acolo ramaneau toata ziua, pana noaptea tarziu. Chiar si iarna stateau, ceva mai putin totusi.
Toate cumetriile din familia extinsa se faceau acolo. Toate zilele de nastere ale tuturor verisorilor, finilor tot la geamul meu se faceau. Cu manele, strigaturi & shit.
Asa am aflat eu de exemplu ca strigatura populara romaneasca “cum e vulpea pe spinare asa-i naşa-ntre picioare” nu se striga doar la nunta, ci si la fiecare zi de nastere a nasei indiferent cat de batrana este nasa. Iar nasa se bucura, ca e tot un fel de “lamultean“, dar mai cu aluzii la tineretea ei de legenda.
Copiii marca RATB cand veneau acasa nu mergeau la ei in casa, ca sa nu isi deranjeze parintii, ci mergeau direct in gradina. De cele mai multe ori cu alti colegi de scoala si faceau acolo, fix la geamul meu cam toate zgomotele pe care le pot face copiii. Uneori organizau concursuri de imitat bormasina, alteori faceau sedinte de karaoke sau de percutie.
Am incercat toate metodele care mi-au trecut prin minte ca sa rezolv problema. Am negociat. Am incercat sa ma imprietenesc cu ei. Am incercat sa ii mituiesc. I-am amenintat. Nimic nu a functionat. Indiferent ce faceam viata lor se desfasura zi-lumina la geamul meu.
Intr-o zi am avut revelatia ca tre’ s-o dau pe meloterapie. Mi-am cumparat de la emag niste boxe mai generoase, le-am orientat spre gradina si am experimentat diferite playlisturi. Clasica, jazz experimental, rock cinstit, de toate. In final le-am descoperit punctul nevralgic cu BUG Mafia. Nimic nu se compara cu detaliile delicate si intense despre sex din lirica BUG Mafia.
Initial rezistau cam 10 piese pana se plece la ei acasa. Apoi au scazut la vreo 5. In final plecau pe la inceputul celei de-a doua piese. Dupa ce s-a incheiat tratamentul muzical si n-au mai stat la geamul meu vecinii galagiosi ca gest de ramas-bun mi-au otravit gardul viu si toate plantele de la geam. Au ramas niste siluete de lemn contorsionate ca amintire a nomazilor RATB care isi faceau veacul acolo.
Vecinii galagiosi erau galagiosi desigur si la ei in casa. Daca plecau de la geamul meu (spontan sau in urma meloterapiei) cand se duceau in casa la ei topaiau, strigau, dadeau televizorul la maximum.
Am vrut sa va spun povestea asta trista din viata mea cu vecinii galagiosi nu pentru ca ma mandresc ca in final am gasit o solutie, ci ca sa va marturisesc ca eu n-am reusit sa fiu empatic cu suferinzii din videoclipul de mai sus.
Putin context: in blocul din videoclip functioneaza o sala de fitness, iar oamenii care o frecventeaza sunt foarte galagiosi. Un vecin a facut reclamatii peste reclamatii dar zambetele (si probabil atentiile) patronului au rezolvat de fiecare data reclamatiile respective. Asa ca vecinul exasperat de lipsa de perspectiva a trecut la o solutie disperata. WD40 probabil.
Sigur, e genul de solutie care creaza noi probleme. Inclusiv probleme cu legea. Dar uitati-va la expresia lui de triumf cand se uita la camera video. Stia unde este camera, s-a uitat fix la ea. Nu ii mai pasa de faptul ca va fi recunoscut. Triumful vietii asupra vecinilor galagiosi. 😊
Voi cum ati procedat cu vecinii vostri galagiosi?
Vecini gălăgioşi?