Un singur lucru de facut

M-am intalnit zilele acestea cu un amic care este foarte ocupat. Cu accent pe “foarte”. Chiar este. Mai multe proiecte in paralel, niste complicatii in familie pe care insista sa le controleze cu o mana de fier intr-o manusa de catifea. Rezultatul neplacut este o agenda plina-ochi. Atat de plina incat aproape ca nu are loc el insusi in viata lui.

Initial am vrut sa il intreb ceva de prioritatile lui reale din agenda. Pentru ca mie imi mirosea ca multe prioritati nu ii apartineau, veneau din presiunea sociala a grupului sau erau “importate“ adica erau ale altora pur si simplu.

Mi-am adus insa aminte de ceea ce va ziceam mai devreme, ca poate nu e treaba mea sa sortez prioritatile altora, poate ca ar trebui sa ma concentrez la ale mele. Mai ales ca eu avand un stil supraincorporativ (adica incep mai multe lucruri decat am resurse reale sa termin) la mine evaluarea permanenta a prioritatilor e parte din supravietuire. 😊

Si mi-am mai adus aminte o intrebare pe care am pus-o uneori pacientilor mei care aveau o lista zilnica foarte incarcata cu lucruri de facut:

“Care este acel singur lucru din lista de azi care ti se pare cel mai important?

Cum ar arata lista ta daca ar contine doar o singura pozitie?

Care ar fi aceea?

Care ar fi acel obiectiv pe care daca ti l-ai atinge ti-ai spune ca ziua ta nu a trecut degeaba? Un singur lucru de facut“.

Pentru multi din cei cu care discutam despre timp, resurse, burnout etc imaginea unei liste de “to do” cu o singura pozitie initial parea de neconceput apoi aveau o experienta de tip “aha”.

“Imi indeplinesc un obiectiv, doar unul singur si pot considera ca ziua de astazi nu mi-a scapat printre degete. Probabil ca voi mai face si alte lucruri, insa acelea sunt deja bonus. Am un singur lucru de facut.”

E o forma simpla de a recunoaste ca uneori suntem victimele propriei ambitii sau lacomii si ne punem prea mult in farfurie. Muscam mai mult decat putem mesteca. Iar apoi cand nu reusim sa tinem pasul cu Realitatea ne simtim descurajati si perdanti.

A ne gandi la un singur lucru de facut ne ajuta sa revenim in acum si aici si sa redescoperim placerea de a ne atinge obiectivele. Cate unul in fiecare zi.

Si sa scapam de tirania listei de “to do”-uri.

Ce am mai citit pe Substack:

Iepurele de Martie

Metamorfoza păcatului și refuzul căinței. Ce-am învățat din viața lui Fiodor Karamazov?

Povestea unei adicţii: 15. La marginea ploii