Trei povești despre supraviețuire.

Astăzi trei povești despre păsărele, fără nicio legătură cu 8 martie. Apropos, la mulți ani tuturor cititorilor care sărbătoresc. 😊🍷

1. Unde sunt toți puii de porumbei?

Unul din lucrurile pe care îmi place să îl fac când merg în vacanțe este ca atunci când ies la plimbare să dau porumbeilor câteva felii de pâine. Știu, obicei prost, porumbeii fac mizerie în orașe, excrementele lor sunt acide și distrug statuile și clădirile, porumbeii sunt un fel de șobolani cu aripi, în unele locuri e si ilegal să îi hrănesti. Dar mie tot îmi place. Încă n-am luat nicio amendă. Dar mă străduiesc peste tot pe unde mă duc.

De mai multe ori mi-am pus întrebarea “unde sunt toți puii de porumbei?”. “De ce nu vin și ei la cerșit împreună cu părinții lor, așa cum fac țiganii de exemplu?”

Probabil că aceaia dintre voi care vă pricepeți la porumbei o să zâmbiți condescendent de naivitatea mea, îmi asum asta.

Până la urmă, că mușca curiozitatea din mine m-am apucat să fac research, să aflu unde sunt toți puii de porumbei. Băbăete, niciunul nu-i pe străzi.

Porumbeii apartin unei categorii de păsări numite altriciale (opuse celor precociale) iar păsările acestea nu îsi lasă puii să umble de aiurea pe străzi. Au bune motive, porumbeii nu par prea inteligenti nici ca adulti după câte picioare rupte si degete lipsă au, ca pui nici atât. Spre deosebire de păsările precociale (de exemplu rațele), unde puii îsi urmează mama din primele zile.

Puii de porumbei rămân in cuib cca 35 de zile timp în care ajung la aproximativ aceeasi dimensiune ca un porumbel adult. Iar când ies la “produs” arată ca adulții. Adică cel puțin pentru ochiul meu de nespecialist așa arată. Și uite așa sar de etapa de “bebeluș” simpatic și pleacă din cuib complet dezvoltați.

Asta era explicația cu puii de porumbei lipsă. De-acuma știți.

2. O pasăre inteligentă știe să ceară ajutorul

Tot despre păsări care se descurcă cum pot, o poveste mai puțin obisnuită din orașul german Bremen, unde la ușa spitalului a apărut acum câteva zile cerând ajutor un cormoran rănit, cu un ac de pescuit în cioc.

Personalul spitalului Klinikum Links der Weser l-a primit, i-a extras acul cum s-au priceput (bănuiesc că n-au multi pacienți cu ace de pescuit), i-au tratat rana și apoi l-au externat în parcul spitalului. Din declarațiile spitalului nu reieșea clar cum va plăti cormoranul factura pentru serviciile medicale, probabil în natură.

Ce mi s-a părut mie interesant nu este neapărat că a cerut ajutorul, ci UNDE l-a cerut. Nu s-a dus la McDonalds, nu s-a dus la politie, nu s-a dus într-un parc aglomerat. S-a dus la un spital, la intrare, acolo unde probabil că a văzut că se duc toți ăia cu picioare rupte, degete tăiate etc. Bine, nu s-a dus nici la un cabinet veterinar, că acolo probabil îi cereau banii înainte.

Asta înseamnă sa fii inteligent, să știi când și mai ales unde să ceri ajutorul.

3. Papagalul die hard

Ultimul comentariu de astăzi este, da, ați ghicit, tot despre păsări. Despre singurul papagal din lume care nu poate să zboare, Kakapo.

Până în 1974 s-a crezut că Kakapo e o specie dispărută, dar la sfârșitul anilor 70 au mai fost găsite câteva exemplare.

Kakapo, singurul papagal din lume care nu zboară mai are si alte ciudățenii, care l-au adus în pragul dispariției. E mare (poate depăsi 3kg), e lent, are un miros puternic, usor de găsit și urmărit. Deci pradă sigură pentru pisicile și câinii aduși de omu’ alb în Noua Zeelandă.

În plus, sezonul lor de reproducere este între 2 si 4 ani (!). E ca și cum doamna Kakapo ar spune în fiecare zi că o doare capul. Noroc că trăiesc mult, până la 80 de ani, deci au totuși timp să facă niste pui.

Neozeelandezii îi iubesc, așa că au făcut eforturi considerabile pentru a le asigura supravietuirea. Pare că lucrurile merg bine, populația de kakapo ajungând de la 50 câti mai erau, la peste 200 în prezent. Neozeelandezii i-au dus pe trei insulițe nelocuite, fără prădători (să sperăm că nu se va strecura acolo nicio pisică) și îi îndeamnă să ‘socializeze’ cât mai des, poate fac și ei mai mulți pui.

Dacă ajung la un număr confortabil de exemplare poate că ar trebui să îi schimbe numele din “papagalul Kakapo” în “papagalul Die Hard”.

---

Trei povești diferite de supravietuire. Vă urez și vouă o primăvară plină de supraviețuire.