Trei aroganțe din Dublin
Prima aroganță
In Dublin va flutura steagul Palestinei pe toate cladirile oficiale timp de sapte zile. Ca solidaritate cu victimele genocidului din Gaza.
E un fel de perversa de la Tg. Ocna a politicienilor irlandezi iritati de duamna ambasadoare a Israelului in Irlanda care si-a pus poalele-n cap si s-a luat de presedintele Higgins. Gest care a incalcat lejer orice linie rosie diplomatica, nu te iei de presedintele unei tari ca ambasador al tarii respective. Poate doar in tarile bananiere. Sau daca esti ambasador american in Romania, unde desi nu cresc banane sa urechezi presedintele, parlamentul sau parchetul sunt practici frecvente.
Deci steagul palestinian fluturand pe strazile Dublinului. O aroganta singulara in Europa.
Sigur, steagurile nu vor salva vieti de copii din Gaza, se vor adauga multi altii la cei vreo 7.000 ucisi pana acum, dar e un semnal puternic dat genocidarilor ca nu toata lumea civilizata e prizoniera narativului lor.
A doua aroganță
Luati cu genocidul din Gaza, ca sa nu uitam de adevaratele probleme ale omenirii, asa ca tot in Dublin, in Phoenix Park a fost dezvelit un monument care sa ii cinsteasca pe eroii rapusi la datorie de SIDA. Datoria de a te jertfi pe altarul politicii LGBT cum ar veni.
Nu stiu cate asemenea monumente (mai) exista in lume, daca exista dedicate si altor boli, de exemplu un monument dedicat celor care s-au luptat ca leii cu blenoragia, sau celor care au murit eroic de sifilis, dar in Dublin exista deja unul, asta cu eroii HIV-ului.
Dezvelit de cine altul decat prim ministrul Leo Varadkar alaturi de iubitul sau. Impreuna cu ministrul Egalitatii. Iar prin boscheti, discret ca tot ce face in politica era si vice prim ministrul Micheal Martin. Politica cere sa iti pui embraced-loop-ul la bataie, ca sa tii partidele de guvernare unite, ca vin vremuri grele, adica alegerile.
Ma intreb cati bolnavi de SIDA sunt acum homeless pe strazile Dublinului. Si daca nu cumva banii dati pe inutilul si populistul monument nu ar fi fost mai bine investiti in cresterea calitatii vietii celor care se lupta cu SIDA.
Imi si imaginez doi bolnavi de SIDA stand in fata monumentului discutand in Phoenix Park:
“frate, SIDA e o boala tare nasoala, dar uite ce misto e gaura asta maro din tabla, facuta fix pentru noi, macar atat. Eu deja ma simt un pic mai bine.”
Cei doi artisti care au executat monumentul au ales o sugestiva uriasa gaura maro pe care au numit-o “Embraced Loop“ pentru a sugera lupta cu SIDA, in fine, n-o mai lungesc, deci un monument foarte potrivit cu vremurile complicate pe care le traim. Atunci cand simti suflul rece al alegerilor in ceafa populismul capata tot felul de stridente, cum ar fi acest monument.
Eu astept cu mult interes un monument al fumatorilor, ca si dintre acestia mor multi eroic pe altarul viciului. Iar cata vreme sunt inca in viata platesc niste taxe uriase pentru viciul lor.
A treia aroganță
Ieri Micheal Martin, vice-prim ministrul irlandez a anuntat ca Irlanda nu mai are posibilitatea de a gazdui noi migranti. Si ca este ingrijorat de sanatatea celor care vor trebui sa stea in corturi pentru ca nu vor avea alte posibilitati.
E o “aroganta” politica pentru ca se pune de-a curmezisul delirului din Bruxelles cu importul de cat mai multi migranti, indiferent daca vin cu gonflabila pe Mediterana sau cu autocare de lux din Ucraina.
Se pare ca evenimentele recente din Dublin cand publicul si-a exprimat parerea fata de migratie incendiind un tramvai, trei autobuze, zece masini de politie si jefuind treispreze magazine au reusit sa atraga atentia guvernului.
Se pare ca focul are aceasta calitate de a atrage atentia. 😊
HIV nu este boala venerica si nu se transmite doar sexual.
Am in familie o persoana apropiata care a luat virusul in urma unor interventii stomatologice, de peste douazeci de ani se lupta cu boala si mai ales cu prejudecatile oamenilor. Acum s-au mai schimbat lucrurile, dar pana de curand inclusiv personalul medical te trata ca pe utlimul om, cu o scarba incredibila. Traumele psihice cauzate de comportamentul asta era la fel de rau ca boala in sine.
Nu stiu si sincer, la momentul actual, nici nu mai conteaza cum, de unde sau in ce fel a aparut virusul asta, nici nu mai conteaza, dar sunt oameni nevinovati care se lupta cu el de ani. Nu intr-atat incat sa merite un monument, sunt alte boli mult mai groaznice, dar nici sa merite glume si mistouri.
In rest, povestirile din Irlanda sunt captivante :)) nu pierd niciuna.
Focul purifica