Discutam cu un tanar “ucenic” de-al meu (in timpul liber mai ajut incepatorii sa inteleaga cum functioneaza analiza tehnica in trading, atat cat ma pricep si eu, am doi foarte ambitiosi 😊) si ii povesteam o intamplare amuzanta din Epoca de Aur. Adica mie mi se pare amuzanta.
Aveam niste amici unde doamna a reusit sa faca rost de niste oua de pe piata neagra. Cu eforturi cu care in zilele noastre ai putea face rost de pe piata neagra de un pistol semi-automat. Sau niste uraniu.
Doamna nu avea un plan clar ce sa faca cu ouale. Putea sa faca orice. De la clatite, tort sau inghetata. The sky was the limit. Orice.
Dar intr-o noapte fara luna domnul s-a imbatat si a fiert toate oualele. Cu accent pe toate. Varianta lui este ca voia sa fiarba doar doua dar din cauza discernamantului afectat grav de intoxicatia cu alcool le-a pus pe toate in oala. Betivii fac lucruri traznite. Doamna si-a facut valiza si l-a parasit. Daca nici cand iti spulbera visele cu clatite si tort nu il parasesti atunci cand? Domnul mai facuse prostii la betie, a spart chestii, a fost pe la alte femei, a vopsit holul apartamentului in galben, dar asta cu fiert toate ouale era deja mult prea mult.
Domnul disperat incerca sa isi salveze mariajul si sa faca rost de undeva de pe piata neagra de alte oua. Dar nu era usor si nu avea abilitatile de contrabanda ale doamnei.
Si in timp ce ii povesteam ucenicului faza cu ouale si cu criza conjugala care a urmat, ucenicul (altfel foarte inteligent) ramasese blocat la partea din poveste cu “a fost odata ca niciodata pe cand nu se gaseau oua“.
Cum adica nu se gaseau oua? Nu se produceau? Erau insuficiente? Daca totul mergea la export nu era suficient ca intreprinzatorii particulari sa produca mai mult? Eu as fi fericit sa prind o criza prelungita de oua, as creste gaini si m-as imbogati. Etc.
Si mi-am dat seama ca acel comunism de cosmar in care oamenii traiau in pesteri mici asezate unele peste altele, igrasioase, fara caldura, fara curent electric, fara canale tv si posturi radio, cu o presa care semana cam cu ce scriu jurnalistii de la Lidl in oferta lor saptamanala, acel comunism in care magazinele alimentare aveau permanent rafturile goale nu poate fi vizualizat de catre generatia tanara. Stiu ca a existat, au auzit de el de la parinti, bunici, poate de pe la scoala, dar nu il pot vizualiza. Le lipseste organul.
Cam cum se intampla pentru noi toti cu tesseractul. Majoritatea oamenilor stiu ca tesseractul exista, e un cub in patru dimensiuni, e un cub format din cuburi 3D, este fata de un cub ceea ce este cubul pentru un patrat, dar nu il pot vizualiza. Le lipseste organul.
Adica nu stiu despre voi, eu nu il pot vizualiza. Am incercat, nu-mi iese, ma doare capul.
Traim intr-o lume 3D si nu putem vizualiza ceva 4D. Decat poate desfasurat 3D, asa cum l-a vazut si Salvador Dali.
Apoi am avut o discutie foarte interesanta cu ucenicul. Imi spunea ca pentru el “Epoca de Aur“, e golita de orice incarcatura emotionala parazita si ca a fost doar un fel de regim asa mai anti-consumerist, in care era prioritizata dezvoltarea pe orizontala si nu consumul.
Si m-a luat putin frigul de la conversatie, asa sunt eu mai friguros. Pentru ca incep sa inteleg ca ciorba comunista care se fierbe acum prin oalele de la Bruxelles si in alte bucatarii globaliste poate fi din nou in meniu. Cenzura. Frig. Foame. Dictatura ciudatilor. All the goodies.
Din universul concentrationar care a fost “Epoca de Aur“ a mai ajuns pana la cei mai tineri doar o imagine palida a unui “anti-consumerism” light. Bunicii lor consumau mai putine oua si mai putine libertati pentru ca nu aveau neaparat nevoie de ele. Altfel primeau locuintele si accesul la spitale si educatia pe gratis. Era doar o “re-prioritizare“ a consumerismului.
Daca vedem lucrurile prin aceasta lentila inseamna ca putem accepta oricand o noua “re-prioritizare“ a vietii noastre. Renuntam la carne, caldura, automobile si la libertatea de a avea pareri in public pentru scopuri nobile: salvam planeta, ajutam persoanele trans si pe africani sa se afirme. Toate suficient de importante ca sa ne schimbam stilul de viata.
Anticonsumerism, re-prioritizare care par sa fi si inceput. Va las, ma duc sa imi fierb niste oua. Cat inca nu imi risc relatia de cuplu pentru asta.
Fara sa citesc mai departe de "trading": crezi ca am putea discuta mai multe, in private, pe tema asta?
Și nici nu au răbdare să le explicăm pe îndelete ce-o fost, se dau "obosiți și ofensați"...