Tentativa de sinucidere si perfectionismul
Un studiu facut la universitatea din York indica o corelatie pozitiva intre perfectionism si sinucidere. De aci si teoriile si speculatiile de ce perfectionistii ar fi predispusi la una, alta.
As face o aroganta si m-as risca si eu cu o teorie adhoc. Stim cu totii ca de multe ori sinuciderea este un fel de invitatie perversa la dialog. Un fel de "cum v-ar fi ba, fraierilor, fara mine?" Sau "nu ma meritati, ia sa ramaneti voi fara mine" etc.
De aceea si atat de multe tentative de sinucidere. Ce-i aia "tentativa de sinucidere"? E ca si cum ai spune "tentativa de facut cafeaua". Pai ori faci cafea, ori nu o faci. De ce ti-ar esua? Din motive tehnice? Iti esueaza pentru ca nu vrei sa iti reuseasca.
Well, aici perfectionistul se afla intr-o pozitie de rahat sah etern. Perfectionistul nu poate sa faca ceva prost. Nu poate sa esueze. Nici macar sinuciderea nu poate sa si-o faca de mantuiala desi ar fi in interesul lui sa o faca asa, mai superficial.
Acolo unde o persoana obisnuita isi cresteaza un pic pielea acolo perfectionistul isi taie venele pe lung. Acolo unde o persoana obisnuita inghite un somnifer, doua, acolo perfectionistul inghite o cutie intreaga cu un litru de alcool si apoi se culca in camera frigorifica cu o punga etansa legata pe cap si conectat la 220V cu un timer pus sa alimenteze din ora in ora.
Chiar daca nu sunt perfectionist pot sa le inteleg disperarea. Nimic pe lumea asta nu este perfect si nici nu cred ca poate fi perfect. Majoritatea lucrurilor sunt in afara controlului nostru. De fapt cam tot ce ni se intampla, incepand cu propriul nostru corp este in afara controlului nostru. Inima bate cum vrea ea, stomacul lucreaza cum vrea el.
Un tehnician ratat cu umor de tehnicieni ratati ca Murphy a devenit memetic in zilele noastre tocmai pentru ca readuce aminte brutal ca nimic nu este sub controlul nostru. "Natura mama e parsiva" zice el. De fapt gura lumii zice ca Murphy nici macar nu a existat, ca e legenda urbana. Vedeti, nimic nu e perfect.
Eu vad totusi cel putin un aspect pozitiv in studiul despre perfectionism. Acela ca le transmite indirect perfectionistilor (99% mandri de aceasta particularitate a lor, atat de mandri incat unii o mentioneaza si prin CV-uri) ca perfectionismul e ca fumatul, placut pe moment, dar o idee proasta pe termen mediu si lung.
Asa ca mai lasati, bre, perfectionismul si traiti pur si simplu. Sau nu. Alegerea voastra.
Am vrut sa-mi fac un abonament la NY Times scump ca naiba dar acolo nu gasesc citate motivationale ca pe blogul tau:
"Acolo unde o persoana obisnuita inghite un somnifer, doua, acolo perfectionistul inghite o cutie intreaga cu un litru de alcool si apoi se culca in camera frigorifica cu o punga etansa legata pe cap si conectat la 220V cu un timer pus sa alimenteze din ora in ora."
Resuscitare din oră în oră? 🤣