1. Supararea Sinn Fein pe Hamas
Sinn Fein, partid care de-a lungul anilor in mod constant a facut lobby pentru o Palestina libera se bucura acum de o atentie nedorita din partea presei din cauza evenimentelor din Gaza.
Apelurile mai vechi ale Sinn Fein catre guvernul irlandez de a “recunoaste Statul Palestinian, de a sanctiona apartheidul practicat de Israel, de a se opune anexarilor ilegale“ sunt acum rastalmacite si folosite de neprieteni cu multa usurinta impotriva Sinn Fein. De parca nu avea si asa Sinn Fein destule probleme de imagine, fiind considerat aripa politica a unei organizatii violente, IRA.
Mary Lou McDonald, lidera Sinn Fein a incercat sa anticipeze bullyingul din partea jurnalistilor in cautare de tinte ieftine si imediat dupa evenimentele din Gaza a dat o declaratie la televiziunea irlandeza in care condamna atacurile Hamas impotriva unor civili. In acelasi timp a facut un apel la guvernul irlandez sa continue sprijinul alocat populatiei din Palestina si sa initieze discutii internationale pentru negocieri de pace. Asta asa, ca sa nu ne alienam electoratul.
Pozitia Sinn Fein nu e una tocmai comoda. Se apropie alegerile, sondajele dau pe Sinn Fein ca avand sanse mari sa guverneze singuri iar Mary Lou McDonald a declarat ca daca va ajunge la guvernare una din primele trei prioritati ale politicii externe irlandeze va fi “confruntarea regimului de apartheid din Israel“ din perspectiva irlandeza a “colonizarii, partitiei si conflictului“.
Atacul Hamas si valul de simpatie catre Israel care a urmat a complicat total viata Sinn Fein-ului. Cred ca in momentul asta Mary Lou McDonald uraste Hamasul chiar mai mult decat il urasc colonistii evrei de pe langa Gaza. 😊
Pentru ca urma un dans pe sarma politic foarte complicat intre a-si pastra ideile in care cred si cu care si-au construit o parte din public si a evita eticheta de simpatizanti ai teroristilor. Time will tell.
2. Supararea orasului Killarney pe paharele de cafea
A doua suparare irlandeza de astazi este a orasului Killarney pe paharele de cafea de unica folosinta.
Ca un oras care traieste destul de mult de pe urma turistilor (ma rog, traia, ca acum are hotelurile blocate cu migranti, nu prea mai vin turistii ca n-au unde sa stea) Killarney a acceptat de-a lungul timpului ca pe un rau necesar paharele de plastic de cafea aruncate peste tot. Si cosurile de gunoi care dau pe afara. Aproximativ 23.000 pe saptamana, adica peste un milion pe an.
Insa acum cu turismul in pioneze, cu migrantii care vin cu alte provocari pentru curatenia orasului, Killarney a decis sa se rafuiasca definitiv cu paharele de cafea de unica folosinta. The low hanging fruit. Dintre toate supararile pe care le are probabil ca aceasta e cea mai corect politic de abordat.
Asa ca acum daca cineva doreste o cafea in Killarney, la hotel sau pe strada va trebui fie sa vina cu cana lui de acasa, fie sa plateasca o garantie de 2 eur pentru o cana reutilizabila. Asta ca sa nu inlocuim canile ieftine de plastic cu altele mai scumpe de ceramica din cosurile de gunoi. 😊
Aparent o hotarare simpla. Insa in spatele scenei au fost negocieri cu fiecare din cele 21 de cafenele din Killarney care s-au terminat cu semnarea unui contract.
Nu ma simt cu musca pe caciula, de fiecare data cand am fost in Killarney mi-am baut cafeaua din propria cana, e mai comoda si pastreaza temperatura mai bine, asa ca eu unul nu am sa plang dupa paharele de unica folosinta. 😊
Macar de castigau duelli epic cu Noua Zeelanda uitati de tot apartheid ul
Ce faine sunt imaginile 🤩