Succession

Kino-masochismul din viata noastra

Poate ati auzit povestea unui domn care se intoarce mai devreme de la munca si isi gaseste batrana mama uitandu-se la unul din filmele lui porno. Si usor jenat isi intreaba mama daca ii place filmul. Iar mama ii raspunde ca ea nu prea intelege filmele astea moderne cu mult nudism, dar se uita in continuare pentru ca vrea sa afle daca pana la sfarsit nenorocitul o sa o ceara de nevasta dupa cat de mult a chinuit-o.

De vreo saptamana incoace ma simt ca batrana mama din poveste.

N-am avut de lucru (ploaia e un sfetnic rau, iar aici la noi la tara in Irlanda ploua tot timpul) si m-am apucat de serialul “Succession”. Pe ideea “hai sa ii dam o sansa”. Si stim cu totii ca "hai sa ii dam o sansa" e mama tuturor copiilor nedoriti, a carierei politice a lui Iohannis si a dezastrului de la Cernobil.

Pusesem "Succession" pe lista cu chestii "de vazut" in urma unor recomandari si a notei mari de pe IMDB, 8.8. Nu sunt multe seriale cu 8.8. Adica eu nu mai stiu niciunul.

"Succession" este ceea ce probabil ati auzit, adica o saga de familie, un fel de "Dallas" in care protagonistii nu cresc cai, ci jurnalisti, nu exploateaza petrol ci prosti care muncesc pentru ei. Si tot la fel ca si in "Dallas" se poarta foarte urat unii cu altii tot timpul.

Deci am ajuns la faza cu "hai sa ii dam o sansa". Am vazut vreo doua episoade, nu m-a convins deloc. Am mai vazut inca vreo trei, nu era rau, dar nici senzational, nota aia de 8.8 de pe IMDB se lasa asteptata. Multe dialoguri de-a-n-pulea, inutile, artificiale, parca-i teleplay. Nu moare nimeni, nu se bate nimeni, doar gura-i de ei. Pe alocuri incepe sa semene cu un mockumentary despre bogatasi prostanaci, care iau tot timpul decizii proaste in viata lor, sunt nesuferiti si totusi reusesc cumva sa aiba o viata sociala multumitoare. Banul e ochiul dracului si mama vietii sociale. Daca esti prost dar bogat viata ta sociala e in siguranta, lumea n-o sa te ocoleasca.

Am terminat si ultimele episoade din sezonul intai, un cliffhanger anemic, sansa mea sa ma desprind functional si fara regrete de neo-Dallas-ul asta.

Dar la fel ca personajele din film am inceput si eu sa iau decizii proaste. Am inceput si sezonul doi, ce era sa fac? E acelasi film (pun intended), tot mici curvasarii in familie, tot cutite infipte in spate celor dragi (metaforic vorbind, ca nu sunt violenti fizic), multa toxicitate corporatista, scuzati pleonasmul. Doar s-a mai ingrasat un pic actrita principala.

Am ajuns la mijlocul sezonului doi, probabil ca o sa il termin si pe asta. In continuare sunt la fel de ambivalent, serialul nu e nici rau, dar nici bun. E din ala din lumea lui "good enough", ii mai pui o sarma si merge. Presimt ca se va intampla la fel si cu sezonul doi, un cliffhanger vai de steaua lui si apoi eterna dilema: "iubi, ce facem, trecem la sezonul trei sau incercam altceva?" Si dupa 2-3 mizerii luate la intamplare si cu lamaie de pe gayflix o sa mi se para "Succession 03" drept cea mai buna alegere ever. Raul cel mai mic. Cam cum pare AUR fata de PSD-PNL-USR-UDMR. Hai, ca stiti ca vin alegerile si n-aveti ce sa votati, nu va mai dati dupa cires, Georgica va asteapta.

Nici nu stiu daca sa vi-l recomand sau nu.

"Succession" e o varianta americana de "Regele Lear", in care regele isi testeaza cei trei copii (de fapt patru, dar al patrulea e ca in bancul cu testiculul, participa dar nu se baga) inainte sa le dea cheile de la imparatie iar dupa ce-i testeaza decide ca pensionarea nu e pentru el si pastreaza imparatia pentru sine insusi. E un fel de soft-porn imobiliar, cu multe case mari si elicopterele care ii transporta pe oameni de la o casa mare la alta si foarte multe situatii in care te simti inteligent, pentru ca tu stii ca ai fi luat o decizie mai buna decat prostanacii aia.

Daca il vedeti (sau l-ati vazut deja) sa imi spuneti si mie cum vi s-a parut, vreau sa stiu daca sunt singurul care il vede in continuare fara sa ii placa. Ma intreb daca nu a venit timpul sa inventam un cuvant pentru activitatea de a vedea in continuare filme si seriale care nu iti plac.

Kino-masochism? Kinoalgie poate?