Spontaneitatea de dimineata

"Viata este ceea ce se intampla cand esti ocupat sa faci alte planuri" - John Lennon

La mine aici la tara in Irlanda lucrurile sunt foarte previzibile. Cand ma trezesc imi fac pe pipaite prima cafea a zilei, dau de mancare la mierle, macaleandri si alti pasaroi care se uita pe geam inauntru la mine “sefu’, terminam si noi cu cafeaua aia odata, hai, ca azi te lungesti”, deschid laptopul cel vechi, cu tastele gaurite ca sosetele de la prea mult scris (viata la tara, remember?) si ma uit pe social media ca sa vad cine a mai omorat pe cine.

(Azi doar Israelul niste copii din Gaza, ca sa nu devina teroristii de maine. Si Ucraina cativa in Donetsk, ca sa nu uite ce-i asteapta in cazul extrem de improbabil daca ar reveni intre sânii Ucrainei.)

Deci o rutina foarte previzibila. Imi pun ca Bilbo Baggins niste white pudding la airfryer (aia neagra nu-mi place) si… singurul loc in care pot sa imi pastrez o oarecare spontaneitate este despre ce o sa scriu in newsletter.

Sigur, interesul meu ar fi sa il scriu de seara, sa il programez sa apara dimineata automat la 5 sau 6, ca sa cresc sansele de a fi citit de cineva care face browsing cu fesele inclestate pe tronul de ceramica, am tot facut asta, dar parca lipseste ceva. Imi lipseste senzatia de spontaneitate, de curiozitate, aia in care in timp ce sorb din cafea, ma uit la ecranul cu pixeli arsi si ma gandesc “oare despre ce o sa scriu astazi?”

Acum multi ani ma angajasem la Oculta Mondiala, ramura care importa mațe (chestiile in care se fac carnatii si salamurile, nu va ganditi la prostii). Aveam un harb de masina si o lista cu cârnățari pe care trebuia sa ii vizitez zilnic. Kazarul de patron locuia in strainatate si ma suna din cand in cand ca sa afle cati bani am mai castigat pentru el. Boring as fuck.

Si descoperisem o metoda simpla prin care puteam sa imi pastrez spontaneitatea: in fiecare zi o luam pe alt drum, pe ocolite, incercam sa ajung la destinatie din alta parte. Bucurestiul mare, cârnățarii multi, intra destul de multa spontaneitate in activitatea mea. Atat de multa ca de mai multe ori am reusit sa ma ratacesc si sa ratez unele vizite. Bonus: am invatat foarte bine mahalalele Bucurestiului intr-o perioada in care navigarea se facea old-school, dupa stele.

Dar ideea de baza era buna, sa imi pastrez intr-un cadru general relativ rigid un spatiu pentru spontaneitate, pentru experimente, pentru nou.

Mai tarziu am descoperit alta jucarie: Wikipedia noastra cea de toate zilele are un link special unde afiseaza o pagina la intamplare. L-am folosit ani de zile pana m-am plictisit de el.

Asa am aflat de exemplu ca sovieticii au avut un program activ in care au incercat sa obtina metisi intre om si cimpanzeu, cu rezultate promitatoare sau ca tot sovieticii au facut cea mai adanca gaura din lume. Informatii diferite de cele obisnuite de dimineata, cu cine a mai omorat pe cine, astea sunt destul de previzibile. Poate o sa imi spuneti ca erau informatii nefolositoare. Sigur, ca 99% din ceea ce aflam de pe internet. Dar interesante.😊 Este ca nu stiati povestea cu gaura?

Si acum vine intrebarea intrebatoare, care nu e deloc retorica, chiar sunt interesat in mod real de raspunsurile voastre: voi cum pastrati spontaneitatea in viata voastra? Ceva tips & tricks?