Sindromul Robinson Crusoe

Daca atunci cand ati citit titlul newsletterului de astazi ati intins mana dupa DSM sau ICD va trebui sa va dezamagesc, n-o sa gasiti acolo “sindromul Robinson Crusoe”.

Insa o sa il gasiti foarte usor chiar in cartea lui Daniel Defoe daca o aveti la indemana (daca n-o aveti si vreti sa o recititi dati-mi un mesaj privat si va dau eu o editie piratata, dar ramane intre noi), acolo unde Robinson naufragiaza si isi da seama ca daca intra in panica nu e bine. Asa ca incercand sa ramana calm ia un creion si o hartie salvate din naufragiu si face doua liste: pe una scrie ce e rau in situatia in care se afla si pe cealalt scrie ce e bine.

Am mai scris pe aici odata despre o poveste cu doua liste dar atunci nu era vorba de Robinson, ci de un domn din Piata Muncii care nici macar nu stiu daca il citise pe Daniel Defoe.

L-am putea considera fara probleme pe Robinson Crusoe un adevarat pionier al curentului atat de la moda astazi de gandire pozitiva. Dupa ce isi face cele doua liste, cu ce e rau si ce e bine in situatia lui Robinson decide sa se concentreze doar pe lista cu chestii pozitive iar argumentul lui e simplu: cele rele oricum nu mai pot fi salvate/rezolvate.

RAU:

Sunt pe o insula oribila si dezolanta, fara nicio speranta de a fi salvat.

Bun:

Sunt in viata si nu inecat, ca toti ceilalti.

Rau:

Sunt izolat de umanitate, sunt pierdut pentru societate.

Bine:

Nu mor de foame.

Rau:

Nu am niciun fel de haine cu care sa ma acopar.

Bine:

Ma aflu intr-un climat cald, chiar daca as fi avut haine nu le-as fi purtat.

Rau:

Sunt lipsit de orice aparare sau de mijloace de a rezista agresiunii oamenilor sau animalelor.

Bine

Sunt pe o insula unde nu exista alti oameni sau animale care sa imi poata face rau.

Asa cum vesnicia s-a nascut la tara, terapia cognitiva si gandirea pozitiva s-au nascut pe o insula pustie, unde oricum Robinson Crusoe nu avea alta treaba de facut. Cel putin pana apare si Vineri, dar sa nu divagam.

Multi dintre noi ne putem regasi la un moment dat intr-o situatie asemanatoare cu a lui Robinson, fara sa fim neaparat marinari.

Ne simtim de ca si cum de abia am supravietuit unui naufragiu, aruncati pe o insula pustie, fara haine si fara resurse. Si ne intrebam cum vom putea supravietui dezastrului. Acesta este Sindromul Robinson. Un fel de momentul adevarului. Am supravietuit, now what?

Iar ca prim antidot impotriva disperarii putem folosi un creion si o hartie cu care sa facem cele doua liste ale lui Robinson, cu ce bine si ce e rau in situatia in care ne aflam.

Stiti dialogul acela de prin filmele americane: “vai ce rau arati“, “da, dar sa vezi cum arata celalalt“.

Putem incepe cele doua liste ale lui Robinson cu faptul ca e bine ca inca suntem in viata. Rau e ca poate a supravietuit si celalalt. Deocamdata. Cu accent pe deocamdata. 😊