Sincronizarea bolilor

Dupa primele masini am incetat sa mai ma feresc de apa, ca nu mai era nevoie.

1. Vanzari de toamna

Nici n-am ajuns bine in Romania pentru sezonul de toamna, tocmai imi organizam calendarul pentru pelerinajele pe la shaormeriile bucurestene, cand m-am pricopsit cu o raceala brusca si brutala. Asa se intampla cand te supraestimezi.

Putin context.

Acum vreo trei seri cand afara ploua in draci m-am gandit sa ies la o sesiune de shopping. Ca si in Irlanda, unde traiesc ploua tot timpul, no biggie. Atata doar ca in Irlanda ploua normal. In Bucuresti ploua pe viata si pe moarte. Mare diferenta.

Primele 4-5 masini m-au stropit din cap pana in picioare. Eu cred ca in Bucuresti exista un joc pe care il joaca soferii intre ei, un fel de “hai sa vedem cat de tare putem sa stropim pietonii”. Dupa primele masini am incetat sa mai ma feresc de apa, ca nu mai era nevoie, nu mai aveam ce sa mai protejez. Apoi cea mai mare parte a traseului am facut-o cu apa pana la glezne, cu unele portiuni si mai sus de glezne. Nu din masochism sau vreo parafilie, ci doar pentru simplul fapt ca nu existau portiuni de trotuar/borduri/whatever care sa fie deasupra apei. Apa nene, multa apa, din aia pe care la bloc o platim cu 16 lei m³, suntem bogati si nu stiam.

Cand am ajuns la Auchanul care era tinta plimbarii mele m-a rugat paznicul de la intrare (ce-i drept, politicos) sa mai stau un pic afara pana se mai scurge apa din mine, ca fac prea multa apa in magazin. Probabil ca a simtit ceva dorinta de sange in privirea mea, ca n-a insistat.

Mi-a spus si apoi s-a carat imediat, n-a vrut sa vada daca sunt compliant.

De la faza cu shoppingul prin ploaie m-a luat o raceala de mi-a dat cu bluescreen, asa ca dupa doua zile m-am tarat la prima farmacie din cartier unde a avut loc ritualul pe care il fac de fiecare data cand sunt in Romania si ma ia raceala sau gripa.

Jur. De fiecare data mi se intampla asta.

“Buna ziua, Fervex aveti?“

“Buna ziua, avem, dar nu mai bine luati X, Y, Z?“ (=produse similare)

“Nu, nu e mai bine. Dati-mi Fervex.“

De data aceasta farmacista parea sa aiba experienta cu clientii dificili, asa ca nu s-a multumit doar sa imi enumere optiuni, ci s-a apucat sa le intinda pe tejghea in fata mea, combinatii savante de vitamina D cu C si extras de ficat de dragon de Komodo cu aroma de papaya si fructul pasiunii.

Aveam frisoane, respiram greu si milfa farmaceutica ma facea sa rad.

O intreb politicos “doamna, chiar asa de grav arat? Eu ma gandeam ca poate o rezolv doar cu Fervex. Credeti ca ar trebui sa ii las cuiva colectia mea de timbre?”.

S-a refugiat intr-o atitudine pasiv-agresiva, si-a strans tafnoasa cutiile colorate si mi-a intins bonul. Mi-a mai suierat la plecare “v-ar fi ajutat si niste vitamina C, de-aia nu va trece, sa stiti”.

Acasa, ca tot n-aveam treaba (cand esti racit n-ai altceva de facut) m-am apucat sa il intreb pe cumatrul Geppetto care-i treaba cu vitamina C. De aia am abonament premium, ca sa il intreb chestii.

Parerea lui de inteligent artificial este ca cele 3-4 pliculete de Fervex pe care le iau intr-o zi contin 600-800mg de vit C, adica acopera lejer necesarul unui om racit-cobza. Daca as lua 1-2 g pe zi corpul oricum nu retine diferenta. Adica corpul trateaza restul cu jet si bolta.

Data viitoare cand m-o mai prinde raceala in Romania ma gandesc sa ies din scenariu si o sa ii spun farmacistei ca nu vreau Fervex pentru consum, eu sunt colectionar, il vreau pentru colectie. Celelalte cutii le am deja pe toate, Coldrex & Co., doar Fervexul imi lipsea. Eventual daca poate sa imi recomande ceva variante mai vechi.

Am auzit ca au avut si o varianta de cutie de Fervex cu grafica de Banksy.

2. Robinetii

Cu doua zile inainte sa ma ia raceala de care va povesteam m-am apucat sa schimb niste robineti pe la calorifere, chestii ne-sexy dar necesare. Le aman de vreo zece ani, au devenit dureroase. Printr-un prieten al unui prieten al unui prieten mi-a fost recomandat un instalator disponibil. Nu neaparat cel mai bun, nu cel mai rapid sau cel mai ieftin, ci unul disponibil. Ultimul instalator disponibil din Romania.

La ora stabilita a batut la usa un mosulet de 80 de ani si patruj’ de kilograme cu tot cu trusa de scule. No joke. Nu sunt ageist, departe de mine gandul, nici eu nu mai sunt chiar spring chicken, chiar l-am felicitat pe mos pentru curajul de a mai munci la varsta lui. Insa in sinea mea mi-am dat seama ca fac un pariu riscant acceptand lucrarea. Daca moare la mine in casa, cum justific? O fi vreo lege care pedepseste exploatarea batranilor? As fi intrebat-o pe Gabi Firea, ea sigur stia, dar nu-i mai am numarul.

Mosuletul s-a apucat de treaba, mai intai a dat foc temeinic la toti robinetii in cauza, incepusem sa ma gandesc ca de aia e bine sa ai asigurare de locuinta impotriva incendiilor, ca nu se stie niciodata peste ce instalator dai. Dar s-a terminat cumva cu bine, gaurile din pereti nu ajung chiar pana afara, deci nu intra frigul, iar fumul de pe pereti se poate acoperi cu vopsea. N-as fi crezut ca o mana de om poate sa faca un asemenea dezastru.

A doua zi a venit sa inspecteze gaurile, s-a declarat multumit si a decis ca mergem impreuna sa cumparam nus’ ce maruntisuri. Intre altele si o butelie de gaz, ca pe aia veche o terminase, nu mai avea cu ce sa dea foc. Nu l-am contrazis.

Am iesit pe strada eu gandindu-ma la un Uber, taxi, ceva. El a luat-o brusc la fuga in directia autobuzului, am tasnit dupa el sa nu-l pierd si m-am trezit in autobuz fara bilet. La doua minute apare si controlorul. N-am mai mers cu RATB-ul de douazeci de ani, si tot de atunci n-am mai vazut controlor. N-aveam nici buletin, asa ca comparam in minte cele doua scenarii posibile, sa ii dau niste bani sau sa ma cert cu el. Ok, poate trei scenarii, exista intotdeauna si varianta sa faci pe mortul. Dar e nedemna.

Controlorul controleaza pana la mine si mosuletul-instalator, se uita in ochii nostri cu tristete, un fel de “sic transit”, trece peste noi si controleaza in continuare. Imi zice mosul meu: “la astia ca noi nu mai controleaza biletele”. Gata, m-a convins, de maine ma apuc de sport. Deci eu n-am cum sa intru in categoria “astia ca noi”. N-am cum. Nu inca.

A treia zi a disparut mosul, zici ca era adeptul Ipotezei Padurii Intunecate¹. L-am tot sunat. Fara raspuns.

A aparut azi, in timp ce eu zaceam transpirat cu prospectul de Fervex in mana. Mi-a explicat ca i-a facut un client cadou un pepene foarte mare, era foarte bun, l-a mancat pe tot desi nu trebuia si apoi i-a fost foarte rau, a trecut si pe la spital, dar acum si-a mai revenit, a mai capatat forte, se poate tine cat de cat pe picioare si am putea continua lucrarea cu robinetii.

Acum nu mai pot eu, ca sunt racit-cobza. Sper sa supravietuim amandoi si apoi sa ne sincronizam bolile ca sa terminam cu robinetii.

Asta e unul din secretele vietii din Romania, sa reusesti sa iti sincronizezi bolile cu ceilalti. Intre timp mi s-a stricat si geamul, nu se mai inchide bine iar contorul de curent scoate niste zgomote suspecte. Dracarys!

Mi-era dor de Romania.

1. Ipoteza Padurii Intunecate