1. Vineri
Citeam la cafeaua de dimineata pe net tot felul de comentarii euforice cum ca e vineri, ba ca e zi de leafa, ba ca e zi de bere, ba ca e zi de facut bagajele pentru mers la mare. Uneori toate la un loc. Si mi-am adus aminte de o perioada din viata mea cand vinerea priveam cu atentie si ingrijorare la ziua de maine.
Cand locuiam in Bucuresti intr-o dimineata frumoasa de primavara colaborarea cu locul in care aveam cabinetul a incetat pe neasteptate. Brutal. Asa se intampla multe lucruri in Romania, pe neasteptate. Uneori negocierile, alteori sexul. In cazul meu doar colaborarea cu locul respectiv.
Aveam programari facute pentru a doua zi, era un pic neprofesional sa le propun clientilor sa tinem sedintele de psihoterapie in Cismigiu asa ca am apelat la o colega miloasa sa ma gazduiasca pe mine si clientii mei pentru o vreme. A fost de acord insa singurele zile disponibile pentru refugiatii psihoterapiei erau doar sambata si duminica. Punct. Nenegociabil.
Mi-am anuntat clientii ca de acum incolo pentru o perioada neclara ne vom vedea doar sambata si duminica, unii au acceptat senini, altii s-au vaicarit copios inainte sa accepte iar altii au refuzat pur si simplu.
Am inghesuit programarile ramase in cele doua zile, incepand la prima ora a zilei, pana la ultima, fericit ca am gasit o solutie. Cabinetul colegei mele era elegant, comod si fix in centru, deci zero alte probleme.
Totul era in regula in afara de faptul ca tot weekendul eram in priza de dimineata pana seara. Pentru cei apropiati, care duceau vieti normale, cu activitati de weekend, devenisem MIA, “missing in action”. Vorbeau de “fostul Victor” sau “saracu’ Victor”. Nu mai ieseam la bere, cafea, filme, shaorma, cumetrii si toate celelalte. Iar corpul meu incepuse sa aiba somatizari dubioase. Vinerea, ziua cand se simtea euforia pe strada ca vine weekendul corpul meu traia un fel de doliu anticipativ pentru cele doua zile de “carcera” care urmau. Ma cuprindea asa, o tristete de NAFO-fella cand aude ca Trump nu mai are nicio erectie niciun sentiment fata de Ucraina si ca sfarsitul e aproape. Sort of. Simteam tristetea aia pana in oase.
Dupa o vreme de turbo-weekenduri de 10-12 ore per zi, vinerea era ziua mea de angoase, ziua in care vocile mele interioare se ratoiau la mine ca de ce ma-sa n-am ramas eu in IT unde promiteam generos si m-am bagat pe taramul alunecos al hipnoterapiei, acolo unde te intreaba clientii daca in transa hipnotica pot sa afle numerele la loto, sa isi gaseasca lantisorul pierdut sau sa ii confirme sotiei ca n-au inselat-o. Si sunt dezamagiti cand le spui ca hipnoza nu e nici poligraf, nici vergea de gasit panza de apa freatica si nici glob de cristal.
Vreo jumatate de an a durat aventura asta existentiala cu weekendurile pe viata si pe moarte dupa care mi-am facut propriul cabinet iar viata a revenit la presiunea normala. Aia de luni pana vineri, cu weekend fara munca.
Chiar si acum, dupa vreo douazeci de ani de atunci, inca mai simt asa, un fel de tristete sfasietoare cand e vineri. E ca si cum o parte din mine a ramas blocata in oroarea de weekend. Ma tratez repede cu ce pot, mai un Bloody Mary cand n-am de condus, mai un pic de CBT, mai niste planuri concrete de weekend. Nimic nu te scapa mai usor de anxietatile de aiurea decat planurile. Planificarea a orice. Planificarea e mama tuturor terapiilor. Ar trebui sa existe o terapie bazata pe planuri. Una in care clientul intra pe usa spunand “am o problema” si iese spunand “am un plan”. Orice plan.
Voi cum va simtiti vinerea? Tot cu Bloody Mary?
2. 🐑 Miorițometrul de azi: 36 articole noi
📝 Cel mai lung articol: 3764 cuvinte, Ovidiu Eftimie
🧠 Cel mai dificil de citit articol: 68.3 scor LIX, Bogdan Ivanov
⏳ Revenit după cea mai lungă pauză: 54 zile, Comunicare Nonviolenta
🧑🤝🧑 Articolul cu cel mai mare public: 26000 abonați, Georgiana Ilie
🧍 Articolul cu publicul cel mai mic: 10 abonați, Dragos Stanca
categorii: none (5), Ψ (1), 👪 (1), ⚽ (1), ✝️ (1), 🌱 (2), 🍔 (2), 🎭 (2), 🎯 (3), 🏛️ (1), 👪 (2), 💻 (1), 📈 (1), 📜 (3), 📢 (4), 🕵️♂️ (1), 🤡 (2), 🧵 (3), 🔒 (3)
Pe restul le gasiti pe “paradigma”.
3. Ce-am mai citit azi pe Substack
🌱 Corupția e un catalizator al progresului, de Sceptic 🥚, acum 3 ore , după 2 zile (de citit 3 min), LIX 41.0
In multe tari, coruptia functioneaza ca un mecanism de supravietuire, nu ese doar o simpla boala a sistemului. Cand birocratia e paralizanta, iar salariile din administratie sunt de mizerie, “mica atentie” devine o cale logica de a rezolva lucruri. Mesajul nu e ca e bine, ci ca e explicabil.
Iar solutia reala nu e pedeapsa, ci reforma.
📜 Imperii zdruncinate Tulburările psihice ale liderilor din Orient, de Dosare secrete 🥚, acum 4 ore , după o zi (de citit 6 min), LIX 54
Dosare secrete urmareste o serie de lideri care, in ciuda (sau din cauza) pozitiei lor, au suferit de tulburari psihice grave. De la izolarea impusa din Kafes pana la crizele de paranoia ale regelui Farouk, presiunea tronului poate destabiliza minti deja fragile.
Exemplele sunt diverse, din Orientul Mijlociu pana in Asia de Est, si toate ridica aceeasi intrebare: ce face puterea cu psihicul uman? O lectura densa (LIX 54), dar plina de sens.
🔒100% 🤡 Viața cu senzația că fac parte din Schimbare, de bogdan stoica 🐓4.2k, acum 5 ore , după o zi (de citit 3 min), LIX 35.1
Ce-ai putea sa vrei mai mult de la viata decat un rucsac de 1.200 de euro si un robot AI care-ti ia jobul, dar nu fumeaza? bogdan stoica face o cronica rapida a absurdului din administratia publica si din lumea tech, amestecata cu bani publici aruncati glorios.
Vinerea e a noastră, de 5ToKnow 🐣0.6k, acum 5 ore , după o zi (de citit 3 min), LIX 27.0
Vinerea e ziua aia cu tricouri cu glume proaste si “hai sa ne vedem la o bere”. Cine mai vrea performanta cand poti avea playlistul preferat si ignorarea tactica a notificarilor? 5ToKnow aduce o oda celor care au zis macar o data vinerea “asta o las pe luni”.
Altul cu anxietati despre ziua de vineri, credeam ca sunt singurul.
🎯 Orfevrăria titlului de presă, de PUBLICISTUL by Horia Ghibuțiu 🥚, acum 6 ore , după o zi (de citit 8 min), LIX 50.5
Poate ca nu mai putem intoarce roata presei online, dar inca putem invata sa scriem titluri care spun ceva real si frumos. PUBLICISTUL by Horia Ghibuțiu ne aminteste ca un titlu bine scris e o forma de respect fata de cititor. Nu trebuie sa fie bombastic sau misterios, doar sincer si atent ales.
Poate incepem cu intrebarea simpla: “as citi acest articol daca titlul n-ar incerca sa ma fraiereasca?”.
Conectare, apoi corectare, de Comunicare Nonviolenta 🐣4.5k, acum 14 ore , după 8 săptămâni (de citit 12 min), LIX 38.7
Empatia la birou e noul punk. Cine are curaj sa zica “ma simt copleșit” la stand-up-ul de luni dimineata e deja revolutionar. Si functioneaza: oamenii nu te iau la misto cand esti sincer.
Comunicare Nonviolenta raspunde punct cu punct la cele mai comune obiectii despre aplicarea Comunicarii Nonviolente la birou. E posibil sa fii empatic fara sa pari slab, ferm fara sa fii agresiv. Conectare, apoi corectare – e chiar un rezumat bun.
Ne-moria, de Mihnea Măruță 🥚, acum 19 ore , după 17 zile (de citit 5 min), LIX 52.0
Un articol un pic nelinistitor despre felul in care tehnologia contemporana ne rescrie relatia cu memoria si cu intimitatea. Mihnea Măruță ne vorbeste despre “exosomatizare” si “ecranare” intr-o meditatie despre ceea ce pierdem atunci cand vrem sa pastram totul.
🎯 Un politician a vorbit de case ieftine și a câștigat. Așa arată viitorul., de Cristian Andrei 🥚0.1k, acum 22 ore , după 2 zile (de citit 2 min), LIX 44.2
Cand politicienii ajung sa vorbeasca despre “case ieftine”, stii ca lumea a ajuns la fundul sacului. Nu mai e vorba de stanga sau dreapta, ci de faptul ca nimeni nu-si mai permite sa traiasca decent in propriul oras. Si, in loc sa fie tratata ca urgenta, problema locuirii e inca bagata sub pres cu eticheta de “populism”. Sau eventual “marketing”.
📜 Oameni care și-au împrumutat numele unor obiecte, de Poveşti despre cuvinte 🥚, acum 25 ore , după o zi (de citit 4 min), LIX 51.6
E ceva ironic in faptul ca numele unor oameni au devenit nume pentru lucruri precum gropi de gunoi, proteste si dependente. De la Boycott la Nicot, de la Poubelle la McAdam, istoria pare ca a avut simtul umorului cand a distribuit glorie postuma.
📜 Yanis Varoufakis - Technofeudalism, de Ovidiu Eftimie 🐣, acum 25 ore , după 7 zile (de citit 19 min), LIX 47.5
Cartea lui Varoufakis urmareste cum capitalismul clasic, bazat pe productie si competitie, a fost inlocuit cu un sistem in care companiile extrag rente digitale de la utilizatori si producatori de continut.
Tehnofeudalismul este termenul care descrie aceasta noua ordine dominata de marile platforme. O analiza densa, pesimista, dar lucida despre cum am ajuns sa fim “posedati” mai degraba decat “posesori”.
🤡 Amintiri din viitor, de Tibi Codorean 🐓4.9k, acum 4 ore , după 6 zile (de citit 3 min), LIX 42.4
In 2069, Iliescu inca traieste, metroul din Cluj tot nu e gata si Selly conduce Untold-ul ca pe o dictatura EDM. Daca viitorul e asa cum il descrie Tibi Codorean, poate ca ne meritam soarta.
Eu unul nu sunt asa de ingrijorat, ca nu-l mai apuc, dar unii dintre voi sunteti ceva mai tineri, poate ca ar trebui sa va ingrijoreze. 😊
Si pe aceasta nota pozitiva a viitorului lui Tibi v-am lasat, ca ma duc sa imi tratez anxietatile de vineri.
Vara, merge şi cu o bere. Noroc!
Hihihi! Foarte fain post-ul! Mi-a placut mult! 🤩