Viata nu este despre sarbatorile altora ci despre sarbatorile pe care ni le facem singuri

Initial am vrut sa scriu ceva despre 1 Mai, sarbatoarea celor care de obicei muncesc dar azi o cam freaca pasiv-agresiv sarbatoresc. Dar mi-am adus aminte de defilarile de 1 Mai care mi-au ucis copilaria (parca-i si aud pe wokisti “how dare you?“) si parca n-as mai dezvolta subiectul. Sa zaca acolo in bezna memoriei. Asa ca am sa-i las pe proletarii care planuiesc (din nou) revolutia planetara pentru a construi (din nou) un sistem prin care sa fie si mai oprimati decat erau inainte si am va povestesc despre un alt fel de sarbatoare. Una mai individuala.

In viata nu poti alege intotdeauna ceea ce faci dar poti alege intotdeauna cine esti

O reclama la bere Guinness ne indeamna sa ne uitam mai indeaproape la un fenomen cultural unic in lume: subcultura sapeur-ilor din Congo.

Conceptul pe care reclama l-a "imprumutat" de la sapeur-i este "in life you cannot always choose what you do…but you can always choose who you are”

Ce sunt "sapeur-ii"?

La Societé des Ambianceurs et des Personnes Élégantes, sau pe scurt, "La SAPÉ" e o parte importanta din cultura congoleza chiar de la inceputurile acesteia.

Am putea spune superficial ca sapeur-ii sunt doar o forma particulara, regionala de dandy-ism dar povestea e ceva mai complicata.

Cand in Congo au aparut francezii, pentru bastinasi eleganta vestimentara a noilor veniti era o dovada a superioritatii omului alb. (Ma rog, eleganta unora, pentru ca presupun ca aveau si albii nespalatii lor, destui).

Dorinta congolezilor de a fi la fel ca si albii a facut ca dandyismul lor sa fie diferit, sa capete aproape forme religioase. Un pic diferit de malagambismul bucurestean interbelic, ala cu sapca cu opt colturi.

Primul "Grand Sapeur" e considerat a fi G.A. Matsoua care in 1922 s-a reintors de la Paris imbracat ca parizienii si care a inceput sa promoveze un set de reguli morale, de igiena si de eleganta vestimentara printre tinerii congolezi. Ideea a prins repede si miscarea congolezilor eleganti s-a coagulat intr-o adevarata loja masonica.

Dupa ce Congo si-a cucerit independenta in 1974 noul lider Mobutu Sese Seko a inceput sa se razboiasca cu "elegantii", vazand in aceasta miscare doar o forma de imitatie a francezilor din epoca coloniala. Si sigur, si o concurenta la propriile lui norme. Hainele europene au fost interzise, noile autoritati congoleze promovand o reintoarcere la tinutele traditionale africane.

Doar ca Mobutu i-a subestimat pe sapeuri si influenta pe care o aveau deja in randul comunitatilor sarace. Sapeurii priveau haute couture-ul european ca pe Dumnezeu iar publicul larg ii privea pe ei ca pe niste artisti. Nici nu era de mirare, sapeur-ii aveau deja o muzica proprie, dansuri proprii. Sapeurii erau invitati la nunti sau alte ceremonii publice pentru spectacolul pe care il faceau. De exemplu prin cele zece moduri diferite de mers prin care un sapeur isi poate prezenta tinuta.

Sape nu este despre bani

Sape nu inseamna doar haine elegante, sau imitatie de haute couture. Sape inseamna creativitate, inseamna spirit, inseamna rezistenta si rezilienta fata de saracia si mizeria zilnica. Dictatorul Mobutu a fost total neinspirat cand s-a luat de sapeuri, nesupunerea civila a fost cel mai firesc lucru pe care puteau sa il faca sapeur-ii.

E mai greu de inteles pentru cineva din exterior cum cei mai mult sapeuri provin din populatia cea mai saraca din Congo si dau uneori 100% din ceea ce castiga pe haine si accesorii. Eleganta SAPE nu este despre bani sau bunastare, ci despre spirit, creativitate si arta. Hainele se pot imprumuta de la prieteni, se pot cumpara second-hand sau se confectioneaza in ateliere improvizate. Sape nu este despre bani.

Sape este pentru congolezi ceea ce este tangoul pentru argentinieni. Ceva ce ii ajuta sa supravietuiasca mai usor, pentru ca, nu-i asa, nu putem supravietui doar cu paine, mai avem nevoie si de putin spirit.

Dupa cum spune si sloganul reclamei, in viata nu poti alege intotdeauna ceea ce faci dar poti alege intotdeauna ceea ce esti.

Eu va urez un 1 Mai asa cum vi-l doriti voi, nu neaparat cu mici si bere.

Viata nu este despre sarbatorile altora ci despre sarbatorile pe care ni le facem singuri. 😊