1. Roboti
Amazon tocmai a bagat in productie un robot cu forma umana care face cam toate lucrurile bune pe care le face un angajat obisnuit: este biped, merge cu fata, merge cu spatele, ocoleste obstacolele avand cutii grele in brate etc. “Digit” se numeste noul robot al Amazon.
Si evident, nu face nimic din lucrurile rele pe care le face un angajat obisnuit: nu face pipi, nu cere bani, nu se simte discriminat pe baza de culoare, religie sau obiceiuri sexuale, nu e obraznic cu sefii, nu cere timp de rugaciune, nu fumeaza, nu fura si nu are pronume favorite.
Angajatii Amazon aia clasici, pe baza de carbon si apa sunt un pic ingrijorati ca noul venit Digit o sa le ia locurile de munca si se gandesc chiar sa protesteze un pic. Smiorc.
Mie mi se pare un pic ironic ca oamenii insista sa care cutii grele in timp ce robotii picteaza, Dall-E & friends sau scriu poezii ca chatGPT, cand ar trebui sa fie fix invers. Ar trebui ca robotul Digit sa care si sorteze pachetele Amazon, in timp oamenii de la Amazon ar trebui sa scrie povesti si sa picteze.
2. R.I.P. pay gap
Una din piesele de rezistenta ale feminismului contemporan era diferenta de salarizare dintre barbati si femei. Care avea ceva radacini istorice (plecand de la faptul ca istoric vorbind femeile primeau joburi mai usoare si cu durata mai scurta) si care din anumite motive mai era vizibila pe ici, pe colo.
Nu stiu cum e in alte tari, poate ca diferenta de salarizare barbati-femei inca se mai vede, dar in Irlanda e pe punctul sa se termine. Plata medie pe ora pentru barbati este de 27,73 eur iar pentru femei este de 25,06.
Iar in anumite ramuri (educatie de exemplu) e pe dos, barbatii primesc mai putini bani decat femeile.
Nu imi este foarte clar unde intra in statistici homosexualii cu fetisism transvestic, cei numiti in limbaj popular “femei trans”. Sunt platiti ca barbati si contorizati ca femei si astfel strica narativul feministelor? Sau sunt platiti ca barbati si intra la femei doar la bugetul de 8 Martie si accesul la vestiare?
3. Razboiul din Gaza
Razboiul din Gaza face si victime colaterale, de exemplu compania aeriana Ryanair sau cea hoteliera Dalata, ale caror actiuni au scazut cu cca. 2,5%
Explicatia e destul de simpla, escaladarea conflictului dintr-unul local intr-unul mai larg, regional, prin implicarea Libanului sau chiar Iranului ar putea tulbura pietele de petrol si implicit turismul iar companiile aeriene si cele hoteliere sunt 100% mufate la turism. Daca petrolul stranuta turismul face gripa. Iar Ryanair si Dalata sunt intubate mecanic.
In acelasi timp Dáil, camera inferioara a parlamentului irlandez a adoptat o motiune prin care cere acces umanitar neconditionat in Gaza.
Stiti glumita aceea cu “barbatul propune, femeia dispune”? Cam la fel sunt si solicitarile parlamentului irlandez, un mare jucator pe piata internationala a deciziilor. El propune. 😊
Deputatii irlandezi au dezbatut ieri seara cam ce ar fi de facut (nu ca ar fi trebuit sa faca ei ceva), cativa dintre ei purtand keffiyeh, celebra esarfa palestiniana, tiganindu-se pentru ceva ce nu le apartine si nu pot controla. Bine, deputatii de pretudindeni se tiganesc pentru orice, e in natura lor. De remarcat ca in afara de cei cu esarfa palestiniana niciunul nu purta vreo basca de la echipa adversa, deci n-a iesit cu golaneala.
Irlanda n-are cine-stie-ce armata in general, dar are totusi niste soldati in Liban. Peacekeepers. Sort of. Iar una din discutiile din parlament a fost daca sa ii retraga de acolo si concluzia a fost ca nu.
Iar in tot acest timp Leo Varadkar, prim-ministrul irlandez a reamintit cui a vrut sa il asculte ca el are “o imensa simpatie pentru poporul palestinian, care a fost tratat oribil in ultimii 75 de ani”. Sigur, adaugand ca Israel e altfel o tara foarte misto, ca sa n-avem discutii si interpretari.
Taoiseach-ul ne-a mai prevenit ca Israel nu spune neaparat adevarul (multumim de pont, sefu’, nici nu ne-am fi gandit la una ca asta) iar apoi a plecat acasa la iubitul lui, ca azi i-a facut supa de pui, sa nu se raceasca. Pe iubi nu il intereseaza Gaza. El e mai mult cu make love, not war.
Nu știu alții cum sunt ( adică știu dar nu zic) dar mie îmi plac anumite cuvinte din limba romană. Uneori pentru că se potrivesc bine într-un anumit context , alteori îmi plac chiar și rupte din context, așa cum sunt ele, fără alte sunete sau alte cuvinte care sa le estompeze din rezonanta. In textul tău de azi exista un cuvânt care sună bine oricum, cu sau fără context : smiorc .